Citate despre castele și lumină, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la castele și lumină, dar cu o relevanță mică.
Știu
Tu ești furtuna ce-a spulberat
Castelul de nisip al inimii mele.
Mă tem de forța ce ne-a unit destinele
Cu lanțurile sălbăticiei.
De ce aștept curcubeul care să-mi lumineze
Existența cea de dincolo de aici?!
Ea nu mai semnează cu surâsul speranței...
A murit odată cu prima palmă primită...
Ce sărut mi-ar mai demonstra iubirea,
Când eu simt doar teamă și ură?
Ba nu, nu pot nici măcar să urăsc.
Sufletul meu a murit atunci când,
Cu lacrimi în ochi
Te-am întrebat dacă
Mai crezi că te pot iubi.
Unde s-a ascuns visul din templul fericirii?
Unde este dragostea la care visam?!
Fericirea este un înger-fantomă.
Un fum alergând dezordonat
Prin orașul inconștienței...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femei frumoase
Îmi trec prin gând aleatoriu
Arome de hașiș, femei frumoase
În transparențe de mătase
Prin mari castele de ivoriu
Și cum, plutesc lascive prin odăi
Cu miros de ambră și de mosc
Le privesc dar nu le recunosc
Ascunși pe după draperii, călăi
Dac-aș întinde-o mână, le-aș atinge
Dar stăpânit de-o lene suverană
Cadânele ca un balsm pe rană
Și un păcat spre ele m-ar împinge
Dar vin pirați cu săbiile curbe
Se clatină seraiuri în oglinzi
Și tremură păienjenii pe grinzi
Și cade înserarea peste urbe
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
In Memoriam - September Eleven
se năruie lumina ca un
castel de gheață
când dinspre zări răsare
un zbor cu chip cioplit
străin ne este visul în prag
de dimineață
iar eu sărmanul lumii
mă zbat
înlănțuit
pe străzi e-un timp de moarte
de ură și venin
ce mușcă-adânc și hulpav
din tot ce mai rămas-a
privesc smerit în urmă m-aplec
și mă închin
la inocența celor
ce-au săturat vântoasa
sunt mut și surd de-acuma, ca un ceasornic spart
politica prea oarbă ucis-a poezia
[...] Citește tot
poezie de Sorin Olariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castel
poartă de zăgazuri la orizont
între cer și pământ întoarce
piatra muntelui zidit
în cetate-vis de trecut trăit
șatra aprinde limbile focului
în noapte pictează ziduri
cu umbre și fantome spre cer
iar piticul stă în căruță povestind
mă strecor și ajung acolo unde...
am văzut sclipirea și iubirea
irișii tăi punând
lumina pe ziduri dansând
șoapte de întuneric stau la taifas
cu fragmente de fulgere căzute
ce vor să spună și nu răsună
în valea înnegurată fără șoapte
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-a fost odată...
Nu pot să-ncep cu-a fost odată
Căci nu știu dac-a fost
Prințesa e o simplă fată
Într-un castel anost.
Crezut-a că al ei destin
E diferit și special
Că viața ei va curge lin
Într-un decor mai anormal..
Dar prințul care i-a promis
Și luna dintre stele
Nici în stele n-a mai scris
A dispărut în ele..
Probabil că s-a rătăcit
Sau în lumina netă
A vrut să fie mulțumit
Cu o simplă cometă.
[...] Citește tot
poezie de Cristina Cazadoi
Adăugat de Cazadoi Ioana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul luminii
Iarna sună în prăpăstii ca un bucium
Desenează în cer castele bizare
Când sufletul zilei e catarg înnorat
Ca o retină de pasăre călătoare.
Pe umărul tău crește iarba de miere
Ecoul luminii pare că era
Aerul acela deshumat din munte
Pe care cuvântul abia îl respira.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina zilei
Mi-e dor de tine, mare, de valurile largi,
De soarele năvalnic pe care îl îmbraci,
În lungi sclipiri pe ape ce unduie ușor,
Acoperindu-mi pasul în vreme trecător...
Castele de nisip mi-am făurit ades,
Dorind vieții mele să-i pot a da un sens.
Corăbiile albe imi apăreau în vis,
Ducându-mă departe spre orizont deschis.
Cu albatroși în zare, cu perle din ocean,
Zburam fără de grijă, trecând din an în an.
Acum în vântul rece aștept cu nostalgie,
Lumina unei zile, prietenă să-mi fie...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucătorii de golf
Noi jucăm, jucăm atent/ultima repriză
Este clar, avem talent/meciul are miză;
Împreună noi jucăm/din zori până-n seară
Cei mai buni ne declarăm/de la noi din țară;
Jucăm golf ne desfătăm/pe câmpia-întinsă
Dăm cu crosa, judecăm/lumina e stinsă;
Nea Ion este ursuz/cum să se deștepte?...
Mama lui de cucuruz/poate să aștepte;
Noi jucăm, jucăm cu spor/ultima repriză
Ohohoo... ce de popor/meciul are miză;
La oraș e tot la fel/toată lumea joacă
Veselie la castel/omul... ce să facă?!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cioc, cioc, înserarea iată că a venit din toate umbrele, a început să-și sărute genunchii
am închis ochi și am privit ce aproape-i lumina
ce zgomot e in ape
mama plînge din vremi de osîndă
se nasc păsările focului antic
construim castele din nisip pe țărm
sade pestele ucis și romantic ca o tornada inima ta vine spre mine
lumina îmi îngheață în palme oprind timpii iubirii
m-ai alerg sa te văd dar ce întuneric sferic că o rază neagra
se joaca cu degetul pe nisip cum șarpele adoarme prin iarba.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovații fără vină
Sunt curat la trup, curat la suflet,
Vreau să înțeleg și să iubesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât și cum gândesc.
Simt în trup pletoșii de altădată,
Firea mea e saltul omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât și cum gândesc.
Lume, lume, soro lume,
De ce ești prea rea de gură?
De ce ne privești cu ură?
Vinovații fără vină
Cer să se facă lumină.
Vreau să-înalț castele de gândire,
Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât și cum gândesc.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Florian Pittiș, versuri de Dorin Liviu Zaharia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Emoția lui "a fi"
E simplu
Ca un singur nod închegat între două capete
Ale aceleași ațe,
Ca unirea a două jumătăți de farfurie
Scăpată pe gresie
Din greșeală,
Ca tine când dormi...
E cald,
Ca nisipul uitat în soare
Fără chef de castele,
Ca suflul pieii obosite
Uscate în iarba
Fierbinte,
Ca tine când râzi...
E frumos,
Ca ulița întinsă verde spre lumină
În flori,
Fără urme în pământul rece,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (3 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzia spartă
în iluzia spartă
se descompun castelele toate,
coșmaruri semețe urcă în spațiu,
trec strada camioane grele cu saci plini de visuri
legați la gură, scăldați în abisuri.
o cârpă udă șterge ecouri rămase-n oglindă,
spală pânza goală în febră uitată
și spală și luna desculță, sărată.
albastrul coboară agale
pe secundele lungi fără capăt
și pe tăcerea întinsă ce doare.
lumina se-ntoarce din iarbă,
pe tălpi se depune cocleală de biserică laică.
în iluzia spartă e o pată negrie,
subțire, zvârlită pe albul hârtiei.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luntrea
Teorbele sonore și cântecele toate
Au adormit în burgul târziei noastre nunți;
Și în stăruitorul declin, chiar tu renunți
Să întârzii pe culmea posomorâtă. Poate
El doar să mai rămână... el, somptuosul crin
Al formei care urcă și se desprinde, parcă,
De malul apei, unde tot gândul tău se-mbarcă
Îndurerat, nesigur și silnic Lohengrin...
Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată
Și lebăda grăbită spre sfintele păduri
Vor să-mplinești porunca? Dar încă nu te-nduri
Să lași ținutul veșted al nunții de-altădată!
Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint
Îmbracă-ntâia armura, și vechea ta mândrie
Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie
Statura ta turnată în luminos argint.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toamna vieții
în toamna vieții mele se-ngălbenesc simțiri
s-au ofilit de mult petalele de floare
tot trecutul meu e strâns în amintiri
dorul de tinerețe mă apasă, mă doare.
mi-a rămas credința ca bradul pururi verde
cu poezii mirene din suflet visător
în lumina sfântă care nu se pierde
mi-a rămas speranța, dorul mistuitor.
visele intense pe ceruri călătoare
caută aleanul printre raze de stele
iubiri care-mplinesc și sunt mântuitoare
să curgă ca izvorul prin gândurile mele.
cu înțelepciunea sunt răzbătătoare
pe țărmul de vis s-au năruit castele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
un bar gol.
un scaun.
nicio sticlă care să îți contureze umbra,
care să îți îmbrace uscăciunea.
te simți patetic,
ca o poșircă în mâna unui general,
ca un tigru în mâna unui vegan ipohondru.
îți vine să îți iei luna în cap și
să te arunci în primul cer pe care-l găsești liber.
lumina aștrilor parcă atârnă de un fir de ață.
neoanele îți sugrumă tăcerea.
inutilitatea vorbește în ține.
te umilește/
nu trebuie să pupi picioare pentru a fi umilit,
trebuie doar să vezi nisipul zburând
iar tu rămânând tot acolo îngropat de propriile castele.
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezie de toamnă
noaptea mea se stinge în romantici zori
lumina dragostei mă mângâie pe față
la fereastra toamnei mai freamătă flori
crizanteme albe murmură a viață.
știu să despletesc cu sufletul lumina
raze să se joace în tâmplele cărunte
muza să mă inspire complexa, divina
ea știe foarte bine însingurări să-nfrunte.
pasiunea pentru slove a crescut la stele
se scurge prin sânge pură frenezie
cerul se reinventează în gândurile mele
viața mea este completă cu mândra poezie.
pe tărmul fericirii construiesc castele
căci Dumnezeu m-a înzestrat cu multă fantezie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe valea suspinelor
nule sunt gândurile ce nu cresc pe suflet
sunt precum scaieții în câmp pustiit
emoții ce s-au stins la baza unui sunet
care se vor un cântec sub cald asfințit.
soarele e singur într-un deșert arid
cu oaze de iubire rare și mititele
clepsidră răsturnată în grotescul vid
veacul care geme sub ruine de castele.
amintiri care bântuie ca fantomele noaptea
fug, se-ascund de lumina suavă stelară
în jocurile vieții e prezentă și moartea
fulgerând fericirea imaginea-i clară.
pe valea suspinelor speranțe trec puntea
spre visul ce se-armonizează cu steaua polară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satisfacții multiple
sunt mulțumită cu-al meu suflet de femeie
totul în viață am trăit căci mult am iubit
m-am frământat și m-am aprins ca o scânteie
scumpă e lumina ce mă urcă în infinit.
am trăit miracolul dintre bune și rele
m-am simțit o prințesă într-un castel de vis
mult am fost iubită până sus la stele
tot destinul meu în versuri l-am transcris.
mă contopesc și azi cu un amor nebun
iubesc până la soare cât pământul întreg
natura mi-e aproape cu marele tribun
Cristos al mântuirii de tine eu mă leg.
n-aș fi putut să am un spirit mai bun
blândă romanțioasă de amar mă dezleg.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel marin
Deasupra turnurilor negre, peste coloane și clădiri,
Planează doruri efemere și Eol plânge-n aiurare...
Visează portul prins în vraja firmamentalei străluciri
... Ca-n filme cenușii și triste plutesc corăbiile-n zare.
Din temple, ca din vis, răsună un cânt de rugă, vibrător...
Seninul plânge lacrimi calde, licăritoare și divine...
Bizare păsări colorate spre ceruri strigă cobitor,
Rotesc sub bolțile sonore și-adorm prin antice ruine.
Pe stânci de marmură spumată, în largul mărei luminat,
Apar castele ca din basme, grădini și pomi cu fructe blonde...
... o barcă goală rătăcește pe-albastrul val imaculat,
ca o supremă salvatoare, plutind spre pânze vagabonde.
Și totul parcă-n vis trăiește, un vis al unei minți bolnave,
Evocatoare de ruine, de mări, de temple și de nave...
... Răsună clopote departe, ca de prin sfere planetare...
... Ca-n filme cenușii și triste plutesc corăbiile-n zare.
poezie clasică de I.M. Rașcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii
Copiii trebuie să zboare odată cu fluturii...
În dansul lor găsim inocența.
Lumina s-a născut odată cu ei.
Corolă de flori la tâmpla lor strălucește.
Ei înalță castele de nisip
Și le împodobesc cu rubine...
Jadul din ochii lor s-a prelins.
Îmi amintesc! Cu ploaie de chihlimbar în plete
Alergau înspre corăbiile cerului
Vâslași încrezători în destin...
Au făcut din onix, opal
Și smaraldul l-au sacrificat,
Lăsându-l albatroșilor înfometați.
Au brodat aripa îngerilor cu perle
Și pe floarea de liliac
Au presărat ametist.
Copii, păstrați eternă copilăria,
Căci este cel mai frumos vis!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre castele și lumină, adresa este: