castele şi suflet

Ştiu

Tu eşti furtuna ce-a spulberat
Castelul de nisip al inimii mele.
Mă tem de forţa ce ne-a unit destinele
Cu lanţurile sălbăticiei.
De ce aştept curcubeul care să-mi lumineze
Existenţa cea de dincolo de aici?!
Ea nu mai semnează cu surâsul speranţei...
A murit odată cu prima palmă primită...
Ce sărut mi-ar mai demonstra iubirea,
Când eu simt doar teamă şi ură?
Ba nu, nu pot nici măcar să urăsc.
Sufletul meu a murit atunci când,
Cu lacrimi în ochi
Te-am întrebat dacă
Mai crezi că te pot iubi.
Unde s-a ascuns visul din templul fericirii?
Unde este dragostea la care visam?!
Fericirea este un înger-fantomă.
Un fum alergând dezordonat
Prin oraşul inconştienţei...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul luminii

Iarna sună în prăpăstii ca un bucium
Desenează în cer castele bizare
Când sufletul zilei e catarg înnorat
Ca o retină de pasăre călătoare.

Pe umărul tău creşte iarba de miere
Ecoul luminii pare că era
Aerul acela deshumat din munte
Pe care cuvântul abia îl respira.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanizare

Castelul tău de gheaţă l-am cunoscut, Gândire;
Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit,
De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire
În stinsele-i cristale ce-ascunzi nu mi-a vorbit;
Am părăsit în urmă grandoarea ta polară
Şi-am mers, şi-am mers spre caldul pământ de miazăzi,
Şi sub un pâlc de arbori stufoşi, în fapt de seară,
Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri.

Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg
Mi-ai apărut – sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, în frigurosul burg,
Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie!

Sub înfloriţii arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare,
Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit
Se revărsa divinul în luturi pieritoare.
O, cum întregul suflet al meu ar fi voit
Cu cercul undei tale prelungi să se dilate,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Vreau să lupt pentru dragostea ta,
Nu-mi doresc să ne despartă cineva
Am nevoie de tine mai mult ca oricine,
Căci sufletul mi-e un castel în ruine.

Fă-mă din nou să simt că trăiesc,
Sunt născut şi făcut să te iubesc
Iar cu tine alături totu-i intens
Viaţa are iar pentru mine un sens.

Parfumul tău îmi provoacă fiori,
De parcă plutesc mult peste nori
Mă apropii; chipul tău este o stea:
- Bine-ai venit în viaţa mea!

poezie de Alex Dospian (iunie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăcare cu Dumnezeu

Cu sufletul mustind de împăcare
Brodează-mi, Doamne, trena de greşale!
Revarsă, Tu lumină, Împărate!
Eliberează neagra vieţii noapte!

Din răsăritul Crucii - cânt de jar,
Inimii mele, Doamne, fă altar!
Alungă noaptea diavoleştei uri!
Fă oamenii din lume mult mai buni!

Precum Iisus primindu-şi crucea grea
Ducând-o pe Golgota spre-a ne elibera,
Fă crucea noastră până la sfârşit
S-o ducem demn precum ne-ai hărăzit!

S-au prăbuşit în noi iubiri, castele...
În lumea asta-s lucruri tot mai rele.
Îngenunchem plângând la crucea Ta
Şi te rugăm: "Doamne, nu ne lăsa!"

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ea...

pentru Clari

Te-am regăsit când nu aveam speranţă,
Că ai să vii, s-apari din nou la mine...
Şi cu iubire ai topit frica de gheaţă,
Şi m-ai iubit... cum te iubeşti pe sine.

Pe coridoare de nepătruns, înspre oglindă
Se presăra un praf de stele translucid,
Şi-o zână luneca să prindă
Acele suflete rătăcind avid.

Menirea-i fură somnul şi iubirea,
S-a dăruit să dea iubire celor mulţi...
Jertfindu-şi chiar şi fericirea
Salvând pe cei trăind ca morţi.

S-a ferecat într-un castel fără ferestre
Deşi, lumina îi e prezentă peste tot...
Cuvintele-i nu sunt decât măiestre

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisori din camera de alături

Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeţi un vânător.
A apărut întâi puşca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură şi toata iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră şi ei
Să hăituiască Bărăganul
("Bărăgan" - loc unde viscoleşte,
Aşa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar aşa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iată-ne, aşadar pierduţi în deşertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai şi provocat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovaţii fără vină

Sunt curat la trup, curat la suflet,
Vreau să înţeleg şi să iubesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Simt în trup pletoşii de altădată,
Firea mea e saltul omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Lume, lume, soro lume,
De ce eşti prea rea de gură?
De ce ne priveşti cu ură?
Vinovaţii fără vină
Cer să se facă lumină.

Vreau să-înalţ castele de gândire,
Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât şi cum gândesc.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Florian Pittiş, versuri de Dorin Liviu Zaharia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de soare-apune

O, noptatica zvâcnire de aripă a sufletului:
Păstori, odinioară mergeam pe lângă păduri în amurg
Şi pline de umilinţă urmau sălbăticiunea roşie, floarea verde
Şi izvorul gângăvind. O, străvechiul ţârâit al greierului de casă,
sânge înflorind pe altarul jertfei
Şi strigătul păsării singuratice peste liniştea verde a iazului.

O, voi cruciade şi aprinse mucenicii
Ale cărnii, căderea fructelor de purpură
În grădina serii pe unde în vremi de demult treceau evlavioşi apostoli,
Oşteni acum, trezindu-se din răni şi vise stelare.
O, delicatul mănunchi de albăstrele ale nopţii.

O, voi vremi ale tihnei şi ale toamnelor de aur,
Pe când noi, călugări paşnici storceam struguri de purpură
Şi-n jurul nostru sclipeau colina şi pădurea.
O, voi vânători şi castele; tihna serii,
Când în chilia sa omul cugeta la cele drepte,
Şi-n mută rugăciune se răsucea după capul viu al Domnului.
O, amarele ceasuri ale decăderii,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e teamă de viaţă

Mi-ai călcat sufletul
în picioare,
apoi l-ai împodobit cu flori
şi cuvinte de dragoste...
Nu aşa se face!
Nu aşa construieşti
un castel fermecat!
"Minunile cer sacrificii"!
Eu nu am puterea să văd
dincolo de zidurile
castelului...
Parfumul florilor nefericite
picură-ncet peste ochii mei...
Acum văd lumea!
Mi-e teamă de viaţă,
de cuvinte, de dragoste,
de tine...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idolul meu

Numai am închis ochii
şi umbrele chipului tău,
mângâiat de parfumul
neuitatelor iubiri,
s-au răspândit în camera mea
adormită.
Tu, idolul meu
dintotdeauna,
limpezeşte-mi gândurile
amorţite;
leagănă-se fantoma
chipului tău paradiziac
lângă sufletul meu lugubru;
aprinde-se şoaptele
întunericului nostru,
mângâiat de razele
speranţei;
şi-n ochii întunericului
pătrunză licărul dorului
întemniţat în castelul

[...] Citeşte tot

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doliu etern

M-ai pierdut şi este inutil
să mă cauţi...
Ploaia curge încet
prin acoperişul inimii tale,
pulsând în ritmul toamnei...
Valurile sparg fortăreaţa
castelului fermecat,
inundând cea mai sigură
ascunzătoare a sufletului
meu...
Moartea şi clipele ei
de maximă dominare
pun stăpânire pe gândurile
mele...
Doliu etern...

poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare

Ştefan, al Moldovei soare,
Ştefan, glie roditoare,
Sol din cer, sabie dreaptă,
Ştefan, minte înţeleaptă,
Spaima ghearelor păgâne
Ce se cred pe tot stăpâne;

La hotar, ne-ntârziat
Un castel ai ridicat
Cu creneluri argintate,
Turnuri bine ferecate
Şi străjeri neînfricaţi
În războaie încercaţi.

Inimă nespus de mare,
În dreptate-ncrezătoare,
Dumnezeu nouă te-a dat
Să-i fii păcii împărat;
Bob de rouă din colindă
A strămoşilor oglindă,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc si urasc

Iubesc si urasc ca orisicine altul
De ce? Pe cine? Si-n ce fel?
Sunt intrebari ce nu pot rupe gardul
Ezoterice si greu de descifrat gasindu-si doar un singur tel
In inimile noastre cladindu-si un castel.

Cele doua mari puteri sunt extraordinare
Dar zamislite sa fie asemanatoare
Iubirea cladita din lumina alba si speranta
Pe timp ce ura din invidie si nesiguranta.

O viata de om inseamna sentimente
Un rege si-o regina sunt suflete pereche
Iubirea fiind regina tuturor,
Iar ura regele castelelor.

Eu sunt campul de lupta al marii batalii
A caror trupuri de soldati eu voi rani
Dupa sfarsitul luptei colosale
Durerea trupurilor va fi simtita-n piscurile goale.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am trezit

din nou neştiind cum au dat
de ritualul castelelor
prăbuşite în uitare sub vânturi
şi ploi şi vijelii atomo
electrice descărcate de idioţi
nici nu mai ştiu cât am stat
în somn în visare în aşteptare
poate câteva sute de ani
oamenii au început să zboare
din nou fără frică în tovărăşie
acum sunt în aparate de metal
nu mai au strălucirea în ochi
este un fel de pedeapsă
pentru fiecare suflet
râsul lor e neruşinat şi arogant
toţi dorm în castele înalte
de sticlă de oţel de beton
mai înalte decât piramidele
nu folosesc telepatia pentru a vorbi
între ei folosesc obiecte

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Templul amintirilor

Deschide larg ferestrele spre cer
Să pătrundă-n suflet nemurirea.
Un gând, un vis, acum se leagă
Şi-i simt în inimă trăirea.
Grădina-i templu de-amintiri
Ascunde-n ea vise perechi
Ce peste timp mai fac-o punte
Un curcubeu din vremi străvechi.
Un clopot ce răsună-n turn
Un glas ce vine de departe
Ce pare-a spune-o rugăciune
A lunii, ce se pierde-n noapte.
La geamul tristului castel
Priveşte - prinţ rătăcitor
În zarea albastră, visător,
În fiecare zi, cu dor.
Prinţesa inimii să vină
S-alunge-a inimii durere
În noaptea cea cu lună plină
A vrajei dulce mângâiere.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacolul

răsfirat în cenuşa lumii
croiam castele de nisip pe ţărmul sufletului
rătăcisem sensul, găsisem nonsensul
pierdut în nefirescul cotidian
aşezasem pe genunchii timpului trupul
zăcea, sfâşiat de întrebări
apoi am plâns privind lumina ce se scurgea
pe geamul fisurat al lumii
sufletul se târăşte spre înălţimi
pe picioare strâmbe de lut
adun depărtările să nu audă
ţipătul sângelui în venele gândului
sunt străinul rătăcit între voi
dezamăgit, de viaţă, de lume, de toate
strâng tăcerile în mine
plâng pe valva mitrală obturată de nămolul din jur
azi nu mai aud, tic-tac
doar plâng, apoi tac
e ultimul act, spectatorii au plecat
viaţa asta, ce spectacol ratat

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castel de ceară

De azi îmi cobor dorul în chitară,
Dau versului un chip de pergament
Că sufletului greu, ca de ciment
Îi vine a muri-n fiece seară.

Pe trupul ce-mi e însuşi o povară
Nu şade bucuria sediment,
Pe el nu aş plăti măcar un cent
Să-l am îngenuncheat încă o vară.

Iubirea-i un castel frumos de ceară,
Sărutul e doar sport de agrement
Cu gustul lui dulceag nepermanent
De care şi chitara va să moară.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruine de nisip

[pentru Raluca]

încă aştept ca steaua ta să-mi bată în ferestre
pe-o plajă sfârtecată de corăbii şi destine
să scot din călimările de-argint a nopţii zestre
să mai refac castelul de nisip dintre ruine

am aşteptat un rai şi-un iad prin zările marine
şi valuri reci s-au înspumat cu flori de cuarţ pe creste
când albatroşii vin să se închine lângă tine
aştern pe-un ţărm de suflet o iubire de poveste

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ascunsă

În lumea concretă
Îmi place să uit,
Cifrele tale mă uimesc,
Iarna încă doarme.
Aş vrea să-ţi vorbesc
Şi să te cert în două limbi,
Cu argumente puţine
Iar tu să mă contrazici
Cu suflet.
Nevoile dor când vin
Din reclame,
Ecranul meu roz
Tocmai s-a spart.
Am mii de motive,
Priveşte-mă!
Totul are forma unei picături
De sânge neastâmpărat,
Ce vrea să găsească drumul
Spre castelul în care
Îţi ţii ascunsă inima...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!