Citate despre castele și visare, pagina 2
Cenușă de dor
CENUȘĂ DE DOR
Prin vise, cu brațe de gând adunate
Într-un castel al dragostei promise,
Se aud și acum timidele șoapte
Ce-și duc ecou în poeme nescrise.
Suspină dorul în clepsidră de nisip,
Când împletesc speranța cu iubirea
Să-mi învăluie tristeți lipite pe chip,
La târg de vise să-i vând amintirea.
Dar dorul e cuprins de magma iubirii
Zdrobindu-mi inima ca un tăvălug.
Îmbrăcată în giulgiul nefericirii,
Plânge când ard sentimentele pe rug.
În maramă adun cenușa dorului,
La rădăcina iubirii să o las,
Să-l regăsesc pe aripile timpului,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăceri tăcute
Cuibul unei perechi de berze tăcute
acoperă albastrul tăcut al cerului,
născut din tăcutele nopți trecute,
peste roadele tăcute ale ogorului.
Un pictor miop rupe un penel tăcut,
dar clădește un castel din petale mute
și-un zumzet de albine, pe un vis plăcut,
îl amestecă în culorile încă nevăzute.
Se varsă un mov tăcut pe norul trist,
mirele și mireasa nu vor să se sărute,
ecoul plecat devine un tăcut solist,
nimicul nu mai are umbre cunoscute.
Simbolurile sunt pe scările căzute,
un orb mai caută sclipirile-n nămol,
uraganele se dau pe știrile tăcute,
uscățive rime aduc un tăcut pistol.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă doamnă
În raze calde de lumină,
Albastrul mării ne mângâie
Și pescăruși, în zi divină,
Se-aștern pe inima târzie.
Iată,-un sărut lovit de valuri
Se contopește-ntr-o ființă,
Ne-am regăsit, acum, pe maluri,
Cuprinși de vis și de dorință.
În jurul nostru, tot dispare,
Un infinit plin de tandrețe,
Împinși de dor cu disperare
Pe culmi înalte, îndrăznețe.
Vulcanica îmbrățișare
Atinge norii și-apoi versul
Și-ntr-un vârtej de așteptare
Ne unduim cu universul.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Tiger din Într-un genunchi de anotimp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumosul castel
Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Și-acum când e gata, prieteni
Priviți-l ce trist se dărâmă
Adrian Păunescu
-------------------------------
Își rupe din suflet zidarul
Punându-și ades temelie
Din nopțile albe, tiparul
Pe care singur îl știe
Poate că n-are de sus alte daruri
Și sapă de-o viață-n cuvinte
Mânat de himere, coșmaruri
Și-și vede de treabă-nainte
Își face mortarul, liantul
Și punțile lui se-ncovoaie
El știe ce-nseamnă neantul
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel marin
Deasupra turnurilor negre, peste coloane și clădiri,
Planează doruri efemere și Eol plânge-n aiurare...
Visează portul prins în vraja firmamentalei străluciri
... Ca-n filme cenușii și triste plutesc corăbiile-n zare.
Din temple, ca din vis, răsună un cânt de rugă, vibrător...
Seninul plânge lacrimi calde, licăritoare și divine...
Bizare păsări colorate spre ceruri strigă cobitor,
Rotesc sub bolțile sonore și-adorm prin antice ruine.
Pe stânci de marmură spumată, în largul mărei luminat,
Apar castele ca din basme, grădini și pomi cu fructe blonde...
... o barcă goală rătăcește pe-albastrul val imaculat,
ca o supremă salvatoare, plutind spre pânze vagabonde.
Și totul parcă-n vis trăiește, un vis al unei minți bolnave,
Evocatoare de ruine, de mări, de temple și de nave...
... Răsună clopote departe, ca de prin sfere planetare...
... Ca-n filme cenușii și triste plutesc corăbiile-n zare.
poezie clasică de I.M. Rașcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toamna vieții
în toamna vieții mele se-ngălbenesc simțiri
s-au ofilit de mult petalele de floare
tot trecutul meu e strâns în amintiri
dorul de tinerețe mă apasă, mă doare.
mi-a rămas credința ca bradul pururi verde
cu poezii mirene din suflet visător
în lumina sfântă care nu se pierde
mi-a rămas speranța, dorul mistuitor.
visele intense pe ceruri călătoare
caută aleanul printre raze de stele
iubiri care-mplinesc și sunt mântuitoare
să curgă ca izvorul prin gândurile mele.
cu înțelepciunea sunt răzbătătoare
pe țărmul de vis s-au năruit castele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flux
Ca înspre pești hipnotici, întind, prin apă,
În somn, o mână de fum spre tine
Când sângeră grădinile în vis, o pleoapă
Și când se furișează pomii toamna înspre mine.
În grotele de aramă ale vântului
Întinzi, din sânge, arcul inimii spre ereți
Deschide ferestrele de pâine ale pământului
În lună hodorogeau dulăii, ca prin castele fără pereți.
Printre pașii de asasin ai nopții
Așteptarea este o floare de oțel
Dacă te sfâșii în perdele și dantela
Se așează ca o promoroacă pe tine
Rimele dispar toate
În rănile deschise zăngănesc țipetele de metal
Și o grindină lovește panoplia de sărutări
Cu care am vânat cândva
Bestia albă, ascunsă în subțiori:
Ți-aduci aminte?
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din Ospățul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzii
Și vreau să cred că ești aici, iubito-
Un pas și-o mână-ntinsă mai departe.
Și te ghicesc, pe tine, negăsito
Într-un castel cu geamurile sparte,
Prin care te privesc uitând de vară,
Castelul cu răcoare mă îmbie.
Hai, vino în iluzia de-afară,
Chiar de ești vis, eu încă te simt vie.
Să te-ncălzesc lipindu-te de mine
Și să te gust cu buzele-mi flămânde.
Iubita mea, sunt doar un mărăcine
Dar pentru tine, spinii-i voi ascunde.
Tu vino pe cărarea dinspre vise,
Dar să nu calci pe-albastrul de cicoare!
De dorul tău și cerul se-ofilise,
Uitase păpădia să mai zboare.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul își întinde aripile
Se sprijină unul pe celălalt.
E ca și cum n-ar exista altă lume.
Ei își șoptesc unul celuilalt secretele.
Cuvinte frumoase pentru dragostea eternă.
În visele lor, se văd unul pe altul.
Din nou și din nou, ei fug de realitate.
Ei visează la un astfel de loc.
În cazul în care se au doar unul pe altul,
Vor construi propriul lor castel,
Sperând că vor trăi împreună pentru totdeauna.
poezie de Eugenia Calancea (27 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cavalerul sărman
Fost-a un voinic cu fală,
Zis: sărmanul cavaler,
Suflet drept și față pală,
Un vitez în za de fier.
Și-i fu dat'o soartă amară,
Căci se spune că-ntr-o zi,
O vedenie fugară,
A lui inimă îndrăgi.
Și de atunci ca-ntr-o scânteie,
Doru-l arse în văpăi,
De atunci nici o femeie
Nu privi în ochii săi.
Își lega mătănii sfinte
Peste gulerul de-altaz,
Nu-și sălta ca înainte
Viziera de pe-obraz...
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Visuri de nisip
Visam prin lume,
Visuri de nisip,
Visam prin chirii,
Visam cu chirie
Pe la rude bănuitoare,
Pe cărări cu mărăcinișuri.
Palate puteam umple
Cu visurile noastre.
Visam castele de nisip,
Palate ascunse în globuri de cristal,
Eternitatea dragostei
Nevândută la colțul străzii,
Caravane albe ale pustiurilor
Purtând vise
Pe mătăsuri orientale.
Visam zâne bune,
Trubaduri cântând balade neverosimile
La ospețe regești,
Pe când mâncam din frunze închiriate
Fructele pădurii,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la castele și visare, dar cu o relevanță mică.
Știu
Tu ești furtuna ce-a spulberat
Castelul de nisip al inimii mele.
Mă tem de forța ce ne-a unit destinele
Cu lanțurile sălbăticiei.
De ce aștept curcubeul care să-mi lumineze
Existența cea de dincolo de aici?!
Ea nu mai semnează cu surâsul speranței...
A murit odată cu prima palmă primită...
Ce sărut mi-ar mai demonstra iubirea,
Când eu simt doar teamă și ură?
Ba nu, nu pot nici măcar să urăsc.
Sufletul meu a murit atunci când,
Cu lacrimi în ochi
Te-am întrebat dacă
Mai crezi că te pot iubi.
Unde s-a ascuns visul din templul fericirii?
Unde este dragostea la care visam?!
Fericirea este un înger-fantomă.
Un fum alergând dezordonat
Prin orașul inconștienței...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un castel
La poarta visurilor mele
Luceafărul blând a apărut
Zarvă mare în castele
Lacătul pe loc a dispărut
Stele multe într-un castel
Cu rochii lungi lucioase
Luceafărul mândru de el
Iar stelele în juru-i curioase
O stea poartă trenă lungă
În colțuri ea privește lung
Inel ca dar în mâna stângă
Ca ea eu vreau ca să ajung
Un dans un vals într-un castel
Balans etern și muzică la orgă
În noaptea aceasta este altfel
Se înalță muzica ca pe o rugă
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caravanserai
Am traversat nisipurile
prin oaze mi-am așternut poemele și iubirile
prin DUMNEZEU mi-au înverzit binecuvântatele insule
Eu nu călătoresc prin lumea asta
ci prin constelații divine
mi-am petrecut ultimele vieți
iubindu-mă cu duhurile nisipurilor
lăsându-mi sângele prin temple de aur
colecționând idoli, înălțând castele
să-mi adăpostesc propriile vise
Deasupra mea bântuie amorurile
cu aripi de ulii
prădându-mă, hrănindu-se din mine cu lăcomie
trupul meu e o adevărată Agora
unde prinții poposesc la lăsarea serii
și mai pun câte-o cărămidă
pe Altarul Soarelui
[...] Citește tot
poezie de Alina Beatrice Chesca (30 septembrie 2010)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Gânduri...
Cu albastru infinit am unit cerul și marea
Printr-un zbor de pescăruși ce scrutează depărtarea
Ascultând cântecul mării când se zbat valuri la mal
Și-și întinde pe nisipuri spuma albă ca un șal
Pașii mi se risipesc, spre înalt arunc privirea
Să adun în ochi azurul, să cuprind nemărginirea...
Ca-ntr-o navă în derivă fără vele și catarg
Toate valurile vieții când lovesc în piept se sparg
Gânduri mii se împletesc prin castele dărâmate
Și refac drumul iubirii ca pe-un vis pierdut în noapte
Aș lua clepsidra-n palme ca s-o umplu cu nisip
Și-aș schimba parcursul vieții dacă m-aș întoarce-n timp...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am construit
un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalți
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpânești
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aștepți în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am rezolvat atâtea enigme în unele nopți, am trecut prin atâtea aventuri și mi-am construit atâtea castele cu ziduri de speranțe și porți de vis absurd, încât, atunci când viața și-a adus aminte de dragostea mea pentru trenuri și m-a folosit pe post de acar Păun, nici nu mi-a părut rău.
Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, volumul 3, "Calea ferată de sub pasarela Basarab" (20 noiembrie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatros
©Daniela Marchetti
Să-ți fie darul melodia trupului meu,
îngerul și-a amânat plecarea,
în cetățile cerului, Dumnezeu
desenează munții și marea
Pe plajă ruină este castelul promis,
nisipul îmi vorbește de înserare,
albatrosul își caută consoarta în vis,
îngerul devine întrebare
poezie de Daniela Marchetti (2018)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea
Cu ce poți măsura fizic durerea?
Cu lacrimi, cand apriga-si varsa fierea,
Cand rani pe corp te ard si alinarea e departe,
Cand singur trebuie sa invingi temeri de moarte.
Cu ce poți măsura mental durerea?
Cu ore-n șir de căutat tăcerea,
Cand demoni ard vise-mplinite si arunca soapte otravite,
Punand cununi de spini pe reusite ce cu greu au fost atinse.
Care durere e mai mare?
Durerea ce corpul pune pe gheare
Sau cea care-ti da pe nimic iubiri, vise, pasiuni la fiare?
Durerea ce cu leacuri de aici se alina
Sau cea al carei singur leac e-n ruga cea Divina?
Cand voi putea sa stiu ca-i bine
Fara sa port asa razboaie-n mine?
Sa pot trai, iubi, visa, asa cum vreau,
Fara palate si castele, doar fara ganduri rele
[...] Citește tot
poezie de Raluca Ghiorghiscan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cavalerul Singuratic
Umbra bătrânului pășește timidă
Alături de umbre din vechiul castel.
Din ultimul zid mai cade o cărămida,
Un ultim simbol al celebrului duel.
O lume din vis ce pare pierdută,
Și pietrele reci ce tac încremenite,
Doar ele mai știu istoria secretă,
Ne văd doar pe noi și par stănjenite.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre castele și visare, adresa este: