catolicism şi creştinism

De când Mântuitorul a întemeiat Biserica, ea a suferit mereu persecuţii. Altădată persecuţiile se făceau pe faţă, astăzi ele se fac în mod mai disimulat. Dar în prezent, ca şi în trecut, Biserica este mereu combătută. De aici datoria imperioasă pentru noi de a trăi, zi de zi, ca nişte catolici cu răspundere!

citat din Sfântul Josemaria Escriva
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trăit în mediu muzical de copil, iar în anii războiului, când a fost foarte greu, am făcut muzică în şcoala primară şi chiar în primele clase de liceu. După război, am fost elev la clasa de pian a Conservatorului din Iaşi, până în 1950, când acesta s-a desfiinţat... În casă se cânta permanent. Eu am cântat la violă, am studiat pianul. În 1939 aveam 6 ani şi am cântat – cu mândrie o spun – la orga bisericii catolice.

Iosif Sava în Jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale.

citat din Miceal Ledwith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram mic copil, tata mi-a spus că pentru a fi un bun catolic, trebuie să mă confesez bisericii, chiar şi dacă am gânduri impure cu privire la vreo fată. Aşa că, foarte de dimineaţă, m-am grăbit să-mi mărturisesc păcatul. Şi noaptea următoare şi următoarea. După o săptămână, am decis că religia nu e de mine.

citat din Fidel Castro
Adăugat de Amdo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii au descoperit o întreagă literatură europeană de metafizică şi etică a disperării. Şi pentru că disperarea este un sentiment necunoscut românului (care a rămas, în pofida atâtor erezii şi culturalizări, drept credincios Bisericii Răsăritene), tinerii intelectuali au dedus stupiditatea iremediabilă a acestui neam. Tot ce nu se găseşte în Pascal, în Nietzsche, în Dostoievski şi Heidegger – şi toate aceste genii au elaborat o gândire impenetrabilă structurii gândirii româneşti – tot ce nu se găseşte în nebunia unui biet om din Germania, în viziunile unui rus şi în meditaţiile unui catolic în veşnică îndoială nu înseamnă nimic, nu are valoare filosofică, nu are valoare umană.

citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martin Luther (1483-1546), marele reformator religios german, spune în scrierile sale că, fiind elev la şcoala primară din Mansfeld, "într-o zi a fost bătut de 15 ori pentru că a declinat greşit un substantiv". În 1505 a obţinut titlul de licenţiat în litere, în acelaşi an s-a călugărit, în 1507 a fost hirotonit preot catolic, în 1512 şi-a luat doctoratul în teologie şi a devenit profesor de exegeză biblică la Universitatea din Wittenberg, între 1517-1534 "a tradus impecabil Biblia" în limba germană din latină, "influenţând enorm evoluţia limbii şi literaturii germane" (Wikipedia, 2021). Începând din 1517, Luther a început reforma religioasă, care a culminat cu apariţia protestantismului şi a Bisericii Evanghelice-Luterane, care s-au rupt complect de catolicism şi de Biserica Catolică. La noi, elevi care siluiesc limba română primesc premii şi diplome la sfârşit de an, vor să dea examen de bacalaureat din manelele lui Ţancă Uraganu, Vali Vijelie, Florin Salam şi Adrian Copilul Minune, şi facem din ei profesori universitari, primari, miniştri şi parlamentari.

George Budoi în Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi (2 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am compus pentru cor mixt, orchestră simfonică, recitator în limba latină şi instrumente populare: caval, vioară şi ţambal. Naiul a fost în locul sopranei. Era pe format catolic. Probabil că de asta m-a primit Papa Ioan Paul al II-lea de trei ori. Poate a zis: "O fi ăsta ortodox, dar cântă în biserici catolice, trebuie să-l primesc". Mi-a şi solicitat un disc de muzică sacră.

Gheorghe Zamfir în ziarul Adevărul (2 noiembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mai bine de patru decenii, Ţările de Jos protestante erau în război cu Spania catolică, luptând să doboare detestatul jug spaniol. Olanda, numită uneori Provinciile Unite sau Ţările de Jos, încă mai era, juridic, parte a Imperiului Spaniol. Anglia, singura ei aliată, prima ţară din lumea creştină care, în urmă cu vreo şaptezeci şi ceva de ani, se rupsese de Curtea Papală de la Roma şi devenise protestantă, se afla şi ea de douăzeci de ani în război cu Spania, iar de zece era aliată deschis cu Ţările de Jos.

James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care corespondaseră pe căi secrete, subtile şi nu se văzuseră niciodată unul cu celălalt, acum s-au cunoscut. Acele lituaniene, ale căror căsătorii fuseseră oficiate de preoţii catolici prin perete, acum şi-au văzut soţii consfinţiţi de pravila bisericii: căsătoria lor a coborât de la Dumnezeu pe pământ! Pe cei credincioşi pentru prima dată în viaţa lor nimeni nu-i împiedica să se adune şi să se roage.

Aleksandr Soljeniţîn în Arhipelagul Gulag, volumul III
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecuseră doar patruzeci de ani de când blestemata de Maria Tudor fusese regina Angliei şi spaniolul Filip al II-lea, Filip cel Rău, soţul ei. Această fiică habotnică a lui Henric al VIII-lea, adusese înapoi, împotriva voinţei celor mai mulţi, preoţii catolici, inchiziţia, procesele ereticilor şi dominaţia Papei asupra Angliei, nesocotise opoziţia şi schimbările adânci ale tatălui ei faţă de Biserica din Roma. Domnise cinci ani şi în acest timp regatul fusese sfâşiat de ură, spaimă şi vărsare de sânge. După ce murise, noua regină devenise, la douăzeci şi patru de ani, Elisabeta.

James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem germani de diferite credinţe, dar suntem un singur popor. Care credinţă prevalează asupra celeilalte nu contează, cu adevărat important e doar dacă creştinismul rezistă sau se prăbuşeşte... Printre noi nu vom tolera pe nimeni care atacă ideile creştinismului... În realitate, mişcarea noastră este creştină. Ardem de nerăbdare să-i vedem pe germanii catolici şi pe germanii protestanţi regăsindu-se unii pe ceilalţi în acest moment dificil prin care trece poporul nostru.

Adolf Hitler în discurs pronunţat în oraşul Passau (27 octombrie 1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urca în turnul

bisericii catolice din oraşul
mai mult de munte să întoarcă
două din cele trei ceasuri
care aveau tupeul să funcţioneze
aproape bine pentru cetăţeni
zi şi noapte urca scările de lemn
cu miros de catran şi ameţea
întotdeauna era sigur că o să cadă
chiar îi părea bine să gândească
cum gândeşte acum în camera
unde ticăiau mecanismele vechi

în dreptul ceasului defect zâmbea
niciodată nu a arătat ora exactă
nici nu avea ce căuta în turnul
acela vechi de biserică impunătoare
îi venea de multe ori să bată rotiţele
cu barosul şi ciocanul cel mititel

ceasul acela se hodorogise de tânăr

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se vedea cum urcă

pe exteriorul clădirii cu nerv
folosindu-se de scara
de pe schele şi cum privea
peste acoperişurile clădirilor
spre vârful copacilor din parc
apoi în cealaltă direcţie
spre turla bisericii catolice
şi spre bulevardul bucovina
unde strălucea carosabilul ud
se vedea ca un şoim tânăr
vedea femeia cum şedea pe pat
şi sângele circula prin cameră
în căutarea unor artere sau vase
avea faţa mutilată de poezie
ochii stăteau la geam deschişi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsuracii

ne măsoară distanţa fizică
în biserică cal
cu
lează aura sfinţilor şi lungi
mea nasului de sub mas
că
trebuie opt metri dintre e
noriaşii cei catolici
şi
opt metri dintre cei ortodocşi
în autobuz calculăm distanţa
mănuşii stângi lăsată în staţie
şi
lungimea brichetei zippo
din buzunarul elevului ieşit
din carantină - stă la doi metri de oxigen -
distanţă de colega pe care a sărutat-o a
seară (?!) cu foc, dar focul o
moară virusul calculează
măsuracul cu un telemetru

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kirill, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, este dovada vie că Satana nu numai că poate purta sutana, că nu se mai teme de tămâie şi de cruce, că poate ţine fără teamă liturghia în biserici şi catedrale (în felul lui drăcesc), ci că poate să ajungă în fruntea Bisericii Ortodoxe sau a Bisericii Catolice. Kirill, susţinătorul teroristului de stat Vladimir Putin şi a invaziei Ucrainei de către armata de terorişti ruşi, le-a spus ruşilor invadatori, care ucid, săvârşesc genocid, distrug, jefuiesc şi violează femeile şi fetele (inclusiv pe cele minore) în Ucraina, că dacă mor în timpul invaziei, moartea lor este echivalentă cu o jertfă, că vor fi spălaţi de păcate şi vor ajunge direct în Rai. Aşadar, pentru acest patriarh ticălos, a fi invadator şi a ucide oameni nevinovaţi (copii, femei, bolnavi, bătrâni ş. a.) este o jertfă, iar păcatele lor sunt spălate prin păcate groaznice: crime, violuri, jafuri ş. a. Auzindu-l pe patriarhul Kirill, Satana, căpetenia diavolilor, a îngălbenit de invidie, pentru că nici măcar el nu poate fi atât de ticălos.

George Budoi în Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (26 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Roosevelt

Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt Whitman
Ar trebui să vin acum spre tine, Vânătorule!
Primitiv sau modern, simplu sau complicat,
tu semeni puţin cu George Washington şi mult cu Nimrod.*
Tu eşti Statele Unite,
tu eşti viitorul invadator
al Americii noastre cu sânge indian, o Americă naivă
care se roagă încă lui Isus şi vorbeşte încă spaniola.

Eşti un exemplar falnic şi puternic al rasei tale;
eşti cultivat, eşti abil; eşti opusul lui Tolstoi.
Când vine vorba de domesticirea cailor sau de uciderea tigrilor
eşti un Alexandru Macedon, un Nabucodonosor.
(Tu eşti un profesor de energie,
cum spun ţicniţii din zilele noastre.)
Tu crezi că viaţa este foc,
că progresul este o erupţie;
unde pui glonţul
acolo pui viitorul.
Nu.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai-marii Bisericii Ortodoxe Române nu îndeamnă oamenii să se vaccineze împotriva virusului SARS-CoV-2, care determină cumplita boală COVID-19, iar Patriarhul Daniel refuză să se vaccineze şi să dea un exemplu pozitiv; ba unii, precum Satana în sutană (Teodosie ToMITAnul), arhiepiscopul Tomisului, fac tot ce pot ca să năruie încrederea oamenilor în vaccin, fiind astfel responsabili d. p. d. v. moral pentru multe îmbolnăviri şi decese. În schimb, mai-marii BOR îi îndeamnă neobosiţi pe români să pupe moaştele şi să se închine la ele, pretinzând că au puterea de a-i proteja de boli şi de a-i vindeca de boli. Papa Francisc, capul Bisericii Catolice, se situează la polul opus: chiar de la apariţia vaccinurilor anti COVID-19 a îndemnat oamenii să se vaccineze, s-a vaccinat el însuşi, dând un exemplu personal, şi susţine campaniile de vaccinare.

George Budoi în Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (18 august 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XII

Abia sfârşi fericea făclioară
cuvântu-i ultim şi-ncepu, zburând,
în roat-a se-nvârti divina moară.

Dar n-a-ncheiat deplin o roată, când
veni s-o-ncingă altă roată sfântă,
şi-n cânt şi-n joc acelaşi tact urmând,

un cânt ce-ntrece-n toate câte cântă
şi muze-aici şi-a mărilor femei,
cum raza primă-ntrece pe-o răsfrântă.

Şi,-aşa precum şi norii supţirei
fac arcuri paralel şi-ntr-o coloare,
când Iuno dă poruncă servei ei,

iar cel îngust dă celui larg lucoare,
precum fu glasul nimfei mistuite
de-amor aşa ca negura de soare

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tourniquet

nana-mi spunea câteodată
între noi preoţii avem o glumă
grăbeşte-te că papa-i bătrân
şi tu grăbeşte-te că recenzorii buni sunt bătrâni
aşa că scriam recenzii peste recenzii despre rugăciunea creştinului
carisma guanelliană arta de a trage folos din păcatele noastre
după atâta literatură catolică nu voiam decât să cumpăr un detector de metale rare
şi să-l caut pe dumnezeu în antimoniul care acoperea căţuia de la intrarea în seminar
ori să înalţ drone imaginare până pe pluto
eram sigur că de-acolo a început totul
dacă Fiul s-a umilit într-atât încât s-a făcut om
numai Tatăl era în stare să se umilească mai mult şi să accepte
retrogradarea la rang de planetă pitică

în nopţile mele gelatinoase ca o măduvă fiartă
visam că mă cert cu istorii care confundau fascismul cu nazismul
mă străduiam să-i conving că fasciolele romane n-au nicio treabă
cu soarele egiptean
când nu visam băteam străzile în lung şi-n lat
verificam dacă oraşul e sigur pentru copiii care merg dimineaţa la şcoală

[...] Citeşte tot

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predicat; Biserica

Măcar era barba, nelipsită pentru râs în...,
ceva mângâiere,
chiar şi albastră pentru o inimă de aceeaşi culoare.
Nici asta nu mai face parte din recuzită,
cum nici vocalizele pe o cutumă cu aceeaşi cheie sol,
lustruitul pietrelor de la intrarea în lăcaş,
vitraliile cu culori irisale,
mâna caldă pusă pe creştet,
acceptarea cerşetorului... alb la piele şi cu început în păr,
mulţumitul cu un mărunţiş zgomotos aruncat din când în când într-un clondir de aramă,
primirea noului şi însoţitul vechiului în ultimul voiaj... pentru cât poate da mâna.
Poate mai uit din ele, dar nu mă lasă gândul răzleţ de atâta ură
care n-ar trebui să-şi facă loc.
Sunt claustrofobic între sticlele thermo-panicale,
mă îneacă nu fuiorul lumânării ci monoxidul albicios
al tablei discrepante de la centrală răstignită să încălzească sfinţii de pe pereţi,
mă urmăreşte ochiul viclean să vadă cât arde ceara,
-că trebuie repede oprită şi culeasă să fie revândută-
cum apa chioară boboteazică gâlgâită
sau stropită cu măturoiul pe tigvele prostimii extaziate

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!