ceai şi frumuseţe

Versuri pentru ziua de atac

Fii gata, prietene soldat, fii gata.
Curăţă-ţi cu grijă arma şi lopata
Şi pune-ţi cruciuliţa la gât, -
Mâine va fi un atac mare
Şi-atât.

De undeva, de departe, ne vor trimite ordine:
Cu raniţa şi arma în spinare,
Pe drumurile ude de ploaie şi-ntuneric
Ne vor purta întreaga noapte
În şoapte.
Târziu ne vor opri în faţa porţii.

În faţa porţii nevăzute-a morţii.

La trei din noapte vom scula din somn
Pe cei ce se lăsară istoviţi în noroi,
Vom aştepta din nou
Noi ordine.
Vom aştepta chinuitor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul să nu aibă impresia că soţia sa va fi mereu Mama Cozonacilor cu pudră organică de cacao şi nucă din belşug ce-l aşteaptă în prag în dantelării, mătăsuri fine cu un pahar de cleştar plin cu vin spumant, de fantezii debordant. Există zile când nu-i aşa zâmbitoare, îmbietoare ca razele de soare şi frumoasă ca o floare, iar ca să o calmezi, trebuie să îi faci tu un ceai de muşeţel, de sunătoare înainte de culcare.

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navele pe care-a navigat odinioară

Navele pe care-a navigat odinioară,
Când sângele-i era tânăr şi fierbinte,
Sunt abandonate azi, epave de ocară,
Numele lor fiind şters demult din minte;

Ele-aduceau lână şi grâu din Australia,
Ceai şi iută, străbătând mii de mile,
Titania-nălţându-şi înaltă şi zveltă talia
Şi mândra Thermophylae;

Alpii-nfriguraţi, cu zăpezi permanente,
Îi sunt cunoscuţi de ani şi ani;
La fel, navele rapide şi navele lente,
Navele cele mici şi navele mari.

A văzut statuile regilor din fir în păr
Şi bustul fiecărei regine – bătrânul corăbier,
Toţi dragonii verzi şi,-ntr-adevăr,
Pe fiecare şeic arab sau cavaler...

[...] Citeşte tot

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alunec

Si în cădere
Mă agăţ
De colţul lunii
Cu un strigăt de lup.

Unghiile mi-au crescut lungi
Si acum le pictez frumos
In fildeş alb şi negru
Pe toate şapte.
In păr am sălcii
Si nu-mi mai aduc aminte
Care lacrimi sunt ale mele.

Din timp în timp
Imi mai pilesc câte un dinte
Iţit aiurea, cruce pe mormânt.

L-aş invita la un ceai
Pe Bătrânul alb
Dar n-am mai şters praful

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-aş bea un ceai...

Aş bea un ceai de lavandă
Cu doar un pic de gutuie
Şi-n mintea mea gânduri, o mie
Să le aştern versuri-ofrandă...

Aş bea un ceai de măceşe
Cu numai un strop de lămâie
Şi-n mine trecutul să-nvie,
Istorii frumoase mă-nfeşe...

Aş bea un ceai de Masala
Un gând să-mbăieze curat
Apoi să-l aşeze pe strat
Unde, leneş, să-l ia ameţeala...

Aş mai bea şi un ceai anonim
Chinezesc, un no name arogant
Să mă-mbie din cană, galant,
Să mă facă un mic acronim...

poezie de Petrică Conceatu (5 decembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet blând

Cine esti suflet frumos blând
Din ce astru esti întruchipat
De mi umbli prin vis si gând
Esti vântul domol cel inaripat

Si prin iubirea ta te ai înălţat
Floarea de musetel in vară
Aburul din ceaiul infierbantat
Mireasma din iubirea de seară

Lasă ti părul gălbui despletit
Elixir din aroma unei gutui
Cu parfum de musetel inflorit
Să ti acopere umărul verzui

Suflet dăruit frumos si blând
Carmă adusă pe acest pămînt
Iubeşti lumea reală plângând
Suflet predestinat si iubit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melopee

timpul fredonează un cântec de liră
arbori pe alei frunzele-şi răsfiră
pianul şi vioara cântă în tandem
vocale şi consoane se-nghesuie-n poem

vântul în paşi de dans mătură alei
eu cu bucurie savurez ceai de tei
am strâns sentimente de forţă infinită
cu acorduri fantastice viaţa e definită

nouri arămii se-mprăştie-n amurg
au aştept speranţe din frumosul burg
meditez transcendental la univers
n-am nici o obiecţie la faptul divers

romanţa luminii vreau s-o simt în sânge
umbra închipuirii nu mă va constrânge

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am

În camera plină de mobilă, goală de noi,
stăm - doi străini într-un pat goi,
am prins liniştea de un picior şi am tras-o între noi,
într-o pulbere nevrotică de-un alb gunoi.
Nu ne mai leagă nimic, doar un cearşaf înfăşurat de picioare
şi un iz de dragoste într-o nepăsătoare duhoare,
ne-am pierdut pe noi şi minţile într-un morbid alai,
într-o zi frumoasă de mai.
De ce dracu' zâmbeşti, ce mai vrei să îmi iei?
Nu am nicio inimă vraişte, nici ceai de tei,
nici veşnica ceaşcă de cafea şi-o tigară în mână
şi nici forţa să-ţi spun "noapte bună!".

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru mare

Sunt anumite lucruri – precum păianjenul, năluca,
Impozitul, umbrela pentru trei persoane, guta sâcâitoare –
Pe care le urăsc, dar ceea ce urăsc din cale-afară
E un lucru căruia lumea-i dă numele de Mare.

Turnaţi apă sărată pe duşumea şi-o s-apară-o
Pată urâtă şi diformă; imaginaţi-vă oroarea
Aia de băltoacă lăbărţată până hăt departe,
Ei, chestia asta seamănă leit cu Marea.

Loviţi-vă câinele până-începe să urle de durere
(Pe unii îi distrează-aşa ceva, altora cruzime li se pare)
Şi-închipuiţi-vă că-l loviţi necontenit şi că javra urlă-încontinuu –
Ei, balamucul şi zarva asta ne-amintesc de Mare.

Am avut un vis cu mii de dădace-n şorţuleţe albe
În marş pe stradă – sau, cum pretind ele, la plimbare –
Având alături copii cu săbii de lemn şi mii de tobe;
Asta, de asemenea, m-a dus cu gândul tot la Mare.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Lewis Carroll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul ceai

Stiam că n-ai să vii...
Dar eu... te aşteptăm cu atâta înfrigurare...
Era un simplu ceai...
În orele tărzii,
Cănd...
Amândoi visam...
Lună şi soare.

Ultimul ceai... fierbinte aromat,
L-am pregătit...
Încet şi fără grabă.
Ştiam că n-ai să vii...
Şi că ai plecat!
Şi totuşi... eu speram...
La gura de la sobă.

Sorbeam din ceaiul...
Ce timpul mi-l aduce,
Şi... ochii-i închideam ca să te văd.
Tu... erai prea frumoasă,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

între Senta şi Ostojicevo ziua

începe cu cereale risipite pe gresie –
o doamnă drăguţă şi un
guroaică de la cantină glumind în sârbeşte
sare în ajutor cu o mătură
.
pentru o şi mai bună impresie
eu continui cu felii de caşcaval şi salam
scăpate din mână
mânuind furculiţe de argint foarte viu
.
cu lapte şi ceai cu iaurt revărsate
în pictura-n ulei care în
făţişează un alun secular străbătătut de trasee
de veveriţe-n căldura din iunie
.
spre masa de seara
prietenul Milan mă bate pe spate
şi-mi spune: Traian
ziua are orele numărate! şi
...

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hazardul

Eu eram oricum bărbat frumos, dar nu ştiu cum
în oraş s-a dus vestea că sunt pictor
şi de atunci vin zilnic femei la mine
şi se dezbracă. Eu le fac un ceai.
Într-o zi a bătut la uşă ea,
altcineva,
a intrat şi a început să se dezbrace
"nu te dezbrăca!" i-am spus "ce faci?"
ea se dezbrăca şi eu o vedeam îmbrăcată
aşa cum venise la mine în prima zi
cu o legătură de cireşe după ureche
şi un fluture care nu-i zburase din plete
inspirat am început s-o pictez şi atunci
hainele i-au căzut la pământ una câte una
rămasă fără veşminte priveam uluit
cum eu văzusem o femeie îmbrăcată
în somnul fluturilor
şi pictasem una goală
coaptă ca o cireaşă.

poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra Pârvan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paspartu de toamnă

E iarăşi toamnă, toamnă pe pământ
Şi ţi-aş împacheta din nou un gând
Dar plouă molcom, plouă literar
Că multe-aş vrea, cu ochii-n felinar.

Mi-ascunde ceaţa zorii luminoşi
Oamenii-s trişti, chiar dacă sunt frumoşi
Soarele-n du-te/vino pe pământ
Mai mult se-ascunde, bântuit de vânt.

Amieze blânde plămădesc meniri
Îngălbenitelor hirotoniri
Simt vremea arămiului livresc
Cu ceai de tei şi-un tainic: Te iubesc.

În asfinţit am antamat trăiri
Cu iz de inimă şi amintiri
Cu-accelerări de puls şi şoapte-adânci
Ce-mi par un veac din clipele de-atunci.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti!

Eşti dimineaţa mea,
De la prima rază de Soare ce-mi întrerupe visarea,
De la prima conştientă respiraţie,
De la primul gând trimis la tine, cu adoraţie.

Eşti hrana sufletului meu,
Primesc cu bucurie gânduri de la tine mereu,
Demult nu mai doresc să fiu doar eu,
Iau prânzul, cu dorul meu.

Eşti fiecare clipă în care cu ochii deschişi
Visuri cu noi doi făuresc,
Împreună ne gândesc,
O lume mai bună, făuresc.

Eşti ceaiul verde de după-amiază,
Care forţă îmi infuzează,
Eşti lungimea de undă, care pe frecvenţa mea vibrează,
Eşti bucuria, ce viaţa îmi alimentează.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânt-Ion

Frunzuliţă chimionu,
Chimionu, anasonu,
Mai dă, doamne,-un Sfânt-Ionu,
Să prăznuim patraonu
Cu Jenică Arionu!
Să mai mergem la fiatru
Să văz doi jandari cât patru!

Că era mare-mbulzeală
De-mi venise ameţeală;
Că Jenică Arionu,
Pasămite-i farmazonu,
A tras la loja de sus
Şi drept în faţă ne-am pus,
La lojă de beletaj,
Unde-i mai mare blamaj!

C-apoi stam şi petreceam
Şi în lojă chef făceam,
La poliţie nici gândeam,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cliché

Zilele trec, liniuţe albe zgâriate pe un perete aiurea.

Sunt tripurile din cutia de sticlă suspendată deasupra cartierului,

ochii tăi sclipind de dorinţă,

chicotelile şi alintăturile de sub cearşaf,

braţele amorţite pe care nu le mişti deloc până nu eşti sigur că am adormit ca un soldat care a pus piciorul pe teren minat şi a îngheţat terifiat de perspectiva unei explozii,

glumele pe care

le înţelegem doar noi, dezbaterile târzii

c-un desperados în mână şi chef de viaţă,

ninsorile inoportune

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie-mi spui de iubire?

Iubirea mea-i o carte pe care o citesc
Ce mă amuză tare atunci când o privesc.
Ea strigă şi şopteşte, vuieşte şi-apoi cântă
Mă ia de pe pământ şi către cer se avântă.
Ea e un vrăjitor, un zmeu ce scoate fum
Şi-acele artificii ce numele-mi compun.
Iubirea e ca saltul făcut de un gigant
E înaltă ca un munte şi-adâncă ca un neant
Năvalnică ca marea şi calmă ca un ceai
Ea este geografia pe care o citeai.
Iubirea străluceşte ca focul care arde
Ca flacăra nestinsă când e furtună-n noapte.
Este a mea s-o dau şi-a ta ca s-o păstrezi
Uşoară ca un zâmbet şi-adâncă de n-o vezi.
Pentru profani iubirea se-aseamănă cu zborul,
Cu o friptură bună ce-ncântă privitorul
C-un ambalaj de plastic cu stele luminoase
Cu-ajunul de Crăciun şi cu maşini frumoase.
Iubirea mea-i ca drumul bătătorit de boi
Te lasă ca să pleci, dar vrea să vii-napoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Jennifer Watson, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată, trece THERMOPYLAE !

Era o zi ceţoasă; am văzut o clipă nava cum trecea, vioaie;
Se zbenguiau delfinii şi piruiau păsările mării-n ploaie;
Matisam parâme sub cerul gri, mânuind şuviţe şi cavile,
Când am auzit nostromul, "Iată, trece THERMOPYLAE!"

Secundul s-a-ntors, căpitanul s-a răsucit şi el încetişor,
Urmărind umbra-aceea care traversa Biscaya-n zbor;
Carena verde, catargele zvelte-n vânt, velele – nori de zăpadă,
Asta am văzut deasupra mării, stând acolo lângă balustradă.

Un cliper chipeş în drum spre China, o adiere părând, minune
Zburdând pe valurile mării cum zburdă mânjii pe păşune!
Ai fi putut crede, privindu-i trecerea, că ştie de inimă şi suflet,
Nerăbdător cum se strecura printr-al zdrenţelor de negură balet.

Erai convins, petrecându-l cu privirea, c-are inimă şi suflet,
Atât de iute, de mândru, maiestuos de alb, despica talazul violet!
Mă gândeam, în vreme ce dispărea, la lucrurile scrise de poeţi,
Că frumuseţea va trăi veşnic, trezind admiraţie-n alte şi-alte vieţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Bill Adams din VÂNTUL ÎN VELELE GABIER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele bătrânelor clipere*

Am navigat pe vremea cliperelor –
Înalte, elegante de la chilă la catarg,
Zvâcnind deasupra valurilor vesele,
Cu vânt chicotitor din pupa, larg;

Şi velele frumoase, albe ca zăpada,
Vibrând, parcă-ncercând să zboare:
Acum, se-apleacă nava-n bordul de sub vânt –
Acum, bordul opus e jumătate-n mare.

Îi pot vedea-nclinată coverta udă,
Plină de mâzga apei, un verde tatuaj;
Îl aud clar pe bătrânul Bill, nostromul,
Blestemându-şi zurbagiul echipaj.

Le văd râsul pe feţele arse şi păroase
În pulberea sărată, îi văd pe mateloţii care,
Agăţaţi de fungile velei gabier, cântă
Cântece marinăreşti sălbatice, fermecătoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Angus Cameron Robertson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri azurii

trăiam ancoraţi în tinereţile timpului nostru,
viaţa părea uşoară,
poate aşa şi era,
anii erau mai blânzi,
lumea era fericită cu mai puţin
şi oamenii chiar se iubeau,
duceam o viaţă boemă.

cartierul era liniştit,
oamenii prietenoşi,
aşteptam marile vacanţe, marile iubiri,
iar şcoala ni se părea o joacă,
duceam o viaţă boemă.

mai târziu am crescut flăcăiandri,
fetele ne priveau parcă altfel
pe sub genele lungi,
ne ameţeau cu frumuseţea lor.

ne întâlneam la ceaiuri fierbinţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!