ceai şi suflet

Vis oriental

Cu ochi, abia mijiţi, visez,
Să fiu, o clipă, japonez...
Şăgalnic să mă înfioare,
Cireşul înălbit de floare,

Feeric să îmi ningă teama,
Zăpada de pe Fuji Yama,
Să scriu, cu diafanul ceţii,
Haiku pe roua dimineţii...

Să-mi fie trupu-nveşmântat,
În kimono-ul înflorat,
Să-i fie sufletului hrana,
Buchete mari de ikebana...

Din veac străbun să se pogoare,
A samurailor onoare,
Prin minte să-mi plutească crima,
Ce-a stins lumina-n Hiroşima,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste suflet ninge

Peste suflet ninge cu iubiri nebune,
Iarna se aşează, locul definind,
Degete abile, lunecă pe strune
Şi-n căuşul palmei, fulgii îi cuprind.

Vântură zăpada... neştiute vise,
Pe la geamuri gheaţa pare-a se topi,
Ascultând bătaia... inimii încinse
Şi-nvăţând tăcerea, tandru, a iubi.

Peste zare ninge, dragoste curată,
Viscolind privirea peste trup de foc
Şi în păr, e neaua, tainic asezată,
Tălmăcind destinul... fără de noroc.

Fulguie cu stele mii... peste cuvinte
Şi vuieşte timpul, la-nceput de drum,
Te aştept în casă cu un ceai fierbinte,
Peste suflet ninge, cu iubiri de fum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte de iarnă

liniştea păşeşte prin ninsoare
cuvintele se sparg se risipesc
fragilă e imaginea care se înfiripă
porneşte din aburii ceaiului tomnatec
spre merele de argint atârnând din crengile
lui Dumnezeu

e totuşi iarnă vântul îşi lasă suspinele
la geamuri bătând luminos
inimi în trupul nopţii

liniştea... acea linişte locuită de oameni care nu mai sunt
de flori care au trecut în pas nepăsător
pe cărările pământului brun
de mirosul ceaiului din seara aceasta

Doamne, şi e atâta ninsoare!
cât poate sufletul meu
să ceară în şoaptă
să nu tulbure liniştea înmiresmată

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă zurlie

ninge ca la Piteşti dalb dalb dalb
cad păsări negre din cutii de scrum
pata din palme s-a înroşit amar
beau ceai cu biscuiţi şi recitesc Puşkin
oraşul patinează în zigzag
latră toţi câinii albi din mine
pe unul care scrie poezii
despre soarta ruptă-n colţuri/cuvinte vii zurlii/

ninge pe gura de canal
înfăşurat în ziare omul de omăt
frânge cuvinte roşii înmuiate în vin cald
se abureşte coama norilor
iar soarele este un schelet
de care fulgi se prind lucioşi ca lame de oţel
e iarna care îmi place mie
cu franjuri galbeni atârnaţi de cer
iar sufletul de ţurţuri pictat în efemer

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curăţenie de primăvară

Astăzi scriu despre IUBIRE cu litere mari, de foc!
(focul arde tot ce-i rău şi mi-aduce doar noroc)
Întorc spatele spre lumea care-mprăştie minciuna
despre una, despre alta, despre cât de rea e Luna...

Fac curat în casa noastră şi vorbesc cu steaua mea,
o descânt, o ţin în poală, îi cânt toată dragostea
şi ea alungă blesteme, dă cu ele-n vârcolaci,
scapă curtea de năpârci, de vampiri şi mii de draci.

În linişte, împăcată, beau un ceai de levănţică,
m-odihnesc lângă parfumul unei flori de angelică,
îmi las sufletul să cânte, când soarele mă răsfaţă,
îmi şterg lacrimi, uit coşmaruri...
Bună dimineaţa, viaţă!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişează-mă! Înţelegi câtă nevoie am de căldura aceasta a regasirii de sine? Nu vreau mai mult decât să-mi fii acasă. Într-un colţ de lume mică şi blândă, zugravit dezordonat în culorile fericirii, într-o ceaşcă fierbinte de ceai, la margine de Noiembrie tăcut şi plin de mistere. Mi-e sete de iubiri care nu rănesc, de suflete care vindecă prin trecerea lină în drumul hazardului. Mi-e foame de linişte, într-o aglomeraţie ostenitoare de străini orbi. Aş muşca din ea, până la rădăcina tulburărilor, cât să-i pot asimila înţelesul surd. Pe urmă m-aş împărţi cu tine, fără intenţii şi interese ascunse. Sărăcia amintirilor crude să ne facă bogăţi şi simpli, într-un paradox al existenţei umile.

Andreea Palasescu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ăst timp, anost anotimp

De viu mă-ngroapă viscolul
În marmure reci de omăt,
De frig lăuntric mă-mbăt
Şi crâşmei iar dau ocolul

Mă latră lugubru spre casă
O haită hămesită de câini
Peste pustietate stăpâni,
Se plictisesc... Şi mă lasă

Uitat-ai deschis frigiderul
Stăpâne de spaţiu ceresc?
Nămeţit, mai crezi că trăiesc?
Răspunde, nu ţine misterul,

Pe horn, fum. O Fata Morgana
Se-ntinde lasciv lângă sobe
Falii rigide, anaerobe,
Cerşesc zăpuşeală de Ghana

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troc

Spală-mi clipa-n fantezie,
Ca o ploaie de Iubire
Şi ţi-oi pune poezie
Sus pe umeri, mulţumire.

Află-mi cheia de la suflet
Cu săruturi repetate
Şi te-oi scrie într-un zâmbet,
Chiar cu buzele crăpate.

Vino dis-de-dimineaţă
Cu îmbrăţişări şi ceai
Şi voi fi în tine viaţă
Cât alături o să-mi stai.

Adu-mi soarele-n privire
Şi lumină din cea sfântă
Şi-oi întinde nemurire
Peste rima care cântă.

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau la rând

în rând şi şirul e lung
ca-un şarpe anaconda
am o cană în mână
sunt îmbrăcat sumar
nu simt frigul. nu simt foamea
trebuie să primesc ceaiul
amestecat cu nectar
de când sunt aici? nu-mi aduc
aminte de mare lucru
camarazii mei par morţi

aud vocile lor în cap
vorbesc toţi fără să lege
propoziţii inteligibile
par loviţi de schizofrenie
lanţul uman se mişcă încet
cuvintele sunt rostite
în toate limbile universului
unii nu primesc nimic
se zvârcolesc pe nisipul

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aer plutea molatic, aroma intensă a ceaiului fierbinte. Aburii se înălţau tainic, pe culmi neatinse de gânduri, într-o înlănţuire a siluetelor slab conturate. Chipul palid îi era luminat de un zâmbet tomnatic şi-n tăcerea obscură a zorilor, şoaptele se topeau înfiorându-mi simţurile amorţite. Simţeam nevoia aceea acută, statornică de a muşca din ispită, încet şi cu poftă ca şi cum lentoarea aceasta nefirească m-ar fi aruncat într-un amalgam de plăceri fără margini. Era tot ce nu avusesem vreodată. Un fel de vis reţinut în frâul gândurilor obositor de comune, atins cu sfială de sărutul umed al dorinţelor. Mi-aş fi agăţat oglinzi în suflet, fără regrete, doar ca să-şi poată privi imaginea clară, reflexia vie a sentimentelor mute, pentru care, de prea multă vreme cuvintele erau de prisos.

Andreea Palasescu (3 decembrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvaş de toamnă

S-a-mbrăcat în frac pădurea cu frunziş de chihlimbar,
Fluturi rătăciţi prin ramuri o gătesc cu papioane,
Iar pe creste munţii poartă un joben de porumbar,
Licurici ghiduşi fardează grânele cu lampioane.

Greieri tandri ne răsfaţă cu refrene desuete,
Nucii aplecaţi de umeri încărcaţi de rod bogat
Ne alintă-n reverenţe jertfind frunzele cochete,
Aşternând covor de vise peste câmpul brun roşcat.

Rândunele ne descântă cu penaj de acuarelă
Desenând pe tâmple gânduri cu trifoi de patru foi,
În aromă de gutuie sub a timpului umbrelă
Te sărut cu toată vara strânsă-n vise de-amândoi.

În a sufletului vatră nicio umbră nu adie,
Autografe-ţi las sub gene cu absint de păpădii,
Ţi-am trimis postaşii toamnei cu răvaş de bucurie,
Bem din cupe ceai de stele în caleşti de reverii!

poezie de Ines Vanda Popa (13 septembrie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti!

Eşti dimineaţa mea,
De la prima rază de Soare ce-mi întrerupe visarea,
De la prima conştientă respiraţie,
De la primul gând trimis la tine, cu adoraţie.

Eşti hrana sufletului meu,
Primesc cu bucurie gânduri de la tine mereu,
Demult nu mai doresc să fiu doar eu,
Iau prânzul, cu dorul meu.

Eşti fiecare clipă în care cu ochii deschişi
Visuri cu noi doi făuresc,
Împreună ne gândesc,
O lume mai bună, făuresc.

Eşti ceaiul verde de după-amiază,
Care forţă îmi infuzează,
Eşti lungimea de undă, care pe frecvenţa mea vibrează,
Eşti bucuria, ce viaţa îmi alimentează.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu arcanul (Shanghaied* )

Luat cu arcanul!... Eu jur să stau pe uscat, frăţioare,
Nu mai vreau pe larga, nemărginita mare!...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Cu tovarăşi pe care nu-i ştiu, nu i-am mai văzut,
Inima mea-i acum un pietroi rece, mut...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!

Pe marea gri, întinsă, rabd ruliu şi rabd tangaj,
Iar corvezile grele scot sufletul din echipaj!...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Da, dincolo de ceaţă e ţărmul meu drag
Şi-aici parâmele de care-s obligat să trag –
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!

Luat cu arcanul – urăsc această navă, n-o ascund,
Pe care-i o javră căpitan şi-o brută secund...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
O, când voi pune iarăşi piciorul pe pământ,
Nu voi mai bea, nici naviga spânzurat de vânt!
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!

[...] Citeşte tot

poezie de Harry Kemp din Cântece şi balade marinăreşti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizantemele omului nou

Prin noi înflorea melancolia,
crizantemele de toamnă a lumii.
Acele ceasului
la douăsprezece şi jumătate
sau şase fix... Coloana infinitului
ne privea fără chip,
poate un naos vertical?
O mare înălţare de martiri
ori o cascadă de sacrificii,
captivi între războiul împăraţilor
cu războiul indivizilor
cu războiul sufletelor întru eternitate.
Am tras un bumb în zid
să las semn de lacrimă metalică,
grosolană şi rece.
Acolo am vrut să scriu despre capătul
omului nou.
Primul pas afară din eon,
din marea criză a spiritului meu
martor şi torturat

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă dimineaţă

parşiva lentoare a norilor în dimineţi
în care sentinţa arată
că nu mai poţi face decât călătorii în sufragerie
arcurile unei trambuline abandonate
pompează încă sângele în artere
câteva reclame în mail o fostă cunoştinţă te sună
îi simţi deodată parfumul dulceag te scârbeşti
în prima zi de pensie să simţi oră după oră
o povară invizibilă
elefanţii şi-au pierdut colţii
încă tropăie pe drumul din sălbăticie
dervişii din capul tău nu au curaj să deschidă
lacătul e spart dar a dispărut siguranţa
că pot alege să nu se mai mişte sau să alerge
ce bună ar fi o inimă de cârpă şi nişte braţe îndemânatice
un ceai care se răceşte în cană
ţi-ai luat toate obiectele de la birou
mici cadouri de despărţire de la colegii puţin mai tineri
au promis că îţi trimit dvd-ul cu lecţii de grădinărit
ai de întreţinut relaţia cu pământul

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele bătrânelor clipere*

Am navigat pe vremea cliperelor –
Înalte, elegante de la chilă la catarg,
Zvâcnind deasupra valurilor vesele,
Cu vânt chicotitor din pupa, larg;

Şi velele frumoase, albe ca zăpada,
Vibrând, parcă-ncercând să zboare:
Acum, se-apleacă nava-n bordul de sub vânt –
Acum, bordul opus e jumătate-n mare.

Îi pot vedea-nclinată coverta udă,
Plină de mâzga apei, un verde tatuaj;
Îl aud clar pe bătrânul Bill, nostromul,
Blestemându-şi zurbagiul echipaj.

Le văd râsul pe feţele arse şi păroase
În pulberea sărată, îi văd pe mateloţii care,
Agăţaţi de fungile velei gabier, cântă
Cântece marinăreşti sălbatice, fermecătoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Angus Cameron Robertson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea scurtele ierni

Ca lama unui brici mă taie raza
şi sângerez cu boabe de argint,
mi s-a topit, a jilţului, speteaza,
răceala ei curată n-o mai simt.

Picioare de cleştar o iau la vale,
ce-a mai rămas din neguroase oşti,
când jilţul meu de gheţuri se prăvale
şi-ncepe anotimpul pentru proşti?

Nimic lumina şi nimic seninul...
Prinsesem pojghiţi aspre, de taiga,
mă oţelise la privire vinul,
pe care-l beam gândind la dumneata.

Mai viscolea cu patimă de glonte,
mai nimereai să vii din când în când,
te aşteptam pe blănuri de arhonte
şi focul înmuiam, să-ţi fie blând.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea-i bate-n tâmple...

V-aţi întrebat vreodată câte gânduri adună un bătrân spre-amurgul vieţii
Fără-a desparte-amarul în bucăţi şi-al împărţi cu fiul, fiica sau nepoţii?
Preferă să îl strângă-n pumnul trudnic, să nu le-arate vreunuia tristeţea,
Să-i supere, nu asta îşi doreşte şi nici să-nşele în vreun fel blândeţea.

Singurătatea-i bate-n tâmple ostenită, iar clanţa porţii scârţâie de dor,
Şi-aruncă-un ochi în lungul tristei uliţi şi nu zăreşte niciun trecător,
Doar vântu-i răscoleşte hornul şubred şi şuieră şi-aţâţă jaru-ncins,
Mai trece-o noapte cât o zi de post, în zori găseşte pragul casei nins.

C-un ceai şi-un colţ de turtă împietrită, nestăvilita foame-o amăgeşte,
Apoi aprinde-opaiţul şi priveşte fotografii şi-obrazu-i umezeşte,
Dar cel mai tare-l doare pustnicia din care se hrăneşte fără vrere
Şi nicio rază nu se-arată-n depărtare, credinţa-i dă curajul să mai spere.

Va fi să vină timpu-acela-n care s-audă paşi şi să tresară-a bucurie?
E doar o-nchipuire-a bătrâneţii, o grea şi nemiloasă fantezie!
Nu ştie cât de lung îi va fi chinul şi cât va mai ofta în sinea lui,
Iertat va fi când obiditul suflet urcat va fi-n împărăţia cerului.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu alia

aici e frig
degeaba au căptuşit zidurile
cu încă un rând de ziduri

pentru vremurile astea
realitatea
ar trebui dotată cu materiale impermeabile

gândeşte alia/care
poartă bocanci

unii o acuză
că uite cum intră ea cu bocancii în sufletul lor

alia iubeşte porţile deschise
animalele de casă

citeşte tratate despre pisici
în loc să citească poeme de forţă (majoră)
reclame

[...] Citeşte tot

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izbânda

Stau copiii şi se uită cum se sfârtecă maturii
pentr-o halcă de "izbândă" din pomostul strâmt al urii.
Şi izbânda, ponosită, o aduc apoi acasă
pentru-a-şi creşte puradeii-n "educaţie aleasă".

În bordeiul dintre dealuri, o fărâmă de iubire,
dintr-un suflet de copil, se ascunde în Psaltire
şi pătrunde înţelesuri ignorate de "izbândă",
care-i ţin vie speranţa-n inimioara lui flămândă.

E-obosită şi-nsetată, răbdătoare şi cuminte,
degerată pe la margini, că n-are cin' s-o alinte.
Iliuţ aprinde focul şi deretică prin casă,
caută în dulăpior, să pună ceva pe masă.

Mai e un coltuc de pâine... face-un ceai de sunătoare,
dejunează cu bunica, privind prin geam la ninsoare...
Nu şi-a cunoscut părinţii... bunicuţa e bătrână
şi acum, fiind bolnavă, zace-n pat, de-o săptămână...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!