ceai şi timp

Poemul luminii migdalate

* * *

Aşa precum e toamna, ce sadic s-a impus
Prin siluirea verii cu glasu-i de tutore
Făcându-şi umbra-n ceară cu firavul păiuş,
Vor fi cele mai grele acele prime ore

Când se răceşte ceaiul şi-n ochii ţi se încurcă
Modelul de pe masă cu-n colţ de rai promis.
Soldaţi stau să perinde spre tâmpla care încă
Mai macină la digul ce uşa l-a prezis.

La fel vor fi şi primii ani. Vor trece apoi
Când vor toci şi masa ce coatele ne-a strâns
La ceai, ca să-l sorbim? Uita-voi de convoi
Şi de strâmtoarea zilei, de orbul care a plâns?

Cristaluri verzi scăpate-n teluricul imens
Pe orbitele olive vor epata oglinzi

[...] Citeşte tot

poezie de Tania Ramon
Adăugat de Andreea Murgu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Continentul Deltei

Îmi place grozav delta,
Şi aşteptând inspiraţia
Care să transforme plăcerea
În emoţie artistică,
Stau întins pe iarbă,
Sub bătrânul stejar noduros
Din pădurea Caraorman.

A fost o zi de peripeţii.
Cu vaporul pe braţul Sulina,
Cu barca pe micile canale.
Raţe, lişiţe, ochite c-o puşcă
Imaginară
Şi ele prefăcându-se că pică moarte,
Scufundându-se şi ieşind
C-un peşte-n gură.

Am văzut, sau mi s-o fi părut,
Sturioni, somni leneşi
Înnămoliţi pe câte-un mic canal,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din Poezii (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt puţine momente în viaţă mai agreabile decât ora dedicată ceremoniei cunoscute sub numele de ceaiul de după-amiază.

citat din Henry James
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoarea Naşterii, mai este despre memoria timpului trecut... în cazul meu, rememorez aroma turtelor pe plită cu ceai de tei!

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iarna

Miracol glisat în cristale
iernează târziu
lumini măcinate de clipe

imaculat

toate zăpezile care trec prin fereastră
îmi aduc aminte de acea lume
din care iarna încuia veşnicia
în tine

de cabana ascunsă între umbre
şi de căldura vetrei
peste care focul
hipnotiza arderea unui timp
mocnind a mere coapte

cu gânduri amestecate
într-o cană de ceai
fierbinte

[...] Citeşte tot

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea cu lună

În noaptea cu lună
Prepar ceai negru
Cu flori de prună
Şi frunze de cedru.

Îl beau în singurătate,
De vorbă cu luna,
În ferestrele-ngheţate
Bate ploaia-ntruna.

În noaptea cu lună
Prepar ceai singur...
Un cântec răsună,
Al cicadelor, desigur...

poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între timp hai să luăm o gură de ceai. Luciul după-amiezii luminează bambusul, fântânile bulbucesc de încântare, freamătul pinilor este auzit în ceainicul nostru. Să visăm despre evaporare şi să lenevim în frumoasa absurditate a lucrurilor.

Okakura Kakuzo în Cartea ceaiului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste petale, zăpadă

Mai cade cate-un fulg asa-ntr-o doara,
Sa nu pot eu sa uit ca viata-si face de cap.

Iar a venit iarna, si cu ea a venit... ziua ta.
Intr-un secol trecut, sau poate
Mai de curand, nu stiu exact, a rasarit un trandafir.
Undeva, probabil intr-o gradina, destul de banal.

Putini s-au bucurat de aceasta intamplare
Dar aia care s-au bucurat erau fericiti.

Acum peste petale cade iar zapada
Nu puteai sa te nasti vara, sa iesim amandoi
La o terasa, sa bem bere de ziua ta,
Sa mancam inghetata?

Asa, de ziua ta te astept zgribuluit in zapada,
Cu un ceai fierbinte intr-o mana
Si un trandafir in cealalta,
Si daca nu vii in cinci minute...

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Villonească

Culori borţoase, deşuchete.
(din frunză cursă şi rachiu)
alb îl purta în trup pe verde,
rosu mişca-n potrocaliu.
culori strivite de sărutul
oraşului de-un veac surpat
îmi amintiţi de începutul
unui amor neruşinat.
El, fruntea îşi târa să-şi culce
în degetele-evantai
cu unghii de zăpadă dulce,
dar nesolubile în ceai,
şi. nu e nimeni să-l disculpe.
ani, şaisprezece, tăinuia
în arcul unor groase pulpe
ca în părăginiri de stea.
Îmbrăţişări usturoiate,
mişcau un sânge vechi în trunchi,
stârnind făpturile culcate
în uriaşii ei genunchi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miere amară

Am pus flori de tei în ceai
Şi o frunză de pelin.
Te-am rugat: "mai stai..., mai stai!"
Tu ai zis: "mai vin..., mai vin!"

Nici nu ştiu cum a tors timpul
Un fuior de ani mărunţi.
A trecut un veac sau nouă,
Îndeajuns cât să mă uiţi.

Văzul l-am pierdut în zare,
Sufletul l-ai luat cu tine.
Într-un vers repet speranţa:
"Poate vine..., poate vine!"

Am pus flori de tei în ceai
Pentru-a nu ştiu câta oară
Şi-mi zic: " mierea, fără tine,
E amară..., e amară!"

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zilele de iarnă, un zâmbet cald, nişte tartinabile, admirabile cuvinte şi un ceai fierbinte sunt tot ce ai nevoie pentru a merge înainte pe cale, materializându-ţi visurile tale.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea schimba tot,

Zilele se scurgeau mereu la fel,
Iar restul vieţii un deja vu fidel,
Ca un dvd zgariat cu un film prost,
Difuzat intr o sală goală fără rost.

Ai apărut de nicăieri
Pe un nor ce aduce adieri,
Mi - ai stors o frezie
Parfum de zane, cu discreţie.

Si am băut din apa salvatoare,
De viaţă nouă dătătoare,
Mi ai picurat speranţă,
In ceaiul nostru de dimineaţă.

Mulţumesc Iubire că te-am întâlnit,

poezie de Filip Petrica
Adăugat de Filip Petrica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul amărăciune

Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor,
în haine negre, cu ochii stinşi, zâmbind uşor.

E gata ceaiul? Toţi au venit? Totul e gata?
Cu o maramă acoperă iute groapa, lopata.

Dansaţi în cete un joc galant, cântaţi, lăute,
arcuşuri seci, viori pustii, de ce staţi mute?

Dar te întreb, iubitul meu, ce ai la frunte?
Amărăciunea m-a luat de mână şi m-a condus peste o punte.

Dar te observ, iubitul meu, ce palid eşti.
Amărăciunea, urând viaţa, mi-a spus în şoaptă:
"Să te fereşti..."

Dă-mi pălăria, bastonul, masca, dă-mi şi mănuşile,
e cam târziu şi de-am să plec, cerniţi oglinzile, închideţi uşile.

M-aşteaptă afară, sub steaua rară, un echipaj...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş spune

Ţi-ar spune ceva
ţi-aş spune orice
despre luna din geam
despre nopţile albe
şi despre visele din zori...
despre zilele negre...
despre cerul cu soare
sau chiar despre cel cu nori...
despre ciorile ce-l străbat
la ore fixe
dimineaţa şi seara...
despre cafeaua amară
sau despre ceaiurile dulci
sorbite cu înghiţituri mici
din aceeaşi ceaşcă...
despre grădina
în care aştept mai întâi ghioceii...
apoi păsările
şi fluturii...
despre ticăitul ceasului

[...] Citeşte tot

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembre

Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi...

Se scurge timpul
Printre picăturile de patimi,
Printre litere de-o şchiopă,
Între fantezii şi transparenţe...
Se scurge ca laptele
De pe buzele unui copil
Însetat după viaţă...
Ca vinul gros
În vâltoarea lui temerară...
Se scurge ca ceaiul
De pe buzele unei ceşti
Pline de amintiri...
Acest timp,
Ce dăinuie în noi,
În tot ce sulfă
Şi poartă aureolă...
Acest timp scurs
Ca un cântec de leagăn
În cadenţă barbară,
Se va mai scurge,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plăcea de "doamna Păpădie", poreclită astfel din cauza pămătufului ei de păr alb; femeia comanda, de luni până joi, ouă cu cartofi prăjiţi şi citea ziarele în timp ce dădea gata două ceşti mari de ceai. Întotdeauna mă străduiam să vorbesc cu ea. Bănuiam că erau singurele cuvinte pe care sărmana femeie le schimba cu cineva, toată ziua.

Jojo Moyes în Înainte să te cunosc
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O veche poveste la ceai

Erau mereu nedezlipiţi în lumea lor caldă,
Se impartaseau unul cu altul la masa iubirii
Şi deschideau zilnic ferestre spre fericire.

O fereastră s-a deschis spre lumea noastră rece
Şi pasiunea se risipi cu aburii ceştilor de ceai.
Ochii li s-au deschis şi se priveau nedumeriţi,

Buzele se dezlipeau cuminţi din sărut.
Li s-au descâlcit mîinile una din alta
Şi s-au retras timide sub masa tăcerii.

S-a răcit ceaiul, a spus ea cu glas răguşit,
Închide toate ferestrele, e atât de frig
Că mi-au dat lacrimile! Şi el a închis.

poezie de David Daniel Adam (2 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

O gheişă

cu picioarele micşorate
locuieşte-ntr-o cană de ceai
cu zilele numărate -

nu se zbate (?!) - ea poate

s-arate că ştie în mare să se
planteze pe verde în coate
să se prelingă în societate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pas rotund spre inimă

Ridică-ţi ca pe o crizantemă de jos pleaopele
estetic vântul desface parcurile album
voila plopii dându-şi afişe ca-n Londra un groom
identic bancnotelor noi tac zebrat apele.

Prinde-mi glasul de rever cât o panglică cu un ac de siguranţă
îţi dăruiesc acele stele la fel unui serviciu japonez de ceai
pasul tău călătoreşte reflector în pupilă sau paraguay.
Apasă-mi cu mâna inima cum c-o piuneză o circumstanţă.
Seara va clădi printre tine corturile de stele şi eter
din turle liliecii vor trage tăcerea de capătul sforii
ascultă-ţi deci sângele ca greieri lângă urechea morii
şi vezi luciul arterelor asemeni şinelor de fier.

La un profesor de desemn la catedră luna a sosit
conform frunzele au căzut la examenul de chimie aurifer
trecând prin parc nucii toţi din cap i-au mulţumit
şi sălciile morfinomane se sinucid cu fiole de ger.

Flutură-ţi acum inutil nervii verzi ca o batistă

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll (1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!