cepe şi viaţă

Bunica (2)

În jurul tău ne adunai,
Pe creştet ne mângâiai.
- Veniţi, eu sunt bătrână
Şi ca mâine poate mor.
Vreau să vă arăt şi vouă
Cum se face un covor.
S-ar putea, cândva în viaţă
Fi-var astea de folos,
Noi privind atunci din ceruri
Vom fi tare bucuroşi.
- Da' de ce să pleci în ceruri?
Plângând, eu te-am întrebat.
Acel ce pleacă acolo,
Pe veci e plecat.
Mângâindu-mă pe creştet
Blând mi-ai zis:
- Aşa-i de la Dumnezeu lăsat.
Fiecăruia i-e dat
Când menirea şi-a-mplinit,
Se-ntoarce de unde a venit.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţia Sfinţilor 40 de Mucenici

TRADIŢIA SFINŢILOR 40 DE MUCENICI

Prin rânduială creştină,
în primăveri se aşteaptă
Sfinţii Mucenici să vină
cu tradiţie păstrată.

Din făină se frământă,
să se fiarbă, să se coacă,
pentru cei morţi să se-mpartă,
mucenici cu miez de nucă.

În chip de om se împletesc,
covrigi numiţi şi mucenici.
Se coc până se rumenesc,
se ung cu miere şi cu nuci.

Prin obiceiuri păstrate
din crudă martirizare,
pomană din ei se-mparte,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Volumul "Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti", (septembrie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distihuri

Isus cântă pe deal la violoncel...
Iar Iuda-i cu ţambalul după el...

Femei uşoare de ce mă provocaţi mereu?
Peste o mie v-am testat. Îmi e şi mie greu!

Nu pot să-i sufăr (mama voastră tu-vă!)
Femeia proastănacă şi bărbatul curvă

Ochii blegi şi trişti, în lacrimi, la bărbat
Dezvăluie nu chin, ci câtă ceapă a tăiat.

Sofisticate explicaţii se dau prin horoscop,
Concluzia e clară: trăim fără vreun scop!

Ce să mai scriu să vă uimesc, de anvergură?
Lăudaţii mei s-au dus. Mai bine tac din gură...

Ştiam, fără de clasici să fiu avertizat,
Fii domn în societate şi armăsar în pat!

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Pun peste cărbuni,
Pelin şi tăuni,
Cioburi smălţuite,
Vise rătăcite,
Veninoase limbi,
Numai să te schimbi.
Luna de nebună,
Să cadă-n fântână,
Stelele pe gard,
Să le văd cum ard
În ocol de vânt,
Viscolind pământ.
Buruieni de-adus
Soarele-n apus,
Busuioc, sulfină,
Înapoi să vină
Seara pe la şapte,
Dor de buze coapte.
Şi de coapse goale,
Dincolo de cale.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preparate culinare cu orez

Orezu-i dar divin ce-i dat
De Domnul nostru minunat,
Ca să ne fie nouă hrană,
În viaţa noastră pământeană.

Aşa cum ştie-orice chinez,
Sunt multe supe cu orez;
Apoi, cum spune iubiţel,
Se fac mâncăruri fel de fel,

Pilaf, rizoto, umpluturi,
Ce-s un deliciu pentru guri,
Dar şi deserturi cu orez,
Pe care mult le-apreciez.

Precum eu scris-am olograf,
Sunt fel şi feluri de pilaf:
De la cel simplu, alb-gălbui,
Pân la pilaful cel cu pui;

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (29 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Când am sugerat să ne întâlnim azi, nu asta aveam în minte.
Jen: Crede-mă, ştiu asta, dar din păcate, petrecerea lui buni de Ziua Recunoştinţei este mai importantă decât viaţa noastră sexuală înfloritoare.
Pacey: Corectează-mă dacă greşesc, dar încă nu avem o viaţă sexuală, nu-i aşa?
Jen: Şi ce, crezi că e vina mea?
Pacey: De fapt chiar cred că tu eşti de vină.
Jen: Îmi pare rău, Pacey. Doar că îmi este greu să mă uit la tine cum mă mângâi cu... (Chicoteşte.)
Pacey: Cu preludiul nu e de râs. Cum vrei ca un băiat să dea ce are mai bun când este dispreţuit şi luat în derâdere?
Jen: Suntem prieteni, nu? Şi suntem prieteni, prieteni care... o fac... o să îmi ia ceva timp ca să mă obişnuiesc. Deşi poate găsim un moment prielnic mai târziu?
Pacey: Nu pot. Cred că trebuie să merg la ai mei pentru Ziua Recunoştinţei.
Jen: Bine.
Pacey: Îmi pare rău. Trebuie. Bânuiesc că aşa e corect ţinând cont de faptul că ei m-au adus pe lume şi toate astea.
Jen: Pari atât de entuziasmat.
Pacey: Este un moment atât de vesel. Imaginează-ţi femeile Witter muncind ca nişte roabe în jurul unui cuptor încins toată după-amiaza doar ca să li se spună de către un tip ce stă în fotoliul lui, se îmbată şi se uită la un meci de fotbal că sunt prea uscaţi cocoloşii de unt.
Jen: În ciuda cepelor cu cremă, o iubesc pe buni pentru că oferă şi alternative.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu siguranţă ne umezim prea des buzele

două câte două
în răpăitul strident al lucrurilor nedorite
ne mişcăm păsările
şi toate frunzele aleg
ceva atât de mic
agăţat de ele

nu e nevoie de mult timp
să ajungem redare pe ziduri

printre coaste imaginea inversată a cuvintelor
patru destine
şi-un ciot de lemn
de la împărţirea lumii
să întâlnească

nu am ales să trăim în descoperirea clară a oamenilor
şi nici să le căutăm gândurile

însă două câte două

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afacere oltenească

Plecai şi io la târg, să vezi saftea!
De mă sculai devreme, dimineaţă,
Nu cred că ceasu' unşpe arăta,
Să casc un pic mai mult gura prin piaţă,
Da' nu mă laud, nu e firea mea,
Ca mine negustor, nu-i altu-n viaţă:

Luând în fugă praz, nişte măligă,
De brânză doar nădejde mai era,
Căţaua aia proastă-a lu' Cotigă,
Din lanţ scăpată, precum se vedea,
Că-i atârna de gât doar o verigă,
Tot după mine, vere, se ţinea,

Ajuns în târg, potaia după mine,
Io cunoscut ca om cu maniere,
Un şut să-i trag, da' nu îmi şedea bine
Să mă confund cu-atâtea hahalere,
Că înjurai în gând de-aşa ruşine
Şi pe Cotigă şi pe-a lui muiere,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E nabab ?! - Parodie după El Zorab de George Coşbuc

La mine vine un arab
Puţind a ceapă şi kebab:
- Sunt, fată, neam de beduin
Şi de la mama naibii vin,
Cu ştaif, ca un nabab.
Nici nu l-am luat bine-n reper
Şi-ai mei vecini de palier,
Dau sfoară-n ţară hotărât,
Că mă mărit numaidecât,
Cu un vestit bancher?!
Arabul meu prinse curaj
Să mă convingă că mesaj
Ca cel pe care l-a adus,
E decât toate mai presus
Şi-un cal îmi dete gaj.
- Eu vreau soţie de import,
Că pe-alea vechi nu le suport!
Şi am aflat, cu mult temei,
C-aici aveţi de soi femei,
Din munte până-n port.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum în doi

Lângă opaiţ, în casa mică, pe-o margine de pat din lemn
Stau trişti, dar umăr lângă umăr, şi-apoi tresar ca la un semn.
Pisica surdă şi zevzeacă se gudură, torcându-şi vise
Din vremuri de demult uitate, cu dorurile interzise.

Măicuţa se ridică-agale şi ia de sub ştergar o pâine
Făcând o cruce peste ea. Apoi cu gândul către mâine
O rupe-n două şi-o aşează pe masa veche şi uzată
Acoperită de o pânză, imaculată, fără pată.

Mai scoate-un boţ de caş micuţ, trei cepe şi un pic slănină,
Le drămuieşte să rămână şi pentru ziua ce-o să vină.
Din pivniţă aduce-un vas cu lapte de vreo oră muls
Şi-i pune mâţei în castron. Apoi îşi pune, din impuls,

Şi ei o cană plină ochi, dar socoteşte c-a greşit
Şi-o pune cu blândeţe-n faţa moşneagului cel preaiubit.
Bunicul scoate un briceag din buzunarul zdrenţăros
Şi curăţă de coajă ceapa apoi, în pumnul noduros,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul I

Păn Vlad Vodă pe ţigani armează,
Asupra lor Urgia-întărâtă
Pe Sătana, ce rău le urează,
Întracea luându-ş' de drum pită,
De la Flămânda pleacă voioasa
Ţigănimea drept cătră-Inimoasa.

Musă! ce lui Omir odinioară
Cântaşi Vatrahomiomahia,
Cântă şi mie, fii bunişoară,
Toate câte făcu ţigănia,
Când Vlad Vodă îi dete slobozie,
Arme ş-olaturi de moşie,

Cum ţiganii vrură să-şi aleagă,
Un vodă-în ţară ş-o stăpânie,
Cum, uitându-şi de viaţa dragă,
Arme prinsără cu vitejie,
Ba-în urmă-îndrăzniră ş-a să bate
Cu murgeştile păgâne gloate,

[...] Citeşte tot

cânt de Ion Budai-Deleanu din epopea Ţiganiada (1800)
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Déjà-vu primăvăratic

(file de jurnal afectiv)

n-am copilărit împreună
şi iată-ne pierduţi văzului lumii
pe dealul dintre mesteceni
micşunelele ne descleştează pumnii
pumnii şi sufletele

nu ţi-am spus niciodată
despre rochia albă-cu-frunze aproape-ca-n realitate
cum cântau prigoriile prin stâncile crăpate în adânc-de-sine
o mare îşi căuta ţărmurile/ minima recuzită pentru a induce
în irealitate

nici despre ziua în care pe marginea unei ape
mă statornicisem dincolo de un timp
nimic n-ai ştiut
şoseaua urca albastră şi netedă printre păduri şi tentacule
undeva sub coapsa aşteptărilor se deschisese Oraşul
visul meu de copil incurabil mă devenea mare

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Untitled.gif 3

morning sleepy cricket
am citit ce ai scris şi-mi dau seama că tu scrii cum vorbeşti
ori vorbeşti cum scrii tot un drac
neaţa în primul rând sper că e un compliment adormitul acela de greier
nu sunt în relaţii prea bune cu ei
odată a intrat unul sub parchetul din cameră
şi-o noapte întreagă am scris imaginar pe pereţi
în al doilea rând ceea ce scriu e ceea ce nu se aude din mine
n-am nici în clin nici în mânecă cu poezia
încerc doar să mă descopăr ca un om de ştiinţă care sapă în permafrost
cu speranţa că va găsi mamutul lânos care să-l facă celebru
dar destul cu asta mai bine zi-mi cum ţi-ai petrecut ploaia
păi am început şi eu ca tine să visez cu ochii deschişi
mi-am închipuit că sunt anne frank am colecţionat stropi de ploaie
ca pe fotografii de actori celebri
şi am scris un jurnal în neerlandeză

dacă ai fi poet ce poveste ar fi potrivită pentru noi?
hm cred că aş fi nichita şi tu odioasa elena
mi-ai plăti un tratament scump şi inovator

[...] Citeşte tot

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Untitled.gif 3

morning sleepy cricket
am citit ce ai scris şi-mi dau seama că tu scrii cum vorbeşti
ori vorbeşti cum scrii tot un drac
neaţa în primul rând sper că e un compliment adormitul acela de greier
nu sunt în relaţii prea bune cu ei
odată a intrat unul sub parchetul din cameră
şi-o noapte întreagă am scris imaginar pe pereţi
în al doilea rând ceea ce scriu e ceea ce nu se aude din mine
n-am nici în clin nici în mânecă cu poezia
încerc doar să mă descopăr ca un om de ştiinţă care sapă în permafrost
cu speranţa că va găsi mamutul lânos care să-l facă celebru
dar destul cu asta mai bine zi-mi cum ţi-ai petrecut ploaia
păi am început şi eu ca tine să visez cu ochii deschişi
mi-am închipuit că sunt anne frank am colecţionat stropi de ploaie
ca pe fotografii de actori celebri
şi am scris un jurnal în neerlandeză

dacă ai fi poet ce poveste ar fi potrivită pentru noi?
hm cred că aş fi nichita şi tu odioasa elena
mi-ai plăti un tratament scump şi inovator

[...] Citeşte tot

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechiul drum al mătăsii

Ai putea să-mi fii şi mamă, şi tată, şi casap,
ai putea să mă calci în fiecare dimineaţă pe bombeu
cu roţile perechi şi descentrate cu care te deplasezi
spre serviciu, ai putea să locuieşti pe-acelaşi palier
cu mine, să ne ciocnim, pe-ntuneric, lângă ghena
de gunoi, ai putea să fii cea care îmi prinde
inima în palme ca pe un buchet de nuntă,
dacă-i avea răbdare să mai aştepţi puţin sub turnul
din Pisa până când va atinge înclinaţia necesară,
ai putea să-mi aduci tu factura de lumină
sau prognoza meteo în plic, pe-ntreaga lună vitoare,
ca să mă dezobişnuiesc să-njur străinii care nu-şi fac
decât meseria, ai putea să fii necunoscuta care
se osândeşte cu mine pe viaţă într-un lift nechemat
niciodată de nimeni, oh, şi câte şi mai câte ai mai putea fi,
toate din pricină că specia mea pe cale de dispariţie
e dependentă de tine ca de glonţul ultim, cel care nu
va fi găsit niciodată, nicicând.

Copacii cad în anonimat mai repede ca oamenii,

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori şi făpturi

Ce proiecţie divină într-o floare şi-o făptură!

Bebeluşi în buchet şi în petale ivoire împachetaţi,
De Ea, Natura, zămisliţi şi protejaţi,
Fac deliciul celor ce-i privesc, admiră
Pe-o tulpină firavă ca de sulfină,
Cât îi dat în viaţă ca să înflorească şi să ţină.

Dintr-o floare se iveşte o imagine ca din poveste,
O balerină sumar îmbracată în petale colorate,
Dansează atât de elegant pe ciripit de păsărele,
În zumzet de albine şi foşnet duios de frunze,
De vânt purtate-n aer şi plutind uşor
Ca ale ei gesturi de felină într-un dans amăgitor
Până se stinge –n văzduh şi-şi dă al său duh.

Un fluture cu aripi desfăcute dintr-un boboc de floare apare,
În culori de- un verde praz şi garnisit cu o dâră de lila,
Se înalţă şi pluteşte pe-ntinderea neţărmurită, albastră
A râvnitului răsărit de soare cu destinaţia apus...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (16 aprilie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pipăruş modern

A fost ce-a fost. De n-ar fi fost,
Achim ar fi şezut acasă;
Dar după ce Savinca lasă
Pe-Achim în ajunări şi post,
El, zău! nu face lucru prost,
De-şi cată draga-i jupâneasă.
Dar vezi! Achim era-nsurat
Cu fata lui Mihai Terinte:
Femeie bună şi cuminte,
Cum alta nu găseşti în sat,
Şi oablă-n mers şi dreaptă-n stat
Şi rumenă, părea o fragă-
Rar om, să n-o găsească dragă!
Avea doi ochi de brebenei,
Să mori cercând viaţă-n ei;
Şi-avea obraz rotund, molatec;
Deci nu-i mirare, dragii mei,
Savinca da din ochi scântei
Şi-Achim era tot-tot jeratec.
Dar într-o zi – poznit itos!-

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Mă anunţă Poştărelul că-mi aduce o scrisoare,
că de viaţă Mosorelul duce lipsă, nu mai are!
Aşteptam pe prispa casei ca să mi se-aducă plicul
şi-mi pusei în fundul plasei ca avere mai nimicul.
Cea cu coasa dacă vine, tot pe mătură călare,
orice i-aş da nu-i convine, n-o să am nici o scăpare.
Nu ştiu ce-o să iau cu mine, nici gol nu pot să rămân,
mă îmbrac cum se cuvine că n-am fost nicicând păgân.
Bogăţia mea rămâne, le-o las lor pe-acest pământ,
mă dau Ţie, tot, Stăpâne, nu vreau să-i văd suspinând.
Iau cu mine doar mândria că i-am îngrijit mereu,
că mi-am făcut datoria şi nu i-am lăsat la greu.
Dar nu vreau ca să mă plângă, nici să scrâşnească din dinţi,
mâna cu toţii să-şi strângă din respect pentru părinţi.
Ca mâncare vreau decât roşii cu brânză şi ceapă,
dar, să nu-mi rămână-n gât, îmi iau o cană cu apă.
O s-o-nfăşor cu fir roşu ca să nu fiu deocheat
când vreo babă-mi zice "moşu'" să mă prefac supărat.
Nu vreau vin, eu beau doar ţuică, nu este mare scofală,
iar neveste-mi îi spui că este apă minerală.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă ţăranului român

Poeţi au cântat peste timp cinstire acestui tărâm.
Ţăranii etern au trudit... Osană, ţărane român!
Urmaş ai străbunilor daci, femeie romană ţi-ai luat,
Un sens lumii tale ai dat, o treaptă mai sus ai urcat.
În câmpuri, în munţi, în păduri, la suflet atâta de bun,
Destoinic, în piatră-ai cioplit, croindu-ţi un capăt de drum.
Din salbă de stele ai luat lumină-argint în panere.
Ţărane român, fii slăvit! Esenţa română o cere...

Poeţi au cântat peste timp... Cinstire acestui tărâm,
Pe braţe de vis, zi de zi, te-ntoarce ţărane român!
Izvoarele curg... Cântul lor te cheamă. Şi-al păsării glas
Te cheamă, te cheamă-napoi. Doar ele de-un timp ţi-au rămas.
Cuptorul e spart, plin de răni. Se văd crăpături pe la trepte
Şi-n furca bunicii-n pridvor, atârnă a bunicului bete.
Iţarii sunt roşi şi-n ilic bunicul lăsat-a o urmă...
Se-aşterne-n istorii tăcut, luându-şi strămoşii de mână.

Ţăranii etern au trudit... Osană, ţărane, române!
Pe câmpuri de grâne nuntind, mereu, pentru mierea din pâine.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!