cercetare şi gânduri

Eu sunt un om simplu. Obişnuit de simplu. Eu prefer să-l compun pe om, nu să-l descompun. Se înţelege că mai întâi îl cercetez amănunţit, bucăţică cu bucăţică, dar numaidecât îl adun la loc. Sculptorii aleg de la zece bărbaţi sau de la zece femei tot ce e mai bun şi îngrămădesc totul într-o singură statuie. Aşa am tânjit şi eu să fac cu omul viu, cu gândirea şi simţirea lui. Un lucru m-a frământat tot timpul şi nu mă lasă în pace: mama mea aducea pe lume nişte gândăcei neputincioşi – tata cioplea în piatră oameni maturi, care atingeau perfecţiunea; şi nimeni pe lume nu se interesa de ceea ce se află între aceste două extremităţi: de evoluţia lăuntrică, pornind de la acel gândăcel neputincios şi până la bărbatul matur. Cine va investi în om cunoaşterea, cine-l va învăţa să gândească, cine-l va învăţa să fie cinstit şi-l va conduce spre fericire. Asta am încercat să fac eu.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vii la mine

Când vii, atât de rar, la mine,
Micuţă frumoasă
Şi neastâmpărată
Ca jocul unei albe sonatine,
Faci toate poznele prin casă.

Cu o neruşinare dumnezeiesc de goală,
Cobori din pat
Şi toate le arunci distrată
Că după tine, casa
Pare devastată de răscoală.

Cu gesturi curgătoare
Şi încete
Dinaintea oglinzii mari cât un perete
Îmi încerci pălăriile pe rând
Surâzând vreunui lăuntric gând.

Făcându-mi cu ochiul,
Cristalul argintiu îţi dedublează frumuseţea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lucruri umplu sufletul cu mereu nouă şi crescândă admiraţie şi veneraţie, cu cât mai des şi mai stăruitor gândirea se ocupă cu ele: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine. Pe ambele nu ai voie să le cercetez şi să le presupun numai, ca şi când ar fi învăluite în întunecimi sau situate în extravagant, în afara orizontului meu; le văd în faţa mea şi le leg nemijlocit cu conştiinţa existenţei mele. Primul începe din locul pe care-l ocup în lumea sensibilă externă şi lărgeşte conexiunea în care mă aflu, în spaţiu imens de lumi peste lumi şi de sisteme peste sisteme, şi pe deasupra în durata ilimitată a mişcărilor lor periodice, a începutului şi duratei lor. Al doilea începe de la eul meu invizibil, de la personalitatea mea, şi mă reprezintă într-o lume care are o adevărată infinitate, de care numai intelectul îşi poate da seama, şi de care (iar prin ea, în acelaşi timp, şi cu toate acele lumi vizibile) mă recunosc legat, nu ca în prima, numai contigent, ci în chip universal şi necesar.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Legea fundamentală a raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descendenţă

Cât încă îţi mai iei din timp să priveşti mersul de furnică,
să te gândeşti că are gând, c-o vezi cum cercetează glod,
cum din atingeri schimbă mers, nu pare c-ar avea vreo frică
să te atingă, un uriaş, să te parcurgă ca pe-un pod
şi să se piardă apoi în iarbă, departe, fără a-şi pierde casă...
rămânând răstignit pe sol, pierdut aşa, parcă-ntr-o doară,
doar contemplând deasupra cer, prun cu-a păianjenului plasă,
tot ascultând, uitat de sine, triluri mai scumpe de-o vioară...
să ştii că n-ai pierdut din tine, din tot ce ţi-au transmis strămoşi,
cei care n-au avut vreo carte, care-au iubit pământ, furnici,
ce munceau mult, plini de sudoare şi se îmbrăcau în alb, frumoşi,
pentru la slujbă, sărbătoare... cei ce trăiau de mult pe aici
şi ţi-au lăsat şi ochi şi gene şi inimă, să fii sensibil
şi trup, să te faci scut de ţară şi minte, din aceea pură,
să ştii salut, să dai bineţe şi la vecin, străini... teribil
de dârz să fii-n iubiri, de tot, de-ai tăi, de patrie, natură...

... poţi să te scoli de la pământ, poţi vieţii să mai dai o tură!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare rău inventat de Aghiuţă de minte, este "ştiinţa". În fapt, tot ceea ce numeşti "Ştiinţă" e doar o altă poveste naivă, inventată de gând, pentru a adormi copiii! Când afirm că e cel mai mare rău, afirm că tot ceea ce tu numeşti "ştiinţă" porneşte de la premisa falsă a formei, materiei şi deci a separării pline mereu de frică şi suferinţă. "Ştiinţific vorbind" - ce boală o fi asta? - tu chiar crezi că eşti o formă rătăcită de alte forme, şi exact această educaţie primară handicapată, te pune pe linia suferinţei. Tot ceea ce voi oamenii seduşi de minte denumiţi "adevăr ştiinţific" este doar o ruşine, o minciună gogonată a minţii, pentru a nu vă recunoaşte eterna voastră fiinţă. nenăscută şi deci implicit fără formă. Oare cum ar putea handicapatul de gând finit să cerceteze "ştiinţific" infinitul fără gândire? A crede în "Ştiinţă" înseamnă a trăi o viaţă jalnică grevată de separare şi suferinţă. Nu este nimic ştiinţific în "Ştiinţă" ci este doar gândul minciunii, adevărata ştiinţă presupune să începeţi prin a cerceta "eu"-ul care se pretinde o astfel de trăsnaie.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă de iubire ...

Şiroaie de lacrimi
Se cern pe obraji
Din aripi de vise-mplinite,
Din bulgări de tristeţe,
Din gânduri ştrengare,
Din sufletul meu plin,
Din dorul meu lăuntric.
Le las să alunece-n voie
Pe ultimul drum...
Oglindă-mi încropesc din ele
Să-mi privesc gândurile,
Răscolite de amintiri,
Înzăpezite în trecut.
Aducerile-aminte
Mă fac să râd, să plâng...
Cercetez cu sufletul trecutul:
Lumină şi întuneric...
Caut cu-nfrigurare spre nori.
Doar urme de paşi se zăresc
Călcând pe comorile vieţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu asta cred (extras)

Şi eu asta cred:
că mintea liberă, exploratoare a omului
este cel mai valoros lucru din lume.

Şi eu pentru asta aş lupta:
pentru libertatea minţii de-a alege drumul pe care-l vrea.
Şi eu aş lupta împotriva:
oricărei idei, religii, guvernări care limitează sau distruge individul.
Asta-i ceea ce sunt şi ceea ce vreau.

Pot înţelege de ce un sistem construit după un şablon
trebuie să lupte pentru a elimina libertatea de gândire,
pentru c-acesta, prin cercetare, subminează un asemenea sistem.
Înţeleg, desigur, şi urăsc asta.

Şi voi lupta împotriva oricărui sistem
pentru a salvgarda singurul lucru care ne separă de animale.
Dacă aura spiritului poate fi ucisă, suntem pierduţi.

poezie clasică de John Steinbeck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezul

Iubirea a bătut la uşa omului, încetişor,
Cu bunătate, a adus apă din sfânt izvor.
Însă omul n-a recunoscut al său Creator,
A pus al păcatului lacăt pe-al uşii zăvor.

Şi-a bătut din nou la uşă, Iubirea agape,
A venit, omul să-l scape de negre păcate.
Prin sfânt legământ la cruce a semnat,
Cu sângele Său Sfânt, al eliberării act.

De robia păcatului, oricât de mic pare,
Cine crede şi se botează, are salvare.
Cine crede şi face tot ce Domnu-i cere,
Spre cerul veşniciei aleargă, nu piere.

Pumnul de ţărână din glia azi dezrobită,
Găsi-va pacea vieţii, atât de mult râvnită.
Sufletu-mbrăcat în strălucirea veşniciei,
Îşi poartă veşmântul alb, haina bucuriei.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Viorica
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum de nu vedeţi că valurile nu se pot reîncarna în ocean pentru că nu se pot niciodată desprinde de EL? Păi şi prima încarnare? Vine Dumnezeu aici să ia lecţii de la diavolul de gând? Prima încarnare a sufletului pe acest pământ când vine exact din inima Absolutului? Cum de nu vedeţi că valurile nu se pot reîncarna în ocean pentru că nu se pot niciodată desprinde de EL? Noi trăim o adevărată dramă şi incertitudine în faţa morţii, dar asta pentru că noi nu ştim cu adevărat dacă murim, pentru că niciodată nu am cercetat cu adevărat dacă chiar ne-am născut. Credem cu o convingere oarbă gândul naşterii - şi de aici începe sclavia - pentru că aşa ni s-a spus, dar nu cercetăm niciodată dacă noi suntem cei născuţi sau doar caşcavalul, pastrama, roşiile, cartofii şi bulionul numit sânge? "Nu există aşa ceva precum transmigraţia sufletului!" – Buddha. Cumătra vulpe mintea vrea să ţi-o mai tragă şi în altă viaţă, iacă de ce crede în reîncarnarea ei şi nu a sufletului!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovatul

Şira spinării a Terrei,
Abia la sfârşitul erei,
Atomului dezagregat,
De spaimă s-a-nfiorat.

I s-a făcut părul măciucă,
Văzând că oamenii s-apucă,
Să facă rampe de lansare
Şi silozuri nucleare.

Pe cer, sub apă şi pe sol,
De la pol până la pol,
Mişună fără-ncetare,
Arme de exterminare.

Astfel că în orice zi
Terra se poate trezi
Cu un cataclism atomic,
Chimic, bacteriologic.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Şi uneori mă-întreb de ce nu-ţi scriu,
Că ştiu a scrie-n orişicare clipă
Ori despre lume, ori despre pustiu
Şi orice gând în mintea-mi se-nfiripă.

M-am întrebat ce eşti şi ce-i cu mine,
Ce ai zidit şi ce-am dărâmat eu,
Ce n-ai făcut şi ce tu faci prea bine
Ca eu să stric şi tu refaci mereu.

Când m-am uitat în urma mea, pe tine
Nu te-am văzut că-n faţă tu erai.
Cu faptele-mi stângace, tu în bine
Drumul din faţă drept mi-l construiai.

Şi tot nu ştiu de ce cu-nviorare
Azi nu mai scriu şi nici un semn nu dau,
Dar ştiu prea bine că o îmbrăţişare
De suflete un tu şi-un eu tânjeau.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poezia lui Alexandru Vlahută, găsim accente de sinceritate; inspiraţii variate şi independente; idei şi sentimente izvorâte dintr-un spirit cercetător, meditativ, neliniştit şi profund sensitiv. Alexandru Vlahută nu s-a "jucat" cu gândurile sale şi "ideea" nu i-a slujit de pretext ca să îmbrace într-o formă poetică uşoară, meditaţii, — fie pe tema nimicniciei vieţii, fie pe tema suferinţelor, ce le creează amorul pasional.

Romulus Seişanu în revista "Universul Literar", Anul XLI, No. 48, "Opera poetică a lui Alexandru Vlahuţă"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea va spune: "Hai, mă, că nu toate minţile iluminate din OMS şi nu tonţi cercetători şi farmaciştii sunt răi intenţionaţi, sau sclavi ai banului - nu, sunt ai ideilor, ai minţii - banii sunt doar o altă idee/concept în minte, dar câţi puteţi vedea asta? Şi eu îţi zic; MINTEA TE PUNE SĂ TE UIŢI DUPĂ ROLURI, IAR MAHARAJ TE INVITĂ SĂ IEŞI DIN HIPNOZA SCLAVIEI LOR, înţelegi diferenţa? A crede în gând, în iluzie este de fapt, cea mai cumplită boală, suferinţa a acestei lumi, Buddha a văzut-o, IIsus a văzut-o. Maharaj o vede şi te invit cu drag să ieşi din ea. Gândul şi iadul sau Scaraoski sunt una. Gândim pentru că ne e frică de Viaţă incomensurabilă, infinită şi fără formă pe care toţi o suntem. NU PENTRU CĂ SUNTEM NOI DEŞTEPŢI! A GÂNDI ÎNSEAMNĂ A SUFERI - fără nici o excepţie!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Fetiţă scumpă, la anii mei, am multe să-ţi povestesc şi să-ţi împărtăşesc. Viaţa nu se rezumă la petrol, uraniu sau cărbune, la întâlniri de afaceri în restaurante cu renume; trebuie să trăieşti pe bune, adică frumos, în mod virtuos. Să ai răbdarea şi curiozitatea unui cercetător, dar să visezi ca un artist, iar gândurile să fie splendide ca tablourile unui pictor renascentist." Cu blândeţe îi vorbea şi impresionantă înţelepciune transmitea...

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt frumoasă

Sunt şi azi, cum ani de-a rândul,
Stăpână pe ce-i frumos...
Glasul mi-e curat, iar gândul
E cuvântul lui Hristos.

Iar dacă vreun rid sub gene
Sapă, timpu-a-l înrăma,
Ani grei martor or să-l cheme
Să pledeze-n dreapta mea.

Sunt frumoasă, chiar de unii...
Umbra tind a-mi cerceta!
Trandafiri se cred ciulinii
Ce au spini spre a-nţepa.

Fiindcă nu stă în picioare,
Buze, şolduri, sâni, veşmânt...
Frumuseţea-i o licoare
Pusă-n suflet şi-n cuvânt.

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trăim o viaţă, suntem Viaţa! Nu trăim o realitate, suntem unica realitate. Nu suntem un trăitor, nici un căutător, nici un făcător. Nu ne mişcăm între polurile dualităţii, suntem NON-DUALITATEA. Nu suntem o formă, suntem Non-forma în care toate formele apar şi dispar. Viaţa nu posedă o minte. Mintea e doar o adunătura de gânduri. Noi nu suntem gândul ce străbate viaţa. Suntem Viaţa neatinsă de gând, ce nu cunoaşte mintea şi dualitatea, separarea. Mintea observă doar forme despărţite de spaţiu gol/nimic. Însă ceea ce defineşte ea ca nimic e chiar oceanul în care forma apare şi dispare. Mintea cataloghează ca real doar forma; doar peştii din ocean, şi spune despre ocean că este un Nimic, ceva nefolositor şi nereal. Elimină oceanul şi păstrează doar peştii. Apoi numeşte asta realitate şi cercetarea ei o numeşte cunoaştere. De aceea adevărata realitate pe care o suntem, nu o poate cunoaşte şi nici persoana nu poate cunoaşte Realitatea şi Adevărul, însă le suntem chiar acum, chiar aici! Căutăm să cunoaştem ceea ce nu poate fi cunoscut căci doar separarea e cunoscută, doar trecerea, doar ceea ce apare şi dispare, iar Noi nu suntem ceea ce apare şi dispare, ci eternitatea neatinsă de timp în care totul apare şi dispare. Eternul martor, tăcut, plin de pace, nemişcat.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetează "eu"-l care se crede atât de "evoluat" încât Dumnezeu, Aici-ul, Aici-ului nu-l poate ajunge şi vei vedea că "altădată" nu există. Tu acum eşti aici sau altă dată?:) Ego-ul crede că "fiecare are un drum" pentru că el vrea să ajungă undeva. Deci nu poate vedea că Totul Din Întreg îl eşti chiar Aici, chiar Acum. Voi toţi sunteţi Sinele, încetaţi să vă mai luaţi închipuirea gândului şi sfântul botez al minţii cu aşteptarea şi devenirea va muri în voi pe vecie.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetare

În cetatea viselor abstracte
pun lumină-n gânduri şi-n cuvinte
fără risipă, vor sta compacte,
să dospească-n sângele fierbinte.

La cetate nimeni n-o să vină
pe căi neumblate ori oculte,
forma revelată şi divină
numai îngerii pot s-o asculte.

Prin căutări mi s-aprinde farul,
în necunoscut, drumu'-i nebătut,
de se deschide încet hotarul
în ciuda celor ce m-au combătut.

Nu-i nicio noapte, timpul investit,
să zidesc în cifre şi în semne,
efortu-i într-un rezultat sortit,
prezentul şters, mâine să-l condamne.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai răspuns

Mi-ai răspuns atât de clar
Când am apelat la Tine
Consemnez în calendar:
"Totdeauna mă susţine."

Mi-ai răspuns nu cum am vrut
Ci conform cu-a Ta gândire
Iar la urmă am văzut
Partea mea de moştenire.

Mi-ai răspuns cu glas duios
Să primesc mesajul vieţii,
Să-nving valul furios,
S-aleg starea frumuseţii.

Mi-ai răspuns şi-am înţeles
De ce-a fost "întârziere":
Spre-a avea deplin acces
Şi la har şi la-nviere.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici (7 august 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne, numai Tu (Psalm 139)

O, Doamne numai Tu mă cercetezi
Şi de departe gândul mi-l pătrunzi
Şi când stau jos şi când mă scol Tu vezi
De ochii Tăi nimic nu poţi să-ascunzi.
Şi nu-mi ajunge bine un cuvânt
Pe buze, că deja l-ai auzit,
Tu, Doamne Dumnezeul meu cel sfânt
Din faţă şi din spate m-ai păzit.

Şi tot ce faci e-atât de minunat
Că de puterea mea e mai presus
Şi-atâtea ştii că m-am înspăimântat
Şi-o tainică dorinţă-n gând mi-am pus.

De Duhul Tău departe unde pot
Ca să mă duc şi unde voi fugi
De faţa Ta? - În cer dacă socot
Că pot să fug şi-acolo Tu vei fi.

Şi printre morţi să fug de-aş încerca

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!