Citate despre cercetare și lumină, pagina 2
Botezul
Iubirea a bătut la ușa omului, încetișor,
Cu bunătate, a adus apă din sfânt izvor.
Însă omul n-a recunoscut al său Creator,
A pus al păcatului lacăt pe-al ușii zăvor.
Și-a bătut din nou la ușă, Iubirea agape,
A venit, omul să-l scape de negre păcate.
Prin sfânt legământ la cruce a semnat,
Cu sângele Său Sfânt, al eliberării act.
De robia păcatului, oricât de mic pare,
Cine crede și se botează, are salvare.
Cine crede și face tot ce Domnu-i cere,
Spre cerul veșniciei aleargă, nu piere.
Pumnul de țărână din glia azi dezrobită,
Găsi-va pacea vieții, atât de mult râvnită.
Sufletu-mbrăcat în strălucirea veșniciei,
Își poartă veșmântul alb, haina bucuriei.
[...] Citește tot
poezie de Dan Viorica
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ziua poeziei
E ziua poeziei
și-mi caut înfrigurată
cuvintele
s-o celebrez și eu...
dar glasul din spatele vorbelor
nu-mi oferă chei.
E ziua poeziei
și-mi cercetez febril
voia pătimirii
s-o onorez și eu...
dar lumina din candela duhului
nu-mi înseninează chipul.
E ziua poeziei
și-mi cotrobăi încordat
sufletul
s-o prăznuiesc și eu...
dar ochii din fundul inimii
îmi refuză vederea clară -
recunoașterea mea și-a lumii în
Eu.
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cercetare și lumină, dar cu o relevanță mică.
Ochii lui Radu Andronic zburară către Valahia. Smulse sertarul și începu să cerceteze zapisele înfrigurat. Un zâmbet larg îi lumină chipul. Numele iscoadelor erau trecute pe o hârtie răsurie. Printre ele se afla și cel al vrăjmașului de la curtea Brâncoveanului. Cineva, muftiul ori mectubgiul, adăugase pe margine: "de mare taină." Logofătul și le înscrise repede pe o fărâmă de pergament și înlăturând în grabă urmele cercetării se întoarse pe cerdac.
Rodica Ojog-Brașoveanu în Agentul secret al lui Altîn-Bey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Ana
Cine-ar fi crezut ca vântul
Va avea un scop al lui,
Si că -mi va purta cuvântul
Oriunde si chiar oricui.
L-am rugat să nu se ducă
Mai departe de-al tău sat,
Si de-atunci umblă nălucă,
Dar te tine nu a dat.
L-am ghidat cum am putut,
Chipul tău i-am arătat,
Pur si simplu n-a văzut
Chipul tău în acel sat.
A venit plângând la mine,
Suierand că n-a găsit
Stau si mă gândesc mai bine,
Oare ce l-o fi oprit?
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să știi
Am încercat să rup iubirea
În bucățele mii
Și să îi cercetez menirea,
Dar făr' ca tu să știi.
Iar din bucățile în zbor,
Ieșit-au la lumină
Frânturi de patimă și dor,
În șoapte fără vină.
Iubirea, am văzut atunci,
Că-i bine s-o adun
Și mă tot chinuiesc pe brânci
Ca să o recompun.
poezie de Carmen Cristina Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să știi
Am încercat să rup iubirea
În bucățele mii
Și să îi cercetez menirea,
Dar făr' ca tu să știi.
Iar din bucățile în zbor,
Ieșit-au la lumină
Frânturi de patimă și dor,
În șoapte fără vină.
Iubirea, am văzut atunci,
Că-i bine s-o adun
Și mă tot chinuiesc pe brânci
Ca să o recompun.
poezie de Carmen Cristina Ștefănescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am căutat
Am căutat și caut. Căutând
M-am pomenit greșind. Din când în când
M-am pomenit din vina mea flămând
Și m-am însîngerat în spinii
De pe cărările spre zările luminii.
Dar dacă cineva gigantic va veni
Și mi-ar rosti: Eu îți dau viața toată
Neîncepută, nepătată,
Dar să mi-o dai apoi în seamă mie
S-o duc înspre visata zare purpurie
Pe drum neocolit, de netezime,
Pe drumul neștiut decît de mine...
Deci astfel de mi-ar spune
Eu aș simți că tot ce-mi spune-i putred,
Cu hotărîre i-aș răspunde: - Nu cred!
De poți schimba secara-n trandafir,
De-mi poți schimba viața, nu mă mir:
Chiar de-ai schimba bătrânii în copii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sens unic
Te duci tinerețe așa cum e scris
În legea nescrisă din gena științei
Și-al punctul cosmic din care ai descins,
O clipă din vecii de veci ai ființei.
Retina păstrează-n memorie vii,
Plăcute imagini fugare surprinse,
Cu forme de viață pe care le ții,
Suportul de umbră luminii aprinse.
Creatorii de sfere cu glasul divin
Te cheamă la Cer să înduri absolutul,
Dezleagă botezul cu pâine și vin,
Legând cununiile apei cu lutul.
Atom cercetează atomul pereche,
Nuclee vibrează alături perfect
Și cauza nouă pe cauza veche,
Perfect suprapusă devine efect.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știința este o manieră solidă, într-adevăr, de a studia lumea naturală. Știința nu este deosebit de eficientă în a face comentarii despre lumea supranaturală. Ambele lumi, pentru mine, sunt destul de reale și destul de importante. Acestea sunt cercetate în moduri diferite. Ele coexistă. Ele se iluminează reciproc.
citat din Francis Collins
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Definind
Gândesc visarea-n ale ei hotare,
Lumini de crâncene dorințe,
Ce cad pe arbori de neștiințe,
Trunchiuri verzi de suferințe.
Zăresc crezul realității
Umbrit de valul noutății,
Sperând în cel ce va răpune
Pe cel ce vrea ca să cunune
Adevărul și minciuna.
Cercetători de noțiuni abstracte,
În lumea stelei de nimic
Ating cu mainile secate
Albul nesfârșit.
Dorind vidul a cunoaște
Și a stinge iarăși flama
Cântecul eternului sfârșit,
Din cuvânt ce simplu se rostește
[...] Citește tot
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sala de recepție a sufletului
Fiecare suflet are,
loc de recepționare,
o terasă de nevoi
unde vine fiecare
încărcat cu pumnii goi
la taifas de cercetare
și o ușă după care
este pace și război,
liniște și tărăboi,
beznă groasă și lumină,
fals și mustrare divină,
flori, verdeață și noroi,
tot ce-a fost și ce-o să vină,
în viață mai apoi.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om care împărtășește opinia lui Copernic, că acest Pământ al nostru este o planetă condusă în jurul Soarelui și luminată de acesta, la fel ca celelalte, nu poate scăpa uneori de închipuirea că restul planetelor își au propria haină și propriul mobilier, ba chiar proprii săi locuitori, așa cum are Pământul acesta al nostru. Dar am putut întotdeauna să conchidem, spunând că este zadarnic să cercetăm ce i-a plăcut naturii să facă acolo, văzând că nu există nici o probabilitate de a ajunge vreodată la finalul cercetării. Însă, cu ceva vreme în urmă, cugetând destul de serios asupra acestei chestiuni (nu mă consider un observator mai fin decât acei oameni mari din trecut, ci am avut norocul să trăiesc după cei mai mulți dintre ei), m-am gândit că cercetarea aceasta nu este atât de impracticabilă și nici calea atât de presărată cu dificultăți, ci doar că rămâne foarte mult loc pentru conjecturi probabile.
citat din Christiaan Huygens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miere și sare
O traistă cu trucuri nu-i așa?
Și-o partidă jucată de niște ființe lingușitoare?
Dacă ești priceput la jonglat c-un pachet de cărți
sau la aruncatul zarurilor asta ajută?
Dacă poți spune bancuri și fi un bun pretenar
și poți face impresie asta ajută?
Când băieții se întâlnesc cu fete sau fetele se întâlnesc cu băieți
ce ajută?
Toate ajută: fii plăcut, dar nu prea plăcut,
fii rezervat, fii sfios, misterios, dar numai așa și-așa;
apoi uită tot ce-ai auzit vreodată despre dragoste
pentru că-i bronzul verii și degerătura crivățului
și vine cum vine vremea, iar tu nu poți schimba asta;
vine cum a venit chipul tău la tine sau picioarele tale
și felul în care pășești, vorbești, îți ții mâinile sau capul
iar tu nu poți schimba asta tu doar aștepți și te rogi.
Există vreun fel în care poți măsura dragostea?
Da, dar mult prea târziu,
atunci când bătăile inimii tale au parcurs
[...] Citește tot
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul a primit un spirit etern. Păstrându-și unitatea supremă a ființei va fi nemuritor, va scăpa de nimicire și va fi plin de candoare și puritate asemenea copilului. Liberându-și spiritul de o deșartă cercetare intelectuală îl va putea păstra sănătos. Iubind oamenii și urmărind permanent binele, va putea exercita Non-Acțiunea. Porțile Cerului se deschid și se închid atunci când trebuie, la fel și înțeleptul înfăptuiește totul în armonie, potrivit împrejurărilor și rămâne la momentul necesar în repaus. Scăldat în lumină și putere, el va putea părea neștiutor pentru cel incapabil să intuiască adevărata sa natură. El creează premizele înțelepciunii în toate ființele și le hrănește pe cele pregătite. Le creează și nu se poartă cu ele ca un stăpân. Face bine detașat fără speranța răsplatei. Domnește asupra oamenilor cu dragoste fără să-i stăpânească. Aceasta este adevărata virtute a înțeleptului.
Lao Tse în Tao Te King, 10
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercetare...
Cercetez cu dreptul înspre Absolut...
Calea este lungă și drumu-i abrupt.
Cursa-i cu-ndoieli, stau la colț ispite,
Fac pași înapoi, merg pe ocolite,
Trec prin labirinturi, arșiță și ger
Să pătrund misterul tainelor din cer.
Când mă poticnesc și sunt la răscruce
M-așez în genunchi și înalț o cruce
Să îmi lumineze calea spre-Absolut,
Să-mi arunce-o rază Cel făr'de-nceput...
Și încet, încet îmi mărește pasul
Știe cum gândesc, îmi aude glasul...
Parcă-i lângă mine și mă ocrotește
Să nu cad ispitei când mă urmărește
Și-un sobor de sfinți ies din calendare
Să-mi scoată cu mir spinii din picioare.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați cercetarea speculativă, sterilă și veți fi gradat eliberați de toate neliniștile. Deosebirea dintre "desigur" și "poate că" este destul de mică. Dar între o faptă bună și una rea deosebirea este foarte mare. Vai! Greu e să nu-ți fie frică de ceea ce se tem oamenii. Suntem într-un pustiu fără iubire, sterp și aparent fără de sfârșit; totuși oamenii se zoresc bucuroși - ca și cum s-ar urca primăvara pe culmi! Numai eu sunt sfios. Dorințele mele n-au încolțit încă. Sunt ca un copilaș care n-a zâmbit încă mamei sale. Rătăcesc la întâmplare, ca un pripășit care nu știe încotro s-o apuce. Toți ceilalți au prisos, eu singur sunt despuiat de toate. Sunt o minte simplă și știu doar că nu știu nimic. Oamenii sunt luminați, numai eu trăiesc în beznă; ei sunt toți isteți, numai eu sunt spiritul greoi. Sunt agitat ca oceanul, umblu fără oprire. Fiecare are un lucru; eu singur sunt incapabil să mai posed ceva. Sunt deosebit de toți ceilalți oameni prin modul meu de a fi. Da, dar mă odihnesc în preajma preaslăvitei Maicii Mele și a Universului.
Lao Tse în Tao Te King, 20
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poza veche
Sunt eu, fetița asta serioasă
Ce stă pe-un scăuieș, cuminte,
Strângând la piept, cu mâinile-amândouă
Păpușa nouă,
De care încă-mi mai aduc aminte?
(Avea rochiță albă, de mătasă.)
Mi-e milă de mânuța ei,
De trupul mic, și firav, și puțin:
Mi-e milă ca de-un copilaș străin
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei...
Pe vremea ceea nu mă cunoșteam, -
Oglinzile erau așa de nalte!
O dată doar, în luciul unui geam
Am bănuit o clipă chipul meu,
Am prins în ochi surâsul celeilalte
Și n-am știu că-s eu.
Dar într-o zi am coborât din cui
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovatul
Șira spinării a Terrei,
Abia la sfârșitul erei,
Atomului dezagregat,
De spaimă s-a-nfiorat.
I s-a făcut părul măciucă,
Văzând că oamenii s-apucă,
Să facă rampe de lansare
Și silozuri nucleare.
Pe cer, sub apă și pe sol,
De la pol până la pol,
Mișună fără-ncetare,
Arme de exterminare.
Astfel că în orice zi
Terra se poate trezi
Cu un cataclism atomic,
Chimic, bacteriologic.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mare este Domnul Psalm 48
Mare este Domnul, laude Îi cânt
Mare este Domnul în cetatea mare
Care stă pe munte, Muntele cel sfânt
Bucuria lumii, loc de închinare.
Înspre miazănoapte e lumina ei,
Împăratul nostru și-a ales-o casă,
Turnul de scăpare este pentru cei
Ce se-ncred în Dânsul lumea când o lasă.
Iată ca-mpărații toți s-au adunat
Au privit-o-n silă cum privești o slugă
Însă o durere când i-a apucat
S-au privit cu spaima și s-au pus pe fugă.
I-ai bătut cu vântul cel din răsărit,
Cu durerea celei care sta să nască
Tocmai cum din vremuri fost-am auzit
S-a-ntâmplat ca Domnul să Se proslăvească.
Doamn-n veșnicie toate le-ai supus
[...] Citește tot
poezie de Adriana Cristea (30 mai 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecata
Domnul a chemat odată
Arborii la judecată,
Ca să vadă ce rod are
De cu vară fiecare,
că de cînd nu mai gustase
Roadele, se-nstrăinase.
-" Îți e de-a mai mare dragul,
De frumos și -nalt ce-i fagul.
Uriașule ce ești,
Spune nouă ce dorești."
Cît e de fălos și tare,
Fu jignit de întrebare
Și, uimit că-i cercetat,
S-a gîndit, s-a căutat...
Scoate dintr-o hîrtioară
Un crîmpei de cuișoară.
- " Ce nimic la ce zăplan!...
O să mai aștepți un an.
Și de-o fi iar de pomană
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cercetare și lumină, adresa este: