Citate despre cereale și foc, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la cereale și foc, dar cu o relevanță mică.
Țara mea
Țară mea cu duh de pace, Țara mea cu duh de dor
Aș striga să mă audă Ștefan Sfânt și-al meu popor!
Putna, clopote-răsună și Vrancioia vine iar,
Să-și jerfeasca toți feciorii, pentru-al țării ei hotar!
Țara mea plină de floare și de verde frematand
Te aud în nopți cu stele, cum jelește-al tău pământ
Cum pe câmpuri se jertfește grâul să mai dea un rod
Dar mișeii prinși în roată, vor să-ți cânte un prohod!
Țara mea cu munți de sare și cu cerul luminos
La hotar ai scris cu sânge, peste chipul glorios
Și-a pus sabia în teacă, să infloreaca iarăși maci
Dar de-o vreme îngândurată te jerfesti, jelești și taci...
Țara mea cu râuri line și cu nuferi prinși de ape
Îți doresc să ai lumină și de toți copii parte
Să-i aduci la vatra sfânta, unde focul este viu
România mea frumoasă, eu tot tânăra te știu!
[...] Citește tot
poezie de Camelia Cristea din Confluente literare, ianuarie 2020
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare pentru țărani
Chemare pentru țărani,
A venit și vremea furtunoasă
Să ne dăm naturii înapoi,
Hai țărani, întoarceți-vă-acasă
Că e-dor pământului de voi.
Și luați și fabricile-n sate,
Fiți și muncitori, dar și țărani,
Prea sunt urbe suprapopulate,
Prea sunt bălării pe bolovani.
Rar câte-o exotică găină
Și vreun porc în vre-un sărman coteț
Casa voastră însăși vi-i străină,
Doar atât, un buletin aveți.
Și sămânța vostră cade-n piua
Locului bizar, vulgar,
De trei ori pe zi dați bună ziua
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Corina Stoican
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacăra polimorfă
Sunt cei care vindecă noaptea,
călcând spicele de grâu
cu sufletele încinse-
așa ajung pâine
pe masa zeilor.
Devoratori de pietre sacre,
ascund sub ridurile de pe frunte
sămânța nemuririi,
căci ei, poeții,
sunt flacăra polimorfă
din ochiul veghetor al bufniței.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscruce
Iată locul dintre nicăieri și niciodată
Răscrucea vieții mele
unde niciun drum nu se oprește
Iată eu îți prezint trecutul
Negru cu ochi albaștrii de oțel - ura
Biciul tremură încă în mâna sa crispată
Vezi, el calcă în picioare
toate visurile mele de libertate
el îmi ară măruntaiele semănând grânele violenței
Vezi, el destramă copilăria mea, Africa mea pierdută pentru totdeauna
Vezi, ura îi mănâncă inima, se crede atotputernic
Iată-l îndreptându-se spre noaptea refuzului meu
El mi-a violat cerul
Și ploaia sfâșiată ce stropește pământul
Roșu este sângele său roșu asemenea iadului nebuniei
Și iat-o pe bunica tremurând
de frigul urii incredibile
Neagră ca noaptea cea mai lungă
Sclava din mine ascultă tobele
[...] Citește tot
poezie de Nicole Cage-Florentiny (august 1999)
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un văduv către slujnică
La masă! Ce-ntârzii?
Ies șobolanii iară.
Slănina e-n felii
Pe pâinea de secară.
Să stăm alăturați
Pe banca scârțâindă,
De foc apropiați
Căldura să ne prindă.
Ai brațe calde, vii,
Și tari cum e frânghia.
Din pâine mușcă-ntâi,
Să-nfig apoi gingia.
Iubesc bogatu-ți trup
Rotund și gras de slugă,
Mă ispitesc, mă rup
Formele tale-n fugă.
[...] Citește tot
poezie clasică de Emile Verhaeren din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie luminoasă...
Femeie luminoasă ca șesurile-n toamnă,
dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur,
dă-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri
femeie cu gândirea ca un polen netrebnic
și carnea ca oricare gândire mai zămoasă.
Femeie, pământ negru, te vreau și te iubesc,
aș vrea să-l ar, să-l semăn, să-l secer și să-l macin,
pământ proaspăt în care dormiră toți ai mei,
pământ tânăr în care mi-i tânără chemarea,
pământul unde-n urmă vreau să adorm și eu.
Și vreau în ciuda celui ce seamănă-n deșert
nisip și foc, cu umbra la brâu și soare-n ceafă
grăuntelui lumină să-i dăruiesc și apă;
aș vrea să-l ar, să-l seamăn, să-l secer și să-l macin
și-aș vrea s-adorm cu grâul cel bun la căpătâi,
pământ, matrice dată din ziua cea dintâi,
în care mă așteaptă, ca-ntr-o oglindă, chipul.
poezie clasică de Benjamin Fondane din Priveliști (1917)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neatul dăruit
sting visuri-n focul macului.
roșul sângelui vede,
rostul,
în rozul intrării mângâind sufletul tău.
amintirea-mi citește cartea vieții.
primăvara din trupul meu,
aprinde-n răsărit,
soarele.
deschid galben de aur printre fire,
fără spic,
sau
unduiri de noapte, aștept.
supendat sunt acolo, parcă într-o stea,
culeg căldura ta.
bobul de grâu prin trup devine sămânță.
răscolit de albul măinilor,
trec de intrarea întunericului
nopții.
privesc luna printre cele două falii,
buzele ți le sărut.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire cu tractoriștii
Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Langa vagon, starnind din spuza jarul.
Morocanos, soferul a stins farul
Si a oprit masina-n campul gol.
Soferul se grabea, era-nciudat
Ca zabovim din nou si ca e seara,
Semanatura neagra de secara
Se intindea fara sfarsit in jur.
Cantau un cantec simplu ca pamantul
Sub raza lunei, brazdele arate
Se leganau in valuri platinate.
Ne-am asezat tacuti langa flacai
Si fara sa-si dea seama, si soferul
A inceput sa cante ragusit,
Uitand ca este noapte, ca-i grabit,
Si palma grea mi-a sprijinit pe umar.
Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Cu duiosie candida-n privire.
Cutremurati de-adanca fericire
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul inimii
Am privit luna și zâmbetul ei mă alintă
Am privit cerul și miile de stele mă destind
Am privit soarele și alte timpuri mi-au revenit, ca amintire
Am așteptat să încolțească grâul
Și focul dragostei era acum deschis
Lumina lui strălucește până-n zori
Și oricât am încercat să opresc iubirea
Ea-i vie și mi-a inundat inima.
Mintea, lăsându-se purtată de focul inimii.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Macii durerii
De ce dor macii dintre spice,
Sânge din inimă curgând,
Și sufletul îl fac arșice,
IUBIREA din el, alungând?!
Apoi, cu fragile petale
Îl amăgesc în mângâieri
Și sufletul se-ntoarce-agale,
Dar se întoarce 'n Nicăieri!
În focul macilor IUBIRII,
Rupe logodna albăstricii,
Intrând în marea negăsirii,
Printre talazurile fricii.
Căzut în somnul picurat,
Separă grâul de neghină
Și-un mic dejun din bob curat
I-aduce Liniștea Divină!...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbitor
Ar fi timpul să stăm lângă foc, să iubim
câte-o fată de grâu, cu privirea albastră,
să scriem poeme sau cărți să citim
la lumina ce scade treptat în fereastră.
Pe masă, paharul cu ceai sau țigara
să-și urce spirala căldurii am vrea.
târzie pe dealuri să fumege seara,
luceafărul palid să licăre abia.
Dar întinsele noastre câmpii dobrogene
ne ard peste față cu plesnet de bici
pe când visul mustește amar printre gene:
Cumplitul Danubiu va trece pe-aici.
Va trece cândva, peste ani, peste vreme,
cu apele tulburi de crâncen tumult,
iar undele sure vor sparge blesteme
din guri astupate cu pumnul demult.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzia unei insule
Diseară-i plecarea în insula mea,
trăsura de nuc te așteaptă la scară,
ia-ți haine mai groase și nu-ntârzia,
căci câini-polițiști s-ar putea să apară.
Nu-ți face probleme, birjarul e mort
și caii sânt morți și trăsura e moartă,
fugim fără martori în nu știu ce port,
în insula mea la cinci capete spartă.
Acolo, vom crește copii monstruoși,
la chei de metal și de mâzgă vor râde,
cu vești ne-o ticsi de la moși și stramoși,
tic-tac, telegraful cadavrelor ude.
Vom trage trei filme color, de deochi,
și le vom trimite în lume de-a rândul,
ca-n sticle băgându-le în câte-un ochi,
Al Patrulea Ochi pentru casă păstrându-l.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
Dacă pun pâinea pe geam
chem vrăbiile
să-i ciugulească grâul
Nimeni nu mă vede singur
și de aceea mă ascund
Câte boabe pot fi... de foame
pe o felie uscată de pâine?
Pomul preferat și ultimul
l-am ars la foc de frig
Cenușa o îngrop ca amintire
pe locul rămas gol
Câinele meu credincios
mănâncă carnea
și îmi lasă mie oasele
să-mi fie de bine...
e ultimul meu amic
pe care nu am să-l ucid
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
Răsărit de ceară scursă
dogorește-i scrumul drept
pune-i seara în cenușă
fumul înapoi în piept
Suflă-i duhul printre flăcări
candela să nu i-o stingi
suflă-i, Doamne, și-ntre păsări
aripa ce i-o ridici
Priveghează-n siluete
pâlcuri de lumină sumbră
să-i topească desuete
secera din trup și umbră
Pune-i raza în secară
pită în pământu-i smuls
Pune, Doamne, să răsară
trup în coasta lui Iisus
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardealul
Fiii tăi își blestemară ziua nașterii, amară
întuneric și rușine, cazne grele și omor
și ca turme fulgerate din senin se-nspăimântară
prigoniți de-un înger negru tocmai pe moșia lor
s-au lipit de stânci și codri, și în mlaștini se-adânciră
și-au durat colibe-n râpe, tot prin peșteri au cinat
se hrăneau cu rouruscă, mânătărci și calomfiră
peștele le-a fost tainul, jirul, trudnicul vânat
Fluvii tragice brăzdară chipul tău ca de icoană
ai trăit fără prihană un mileniu greu, de iad
te-au secătuit de vlagă, ți-au supt sângele din rană
ți-au smuls vintrele de aur, grâul, munții verzi de brad
tu aveai aici cutume, ei doar acte mincinoase
dreptul tău era vecia, traiul demn și înțelept
în adâncul tău prinsese rădăcini un cer de oase
ei le-au profanat cu ura și cu lipsa lor de drept
Aveai sanctuare dace, temple și mulțimi de castre
mii de pietre funerare și inscripții vechi de rit
în întreg acest tezaur al eternității noastre
ei au răsucit cu poftă plugul lor cel ruginit
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din 101 poezii * 101 bijuterii
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oda frumoasei mele
Cu inimă pură, cu privire
limpede
te slăvesc frumusețe,
stăvilind sângele meu,
pentru ca unduind, să țâșnescă
linia, conturul,
pentru ca
tu să-mi pogori în cântec
ca-ntr-un tărâm de păduri sau de spume:
în miresma pământului
sau în muzica mării.
Frumoasa mea nudă,
la fel
sunt picioarele tale-arcuite
de-o pală străveche
de vânt sau de zvonuri,
precum
sunt urechile tale
scoici mititele
[...] Citește tot
poezie clasică de Pablo Neruda
Adăugat de rebe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Brâul Cosânzenii
Avea Ileana ochi de soare
Și galben păr, un lan de grâu;
Vestmânt avea țesut în floare
Și-un brâu purta pe-ncingătoare,
Cum n-a mai fost pe lume brâu.
Era de aur pe tot locul,
Un fulger pe-al ei trup încins.
El noaptea da lumini ca focul,
Și-n brâu sta fetei prins norocul
Precum e-n talismane prins.
Vrăjit era că, de-l va pierde,
Norocul ei să piară-n veci,
Nici flori mai mult să n-o dezmierde,
Să n-afle umbră-n codrul verde
Și verile să-i fie reci.
Dar Sfântul Soare ziua-ntreagă
Pândește brâul l-ar fura.
Că lui de mult i-e fata dragă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub albastrul acesta parcă din ce în ce mai adânc
o pasăre de foc descântă de nemărginire lanului de grâu
doar cine nu a ascultat niciodată simfonia macilor
nu cunoaște rădăcina curcubeului
iar tu mă porți dintr-o lume-ntr-alta firesc
ca și când ochii tăi știu misterul misterelor
ating minunea lor cu patima buzelor
pătrund genunea gândului prăbușindu-mă în tine
precum un arlechin sufocat de viață
fără nicio măsură de siguranță
singurul mod prin care regăsesc plutirea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamei de sus
ziua se-ncercănează
se-alege grâul
pentru nouă ape
fierb clipele într-o rugăciune
domol
până ce bob cu bob sufletele de aici
prind pojghiță cu sufletele de acolo
vanilia e drumul veșniciei
smerită rășina se răspândește ondulat
sacrificiul scoarței
rădăcinile din pământ
cresc flori deasupra spiritelor
o flacără zorii ard pâlpâit
câțiva trandafiri albi în contrast cu lumea
scutură petale
grele desprinderi de viață
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
drumeț
țara celor din urmă idealuri
au rămas acasă
prispa,
ciutura,
sperietoarea de ciori.
Câmp cât cuprinde privirea,
setea de tine, gheară de foc,
crăpături în pământul arid,
spicul de grâu mai crește a pâine
cu ultime zvâcniri galbene.
Salcia plângătoare
primește soarele să moară
la margine de ape.
Roșu de pe urma zilei,
întuneric,
lumina se scurge din felinar,
insectele nopții iși caută pereche,
luna, felie de măr,
îmi astâmpără dor,
foame,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cereale și foc, adresa este: