Citate despre chiciură și iarnă, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la chiciură și iarnă, dar cu o relevanță mică.
Iarnă
ninge și privesc pe geam
de parcă mi-ar face-n ciudă
ziua asta de zăludă
cu atâtea ciori pe ram
plină de țurțuri veranda
frig; nămetele cât casa
că la mine la Băneasa
parc-am fi în Groenlanda!
oameni îngropați și vite
ninge diafan întruna
ger de sticlă, trece luna
condamnările prin site
promoroacă și flori dalbe
prind copacii să se umple
că nu știi ce-o să se-ntâmple
cu argintul morții albe
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furatul miresei
Își etalează iarna, în babe, garderoba,
Cojoacele mițoase, broboada, pelerina,
Ciorapii groși de lână, opincile și roba
De promoroacă dalbă, căciulile și fina
Rochiță de dantelă, frumoasă ca lumina...
Cu țoalele în care sosit-a, pe o mână,
Purtându-le pe cele păstrate de plecare,
Mai mult cu două zile decât o săptămână,
Probând ca pentru nuntă, cum face fata mare,
Prin multe magazine, rochița de plecare...
Am vrut să spun, firește, rochița de mireasă,
Dar vântul îmi șoptește să nu suflăm din casă...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La căldura versului
fluturii au murit zborul lor îmi lipsește
ca frenezia verii simțită-n profunzime
toamna pleacă și ea, iarna se grăbește
să îmbrace-n promoroacă minunile sublime.
grav răsună în ureche vâjâitul vântului
pleznește fără milă arborii golași
sărmanii încă simt căldura lutului
sincere încurajări de porumbei poznași.
lumini angelice codri îmbracă-n ii
fluturi de zăpadă zămislesc fantezia
la șezători se țes povești de armonii
pe Negru pe Alb pur se naște poezia.
nu-mi pasă de frigul strecurat în oase
la căldura versului vin clipe glorioase.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mai aduc în casă o ninsoare
Să mai aduc în casă o ninsoare
Mai lasă-mi Doamne timp și doar un brad
Să-i spăl omături aspre pe picioare,
Să-i cer iertare și să-i fiu toiag.
Mai lasă-mi timp de timpul care pleacă
Și vine doar cât ar trăi un vis
Să-i fiu opaiț în nopți de promoroacă
Și-obrazul să mi-l duc într-un cais.
Mai lasă-mi Doamne-atât, încă o iarnă
Cu viscol lung și perne puse-n geam
Cu mere amețite de povara
Zăpezilor trosnind în vechiul ram.
Și dacă mă auzi de printre friguri,
Bătrânii-mi, Doamne, să mai stea în prag
Să înflorească lemnele din linguri
Și frunze vechi să intre-n vechiul fag.
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trup de abur
în poiană de pădure
din abur ea răsare
cu mâinile la piept strânse
pe lacrimile prelinse
dezbrăcată-ngenuncheată
Primăvara-n cânt de fată
clipind ochii de muguri
și-n coconi, fluturi
păsările o îmbracă
sub bici de promoroacă
cu petale de ghiocei
viorele și brebenei
în urletul Iernii nervos
ce-o caută-n ochi angos
văzând-o cum se ridică
ca un lăstar fără frică
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce m-aș întreba când știu...
Nu tremurau salcâmii sub gerul iernii,
se scuturau doar crengile de chiciura cea rece,
Iar prin văzduh vântul trecea vuind,
de-atâtea nopți îngenuncheate unui gând ce trece.
Nu se scurgeau prin timp trăiri efemere,
se adunau în amintiri plăcute,
Chiar dacă-ades, chiar și prin vreme,
rămâneau tăcute și mute.
Nu se-ascundeau stelele după norii cei gri,
se aprindeau în fiecare noapte pe bolta cerească,
Chiar dacă uneori doar pe cerul sufletului meu
mi se părea că e întuneric într-o noapte atât de albastră.
Nu îmi era frig, poate doar puțin teamă,
că viața se va scurge-n nemurire,
Dar tot speram ca într-o zi să îi dau
sensul spre o nouă mântuire!
poezie de Liliana Andrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna-n degrade...
Toamna-n degrade îmi pare
Mai frumoasă ca atunci,
Când fugeam în codru verde
Și beam apă dintre stânci.
Toate-mi par îngălbenite
Ȋn livadă-s fructe coapte
Cât privesc în lung și-n lat
Brazii au conuri de argint.
Paremi-se că și cerul
Și-a schimbat albastru strai
Ȋntr-o mantie de puf gălbui,
Degrade de galben pal.
Trena albă promoroacă
Se așează înmiresmată
Peste florile de Toamnă
Le îngheață dar așteaptă!!!
Ahh ce mândră și voioasă
Tot un spectru de culoare
Simt parfum dar și aromă
Transformare-n degrade..!!!
[...] Citește tot
poezie de Ramona Corbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decembrie
Decembrie ne-mbracă-n praf de stele
Și-n alibii fulgi, valsând într-un alint,
Flăcăi înnoadă-opincile de piele
În promoroaca iernii de argint.
Decembrie ne cântă valsul iernii
Pe strune de omăt și dans de flori,
Ne-nvăluie în ceața densă-a lunii
În simfonii, pe-arcușuri de viori.
Decembrie ne-acoperă-n miresme
De nori de fum și cetină de brad,
Ne prinde-n haina miilor de basme,
Arzând lumini în brațele de jad.
Decembrie colindă Universul
Iar visele preschimbă-n bucurii,
Obraji îmbujorați aruncă fesul,
Mușcând din cozonacii aurii.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub gerurile aspre ...
Sub gerurile aspre-ncremenite,
Sub greaua lor povară de zăpadă,
Cu frunțile de vreme-ncărunțite
Zac rebegite ramuri, în livadă.
Privesc abia ținându-se de șale,
Rugându-se la pronia Divină,
Să stea înfipte bine-n rădăcină,
Cât iarna e-n cămașa ei de zale!
E ziua la nămiezi și-n ger năpraznic,
Soarele își arată numai dinții.
Văd doar un foc mocnit, cu ochii minții,
Ce arde undeva, la naiba-n praznic.
Cortina nopții ce coboară-n pripă,
Îmbrăcă-n haina ei de neguri valea.
Răzbate prin troiene numai jalea,
În timp ce eu fumez, în tihnă, pipă.
În zori, o rază-mi bate-ncet în geamuri
Și-alerg să îi deschid, cu-nfrigurare,
Dar tremură cu-atâta-nverșunare,
Cu-aripi de chiciură, smulse din ramuri.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără Bacovia
Nici nu ninge, nici nu plouă.
Iarna asta plângăcioasă,
Tot geme la mine-n casă.
Plouă azi pe un uluc,
Mâine ninge în văzduh.
Crengi uscate bat în geam,
Picuri grei cad în lighean.
Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Mă uit pe geam și oftez,
Când văd parcul insolit,
Pudrat de chiciură,
Nins ca dintr-o ciutură.
Lângă chioșcul desuet,
Somnoros și zgribulit,
Un student la actorie,
În căutare de simbrie,
Îl declamă plictisit pe Hamlet.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (februarie 2012, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără Bacovia
Nici nu ninge, nici nu plouă.
Iarna asta plângăcioasă,
Tot geme la mine-n casă.
Plouă azi pe un uluc,
Mâine ninge în văzduh.
Crengi uscate bat în geam,
Picuri grei cad în lighean.
Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Mă uit pe geam și oftez,
Când văd parcul insolit,
Pudrat de chiciură,
Nins ca dintr-o ciutură.
Lângă chioșcul desuet,
Somnoros și zgribulit,
Un student la actorie,
În căutare de simbrie,
Îl declamă plictisit pe Hamlet.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (februarie 2012, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de iarnă
mignonă, volubilă, albă și caldă,
te-apleci, prea sexi, și pui lemne pe foc.
ce noroc a dat peste mine,
îmi zic în gând și tare:
ai grijă să nu sară-o scânteie pe tine
să iau foc.
hai, hai nu ți-i bine...
ba da, dar sunt gelos pe scânteie.
te bagi lângă mine în pat,
ai picioarele reci, le cuibărești între-ale mele,
la rându-mi mă fac mititel
cuibărindu-mă, atât cât pot, între sâni.
un sărut.
cred că așa se simțeau zeii bând din ambrozie,
îmi trece prin gând.
nu crezi că-i prea cald, eu mă dezbrac.
te lași și tu dezbrăcată...
afară e noapte, e frig, promoroacă.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navigatorul
Aceasta este o poveste adevărată este povestea mea
Și-a întâmplărilor mele, îmi povestesc călătoriile
Și suferințele din zilele de mari încercări,
Din momentele de răstriște, necazurile pe care le-am îndurat,
Cum, la bordul corăbiilor, am trecut prin multe îngrijorări,
Zvârcolirea teribilă a talazurilor asemeni unor balauri uriași
Din carturile zbucimate de noapte, când nava
Se-apropia de colții perfizi, șuierători, ai stâncilor submarine,
Iar eu, în vântul tăios, stăteam de veghe pe teugă.
Picioarele îmi erau înlemnite de frig,
Suspine fierbinți îmi umpleau pieptul. Foamea
Îmi chinuia trupul frământat de vâltorile mării.
Omul de pe uscat, unde traiul este mult mai îngăduitor,
Nu-și poate închipui-n ce chinuri amare-am înfruntat iarna
Pe marea rece cu sloiuri plutitoare, pe drumurile singurătății,
Înconjurat de țurțuri, sub loviturile averselor de grindină,
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut, Anglia, sec. al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre chiciură și iarnă, adresa este: