chirurgie şi inimă

Un alt eu

dacă m-aş întoarce
n-ai să ştii de unde să mă începi
cum să-ţi amesteci cuvintele
pe ce să mă ţintuieşti cu privirea
îţi va fi teamă să mă atingi
să mă săruţi
vei vorbi şi nu vei auzi nimic
crede-mă pe cuvânt
nu-ţi va fi niciodată bine cu mine
nu vei mai avea nici măcar
certitudinea răsăritului
şi apoi nici n-ai să ştii
dacă eu sunt
acela întors
care ţi-a răvăşit cândva viaţa
singurătatea îţi e o prietenă bună
cel puţin până atunci
când Chirurgul
mă va scoate din inima ta
cu bisturiul

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi – colind

La noi e zăpada albastră
Şi cerul e alb, nici nu ştiu,
Iar fulgii ce bat în fereastră,
Pe suflete cad bisturiu.

La noi, sub picioare e gheaţă
Şi ţurţurii-ntind, curioşi,
Tenebre, din spate, din faţă,
În inimi să intre, sfioşi.

La noi în pahare se toarnă
O sevă adusă din munţi,
Păstrată în pomii de iarnă,
Ciuntiţi de pe brazii cărunţi.

La noi va mai ninge şi poate,
Zăpada cernută de nori
Va fi cea mai albă din toate
Ce sunt necăzute ninsori.

poezie de Grigore Cotul din Registru de intenţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voi veni

În orice inimă e o secure
Şi-n fiecare ochi un bisturiu,
Pedepse tăinuite şi obscure
Se pun în practică, ori se prescriu.

Alegeri echivoce îşi cer plata:
Monezi bătute-n carnea ta-n ascuns,
Şi biată gura ta, destrăbălata,
Va tremura de spaimă şi de plans.

Nu voi veni la standul vieţii tale,
Ci, cu desaga mea de om sărac,
Voi evita acele edictale
Poveri, cu care nu pot să mă-mpac.

Nu-ţi pese urma paşilor fierbinţi,
Când poţi chiar şi iubirea s-o dezminţi!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea anapoda

Paraşutistul cade şi nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanţ
Se scutură cireşii plini de floare
Cei sănătoşi se prăbuşesc în şanţ,

Miroase a pădure şi Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuţii de atac de cord,

Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,

Balenele devin sinucigaşe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngraşe
Gioconda şi-a schimbat ai ei surâs,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

taie adânc
au, ce doare
sala este mare
albă
preaplină de alb
chirurgul operează
iubirea
atenţie pe masă se află
inima mea...
ce pulsează
lumina orbeşte
lobul stâng
acolo unde eşti tu
incizia este adâncă
încă nu te găseşte
te ascunzi
fugi
rătăceşti
bisturiul taie
taie

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatalitate... de prezent

... e lecţia de chirurgie
-unde pe viu se taie în carne vie,
cu instrumente atât de vechi, caduce,
probabil moştenite din străbuni, etrusce-
se scoate, rând pe rând, laparatomic,
orice ţesut, ţesut din timp atomic
şi care-ar face un întreg melodios, fragil,
crescut atât de educat de taţi, copil
cu atât bun simţ din glie şi din mame
oblojind precum pomul roade, poame,
ce sunt bătute acum să cadă
cu toate, una pe altele, grămadă,
... aşa, c-apoi să scoată inimă, toracic
să nu fie bătăi, răspunsul tracic
din răzbunări de surghiuniri, posesii
şi apoi să scoată creierul plin de obsesii,
să-l spele distilat, să-i lase doar auz,
să tacă limbă, sunet, gândul, tot mai mult, confuz,
să-şi piardă corp orice ştiut mai are
şi doar lozincile de proşti chirurgi să ia amploare,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu vei deveni medicul meu divin

Da. Mă dor umerii... Vreau un masaj!
Oriunde când timpul va sta în loc pentru o clipă,
Când buzele mele îţi vor forma inimi
Pe corpul tău sculptat de un mare artist,
Când genunchii mei vor rămâne nemişcaţi în liniştea nopţii,
Când şirul poveştii se va pierde în viitorul nenăscut,
Când nici măcar nu voi simţi prezenta ta,
Crezând că sunt pe masă, pregătindu-mă de naştere,
Când tu vei deveni medicul meu divin,
Când nu va fi nevoie de bisturiu sau aţe, ci de iubire
O iubire ce traversează obstacole, preconcepţii.
E liberă, e adevărată.
E vis? Nu e decât un viitor promis.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegii corfice

Dacă simt adierea vântuluui, trăiesc,
Dacă aud frunza coborând pe asfalt, trăiesc,
Dacă simt buzele tale căutând buzele, trăiesc,
Ce pot să cer mai mult?
Îmi spui că sunt prea modest,
Că aştept prea puţin de la viaţă,
Dar ştii tu ce scriu?
Cunoşti vocea ascunsă
Între două clipe?
*********************
Aflat pe un vârf de munte,
Îmi prefigurez viitorul,
Voi fi o ferigă fosilizată
Între două priviri îngheţate,
O adiere, un tril, o împuşcătură,
Voi fi un nor înţelept,
Cum nu am fost niciodată,
O mare ciudată, neliniştită fără pricină,
Ce bate mereu ţărmul, ce nu-şi cunoaşte adâncul,
Doboară şi ridică stânci, ce învăţăm?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuare

Deschide sufletul cu blândeţe,
Pătrunde în interiorul inimii,
Caută întrebările şi răspunsurile
Cu bisturiul luminii
Gândurilor înflorite în rouă,
Zideşte încredere în copacul iubirii,
Netezeşte aripile viselor
Cu lumina razelor stelare,
Pune fluturii în fiecare zâmbet,
Închide amintirea scrisului
Într-un surâs,
Paradisul toamnei va mirosi a bronz şi rugină,
Ninsorile vor şlefui argintul îmbrăţişării,
Încolăciţi în vorbe prelungi
Vom statua flori de gheaţă
Pe pălăria părăsită în drumul purtat de vânturi
De norii măcinând fulgere în
Moara hodorogită a trăsnetelor
Ce croncănesc într-un stol
Parfumat cu proaspete hoituri.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, de ştiam de la cernut

O, de ştiam de la cernut
Toţi şi-or pune azi centuri
Să dăm cu-al ploii scrot,
Greu mai merge la fuduli
Alarmat marşalul lamă
Basme scrie pe o lampă.
Noapte bună, fatădoamnă,
Ninge cu copii de zahăr.
Ninge, viscol, vodkă bei,
O, de ştiam de la cernut
Că dragostea cu sânge-omoară,
Că fructele sunt cap de oameni,
Te-nfundă-n zât şi te vioară,
Lăsam politicile-acestea
C-un dedesubt mai primitor
Abia se-nfiripa romanul,
Şi libidoul – ce sfios!

Ca Tokio, regula e dură,
Nu dovlecei, bomboane doară.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măseaua

pe tine te-am găsit coaptă în durere,
erai în ebrietatea suferinţei,
tristeţea îţi zguduia ochii

cu bisturiul zâmbetului ţi-am extirpat lacrima,
cu lumina fericirii ţi-am cauterizat întunericul
şi era în ziuă vorba

deasupra imaculării nopţii, insomnii, cuvântul beţiv aleargă
şi iar va fi măseaua cu tragere de inimă
a se slăvi cu zeama Domnului
şi cugetul mi se micşorează

când ţi-am văzut prima dată zâmbetul
erai al enigmei altar,
te-am decojit atunci din puţina larva
fluturele cu miez de tăcere-şi ia zborul

locuirea ta se face azi
dintr-o amintire ţesută cu mâine,

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Hera
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-i străinul?

Te plimbi prin mine, iubire

Prin râuri fără poduri

Prin orizonturi străine

Cu umbrele reci ascuţite

În furci tăcute şi caudine

Călugăr mirean delirând

Te lapezi de aripi şi din lumini

Zvârleşti schelete de cuvinte

Pe care le-am uitat, flămând

[...] Citeşte tot

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incizie în locul care nu mai doare

plaja asta ca o masă chirurgicală
e un loc unde trandafirii nu cresc niciodată
e plină de uşi suspendate cu balamalele unse
care mai plâng înăbuşit uneori
ca o inimă vindecată de rugină
nu ajungi să-i cunoşti prea bine
pe oamenii cu chip de statuie ai acestui loc
îşi poartă sufletele pe tăvi de argint
dar păstrează mereu alura de vânători iscusiţi
cu cizme adânc înfipte în nisip
frunţile sus, ochii închişi
la nesfârşit ascultătorii unui imn imaginar
ucigaşi palizi ai propriei salvări
le rămân strigăte care se scurg prin vene până în tălpi
biete mecanisme sătule să ruleze
în corpuri de soldaţi ai stâncilor abandonate
este alb şi pe ţărm atârnă fantoma unei stări
există un punct culminant în orice sensibilitate
dincolo de el sunt zâmbete forţate
gesturi finale imprevizibile

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Albastru 18" de Violetta Petre

Mi-ai desface capu-n patru, folosind cu grijă drujba,
Ai vorbit déjà cu popa, ca din timp să-mi facă slujba,
Să îmi numeri neuronii, să îmi cauţi in sinapse,
Să-mi împuşti si cerebelul folosind pistol cu capse.

Ai scurma cu bisturiul curioasă-n encefal,
Să găseşti ciorapi de damă sau vreun dram de imoral,
Şi apoi cu multă râvnă să-mi aduni din dormitor,
Gânduri şi visări secrete, să le strângi pe un mosor.

Mi-ai descoperit pe buze un sărut ce îl păstram.
Din trecuta tinereţe, când cu patimă iubeam
Şi c-o foarfecă sterilă l-ai luat ca pe-un obol
Aruncându-l ca pe-o probă într-un vas cu alcool.

Ai găsit în emisfera temporală, o tumoare,
Sentimente ce o dată emanau miros de floare,
Dar acum având o tentă sumbră, pală, vineţie,
Că de ani sunt măcinate de ieşiri de gelozie.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

RMN

injectez oraşului substanţe de contrast pentru a i se vedea
mai bine arterele / inima

otrăvuri lente îmi parcurg trupul în timp
ce pun cafeaua în filtru / un alt drog care mă ţine în viaţă

// dimineaţa răsăritul are ceva magic
văd oamenii ieşind din întuneric din casele lor frumoase //

se plimbă absenţi pe străzi
caută un loc spre care să se îndrepte

le injectez şi lor substanţe de contrast
ca să li se vada mai bine tulburările lor psi ho ti ce

atunci când discul roşu ajunge deasupra mea

ştiu că nu sunt un doctor
nu stiu să vindec nimic / dar tai cu bisturiul carnea moartă a lumii

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teletoamna

Te sun, iubito, dintre frunze,
să-ţi foşnet galben la timpan,
îmi trec prin cord săgeţi confuze
şi-mi cântă vântul la pian.

Te sun ca dintr-o închisoare
(un telefon pe an, atât),
ca dintr-o pură întâmplare,
ca dintr-un nod ce-mi stă în gât.

Te sun să-ţi murmur şi să-ţi şuier,
să-mi mint angoasa cu talent,
să-mi readuc, mereu, pe creier,
parfumul tău adiacent.

Te sun, nebuno, dintre vinuri,
să-ţi notă pară, ananas,
să-mi împrumuţi două suspinuri,
să "lasă-mă, să nu te las!".

[...] Citeşte tot

poezie de Eduard Lupascu (20 octombrie 2020)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa

ne uităm la casa asta cu toţii
dintr-un punct se vede
uşa închisă
cei mai curajoşi şi trişti
sparg geamurile
intră timid şi descriu
cu bisturiele lor
detalii despre mobilierul putred
obiectele intime
firimiturile lăsate de cei
plecaţi să se ocupe cu viaţa
pe o scenă unde neoanele pâlpâie

casa este frumoasă
pentru cel care
din câine a devenit om
şi ochii nu mai au săgeţile iscodirii
fiecare îşi face propriul film
ca la hollywood
al iluminării

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această culoare de moarte

alb în jurul meu ca o ninsoare blând aşezată
acul din braţ mă conduce spre o altfel de lume
pleoapele mi se unesc sub ele circulă un vis cu viteză redusă
mi se pare că intri prin orificiul făcut
în piele îmi organizezi orele care vor să mai vină undeva în timp
spaţiul se contractă se face aşa de mic până dispare
cineva îmi pune o pungă de aer la nas mă aud gâfâind alerg
spre tine un punct în depărtare arde în pumnul unui soare torid
marea se întoarce spre ţărm răzvrătită îşi cheamă oamenii
atâtea femei de nisip călcate în picioare de singurătate
se expun vieţii în colimator trupuri scanate de acest soare imprudent
frământate de uitare ca într-o ilustrată îngălbenită

mi se pare că înoţi prin venele mele ca şi când m-ai căuta
să-mi spui ceva ce doar inima simte prin sinusoidele aparatului
prin somnul care vrea să mă îndepărteze
prin mirosul sufocant de fluide de resuscitare
printre chipuri de îngeri lumini de sărbătoare
n-am văzut lumea mai strălucitoare ca acum
când deasupra mea este un cer cât o lampă chirurgicală

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O plăcintă pe cinste!

iubirea ta

mare uriaşă dumnezee

pe care eu

o iau o privesc suspect
o strivesc un pic între gene
fac negru-cu-alb alb-cu-roşu
o întorc pe toate feţele
o degust
o vârstă ancestrală îşi strigă
perindările de-a lungul eternităţii
să mă descopere – chipurile – pe mine!

o iau o privesc suspect
dau să-mi fie milă
dar în iubire ca şi în război...!
neatentă îmi scapă printre degete
fac roşu-cu-alb alb-cu-negru

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Operaţie pe cord deschis

E timpul curăţeniei de primăvară,
al reviziei periodice,
am amânat prea mult procedurile necesare
unei despărţiri amiabile de trecut -
anestezia nu îmi pune nicio problemă existenţială:
ca în cazul tuturor deciziilor importante din viaţă
am de ales între a nu simţi nimic
sau a simţi durerea crescând totemic
prin fibra fiecarui nerv
muşcând arzător din fiecare muşchi
până ce eu şi durerea devenim prietene
ne facem vizite reciproce de curtoazie –

cand eram copil credeam că şi muşchii mei
sunt verzi şi catifelaţi ca acei ce înveleau tălpile copacilor
crescând am început sa observ cum
treptat totul devenea roşu
când nerostit de fierbinte când rece muşcător
ca gura utecistului de serviciu pe şcoală
herr doctor,

[...] Citeşte tot

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!