Citate despre civilizație și moarte, pagina 2
Eu voi muri definitiv, odată
Eu voi muri definitiv, odată
nu-mi fac iluzii, știu că voi muri,
făptură mea va fi decapitată
de ghilotina clipei într-o zi
Iar trupul meu ca o statuie greacă
turnat în bronz și stele din înalt
prin pietre mari de moară o să treacă
strivit între un veac și celălalt
Și peste locul meu de-ngropăciune
vor răsări civilizații noi
zvon de ospețe dulci o să răsune
Și când le-o fi orgia mai în toi
le voi striga de dincolo de lume:
veți fi ca mine, eu am fost ca voi!
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există civilizații care îți știu prezenta moartea într-un mod mult mai frumos decât îți prezintă Guvernul României modul de a trăi.
aforism de Marius Farcaș (8 august 15)
Adăugat de Marius Farcaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Egipet
I
Egipet - șuviță de viață-n țara deșertului neadormit.
Canalul de Suez - bijuterie pe nedrept înverigată.
O, piramide, de ce lăcustele morții vă tulbură somnul de milenii?
Egipetul plânge cu mărgăritarele durerii...
O, nu mai plânge, eroice Egipet!
Îndemnul vremii: Înainte!
Vrăjitorilor evului mediu le spun:
- Lăsați să clipească ochiul senin deasupra Egipetului,
Niciodată nu mor martirii dreptății.
II
Egipet... revărsare a Nilului de aur...
Tebă a incestelor,
Memnon al aurorii,
Și Sfinxul devorant,
Caravane pe lângă piramide
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-mi doresc eu la moartea mea? Nu vreau să fiu expus. Eu cred că cel mai civilizat lucru și cea mai civilizată manifestare a considerației pe care o ai pentru un om drag, pe care l-ai apreciat, sunt o floare și o lumânare depuse la ușa teatrului. Pentru ce să vină lumea să vadă la coșciugul meu? Ce să vadă? Dacă am murit cu adevărat? Asta o să constate medicii. Nu am ce să demonstrez la moartea mea.
citat din Victor Rebengiuc
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărbunele, petrolul și gazele naturale sunt denumite combustibili fosili, pentru că acestea sunt în mare parte făcute din rămășițele fosile ale ființelor de odinioară. Energia chimică din interiorul lor este un fel de lumină solară stocată - acumulată inițial de plantele străvechi. Civilizația noastră funcționează prin arderea rămășițelor creaturilor modeste care au locuit pe Pământ cu sute de milioane de ani înainte ca primii oameni să apară pe scenă. Precum un cult de canibali înfiorători, subzistăm folosind trupurile moarte ale strămoșilor noștri și ale rudelor noastre îndepărtate.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* Un profesor de română minunat: el a fost omul cu cartea în viața mea.
* Cred, totuși, că fiecărui profesor trebuie să i se ridice o statuie.
* Un loc fără un om sfânt, fără un om binecuvântat este un non-sens.
* Liturghia devine un moment de contemplare și unire cu Dumnezeu.
* Civilizațiile străvechi făceau un lucru admirabil: pe oamenii bătrâni îi așezau în centrul comunității.
* Vedem oameni tineri la televizor, care vorbesc, care fac show, dar bine-ar fi să înțelegem că tinerețea se îmbolnăvește, ajunge bătrânețe, și se întâmplă cu noi accidentul fatal, moartea.
* Sfântul Isac Sirul spune că iadul este cea mai de jos treaptă a cunoașterii lui Dumnezeu.
Pr.Visarion Alexa în 7 cuvinte ale iubirii (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este imposibil să menții civilizația când cei de 12 ani au copii, cei de 15 ani se omoară unii pe alții, cei de 17 ani mor de SIDA și cei de 18 ani primesc diplome pe care nu știu să le citească.
citat din Newt Gingrich
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salubritate
Și noi așa ne-am învățat,
Să fim salubri și cuminți,
Să facem, zi de zi, curat,
Și de gunoi, și de părinți.
Acum, când este cel mai greu,
Mă mir că încă pot striga:
Acest mormânt e tatăl meu,
Acest mormânt e mama mea.
Eu port stigmatul marii vini
Și semnul marelui păcat,
Că, în pământ, ca pe străini,
I-am dus, și-acolo i-am lăsat.
Eu carne sunt din carnea lor
Ei carne sunt în carnea mea,
Atuncea când o fi să mor
Asemeni mă vor lepăda.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu știu de ce gluma asta de-a face istorie se practică atât de mult. Dacă ai cultul istoriei, ai cultul apariției și dispariției; e consolator acest joc? Istorismul, adică perspectiva istorică asupra vieții și lumii, a dus în cimitir. Ne înecăm în istorie. Pentru că istoria nu te învață numai să faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul că nu poți, la infinit, să lucrezi la facerea ta, ci dispari și apare altcineva care, chiar dacă nu te înlocuiește, te prelucrează. Și dacă nu poți ieși din devenire, nu poți scăpa de tristețe; tristețea metafizică e fructul devenirii. Sunt proști istoricizanți care se consolează prin devenire. Devenim mai civilizați, nu? Sau mai culți... Adică murim ca și caprele, numai că e mare lucru că există Kant, Descartes, există Newton, mă rog, atâția mari creatori de cultură, și există și făuritorul de religie, Hristos - dar nu ne interesează!
citat celebru din Petre Țuțea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Națiunile au fost trezite din somnul de moarte grație cuvintelor despre viața eternă izvorâte de pe buzele apostolilor. Templele superstițiilor au fost dărâmate sau distruse, iar bisericile au fost sădite în toate părțile lumii civilizate.
citat din John Strachan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la civilizație și moarte, dar cu o relevanță mică.
Civilizația frunzelor uscate
Vântul poartă din zgură în zgură
Civilizația frunzelor uscate
Amestecate-n fum și-n bătătură
Cu dinții cerului de lapte.
Luna râde la sânii de mireasă
Unde se răsfață pruncii siamezi
Mângâiați de fulgii care-ncet se lasă
Stelelor aprinse în ochi și în livezi.
Civilizația frunzelor uscate
Prin zgură-ajunge peste gândul meu,
Domnul ne-a încredințat până la moarte
Crucea s-o purtăm, și tu, și eu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umanitate sub escortă
Suntem umanitatea sub escortă,
Mărșăluim îngenunchiați sub cer
Și, vai, pământul nu ne mai suportă
Și ne înghite, ospitalier.
Se crapă-n două piatra canibală,
Ca să mănânce oameni vii, la prânz,
Și, sub cumplita cerului rafală,
Oceanele au izbucnit în plâns.
Și între timp ne-ntemeiem pe ură,
Ne urmărim, ca să ne facem rău,
Venin universal în stare pură
Și fiecare cu aportul său.
Clădim civilizații arogante,
Ca semn că nu ne pasă de nimic,
Și brusc vulcanii o pornesc pe pante
Și orice lider redevine mic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (19 mai 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatrul-artă efemeră
Am intrat visând în visul altcuiva
dincolo de tărâmul civilizației
oamenii nu erau iluminați și demonii își răspândeau cruzimea,
într-o lume cu legendele pierdute,
doar în mintea păstorului apăruse începutul poveștii
verde de apă stătută,
în acel colț din cerul nopții
tulburat de tainica magie
Lumea era casa mea
când deschideam încăperea interzisă a sutrelor,
înotam în nesfârșita mare a suferinței
pelerinaj într-un gigantic cimitir cosmic,
lotusul iluminării înflorise deja
in imensitatea ochiului mort
Soarele se scufunda în abisul lichid și lua foc....
poezie de Elena Predușel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânătoare de vulpi
La două zile după Crăciun, spre amiază, ascult
Cum copoii de dincolo de deal
Gonesc dintr-un loc în altul, un nor de surescitări,
Vocile lor sunând ca niște role ruginite, refractare,
Cumva scurtcircuitate. S-a declanșat
Vânătoarea unui vulpoi
La marginea satului. În brad, o cioară
Inspectează cuibul, protestând
La toată acea larmă indecentă. O mierlă
Își pornește alarma mieunată. Norul anului, gri și mucegăit,
Atârnă umed în groapa lui, încercând să adune
Destulă energie pentru a deschide o nouă fereastră.
Răcnete în depărtare. Toate-s jilave. Vulpoiul
Zboară, luând prima lui lecție
De la haita idioată și gălăgioasă scheunăturile răsucindu-se
Asemeni unor cozi de câine și de la mârâiturile militare:
O mașină cu doar două produse:
Rahat de câine și vulpi moarte. Motorul camionului,
Torcând, la marginea drumului încurcă aerul, iar vulpoiul aleargă
Pe lângă civilizația suburbiei indiferente. Acum scheunăturile
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad în somnul altor vremuri
Dintrtr-o parte a lumii
s-a răspândit o moarte ciudată
statornicită in lumea civilizată,
ceilalți îi așteaptă încă colții,
distanțarea socială obligatorie și tăcerea
e cel mai bun remediu,
însingurarea coboară sub piele
și crestează mușchii cu durere
de mă simt ca o nălucă închisă
în ascunzișuri de ceară,
în zile și nopți fără cuvinte.
Buzunare goale, inima rămasă săracă.
Cad în somnul altor vremuri
cu teama înfășurată în voal de mireasă
și-mi vibrează în trup arterele primăverii
cu verdele și albul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întreaga conștiință slavofilă n-a fost cuprinsă de vrajbă față de cultura europeană, ci față de civilizația europeană. Teza conform căreia "Occidentul este în putrefacție" însemna tocmai faptul că moare marea cultură europeană și triumfă civilizația europeană, fără suflet și fără Dumnezeu. Homiakov, Dostoievski și Konstantin Leontiev se raportau cu entuziasm la trecutul măreț al Europei, la această "țară a miracolelor sacre", la sfintele ei monumente, la pietrele ei vechi. Însă bătrâna Europă și-a trădat trecutul, s-a lepădat de el. Civilizația burgheză fără Dumnezeu a biruit vechea cultură sacră. Lupta Rusiei cu Europa, a Răsăritului cu Apusul, era reprezentată ca luptă a spiritului cu uscăciunea sufletească, a culturii religioase cu civilizația nereligioasă.
Nikolai Berdiaev în Sensul istoriei (1948)
Adăugat de Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caz penal
Domnule judecător,
Mă declar nevinovat,
Victima, într-un cotor
Mic, de măr, s-a-mpiedicat,
Eu... ședeam civilizat
După colț, îmi curățam
Cu șuriul confiscat,
Unghiile ce le am,
Iat defunctul, cum făcu,
Noapte fi'nd, așa, spre zori,
În cuțitul meu căzu
Și-asta... de vreo șapte ori;
A fost clar un accident
Și-am vrut să-l salvez, atât,
Când gagiul, violent,
Lanțul mi l-a pus de gât,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pot să mănânc din gunoi, dar să am o carte bună și liniște sufletească. Cu atitudinea asta mi-am schimbat destinul pentru că frica de a nu ajunge muritor de foame te face să fii sclav. Ți-e teamă că nu o să ai ce să mănânci, ca nu o să ai haine faine, că o să râdă lumea de tine. Asta îi tine pe oameni sclavi. Frica de foame și frica de umilință. De frica de foame scapi repede gândindu-te câtă mâncare se risipește în civilizația vestică, "civilizată". Nu ai cum să mori de foame nici dacă încerci. De frica de umilință socială mai trebuie să scapi și vei deveni ceea ce ai fost menit să devii. Și după ce treci testele astea două, se va revărsa întreaga abundență asupra ta pentru că toți respectă un om cu ce are curaj să se exprime pe sine, să fie autentic și să nu tolereze rahaturi. Curaj! Nu există autoritate care să îți poată pune ștampila de "om valoros" sau "mai puțin valoros". Râzi în fața lumii. "Dacă 10 oameni îți spun ca ești beat, te duci să te culci", zice vorba populara. "Dacă zece oameni îți spun că ești beat, înseamnă că le e ciudă că nu sunt și ei și le pui și lor un pahar. Sigur vreo 2-3 se bagă", aș zice eu. Singura opinie validă este vocea calmă și înțeleaptă din inima ta care îți spune că ești deja tot ce ai nevoie să fii. Comportă-te ca atare.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemate sărbători
Zice un purcel: - Vă spun,
Cel mai rău e la Crăciun!
Mielul îi răspunde: - Zău
Că la Paști e cel mai rău!
Intră-n vorbă un covor,
Atârnat de bătător:
- Știu că drama voastră e,
Cunoscută la U. E.,
Și că este stipulat,
Să muriți civilizat,
Dar și eu și neamul meu,
Sunt uitat de Dumnezeu,
Și așa-i al meu destin,
Viața-mi să îmi fie chin,
Căci de când m-am deșteptat,
În picioare sunt călcat...
[...] Citește tot
fabulă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei corăbii
Am văzut trei nave, trei corăbii
Călărind pe mare,
Valurile tremurau, peștii se-ascundeau,
Vântul gemea-ntristat,
Pe punți și-n cală
Domnea blestemul, scânceau dureri amare.
Am văzut trei nave, trei corăbii
Ancorate lângă țărm, pe mare,
Vântul nu mai voia să le bată-n vele,
Cerul plângea cu lacrimi de sânge,
Pe chei erau stăpâne durerea și suspinul,
Iar ei, din alte țări, veneau la vânătoare.
Am văzut trei nave, trei corăbii
Apropiindu-se dinspre mare
Și copacii jeleau, și păsările se-îndepărtau,
Și pământul scrâșnea îngrozit,
La prova pândeau lăcomia și păcatul,
Și-am văzut istoria cum moare.
[...] Citește tot
poezie de Valerie Bloom, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre civilizație și moarte, adresa este: