Citate despre clasamente și poezie, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la clasamente și poezie, dar cu o relevanță mică.
Au fost acele zile
Era acolo-odinioară o bodegă
Unde ciocneam pahare-n care zâmbea vinul,
Îmi amintesc orele petrecute-n hohote de râs
Și cum, tineri, visam prin fapte mari să ne-împlinim destinul.
Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Și pe care le credeam fără sfârșit,
Credeam că vom cânta și vom dansa mereu încă o zi,
Că vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
Că vom lupta și niciodată lupta n-o vom pierde
Pentru că eram tineri, iar valea-n fața noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.
Apoi, în profesii și-n vâltoarea anilor ne-am risipit,
Iar ideile, stele căzătoare, s-au prăbușit din ceruri în genune.
Dacă-am avea norocul să ne vedem iarăși în bodega veche,
Ne-am zâmbi cum ne zâmbeam odată și ne-am spune:
Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
[...] Citește tot
poezie de Gene Raskin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferește-mă, Doamne, de găini...
(1 Tesaloniceni 5,22)
Pe orișicine ai fi întrebat în sat, ar fi știut să-ți spună cine-i domnul Stan,
Căci flori frumoase, specii nemaiîntâlnite găseai la el în orișicare timp din an.
Era știut și-apreciat de toată lumea ca om deștept, cuminte, priceput.
Era grozav pasionat după noi plante, din cele care încă nu s-au mai văzut.
Și tot umblând, dădu-ntr-o zi de-o floare, de-un geniu parcă supranatural.
Auzi aici! O floare carnivoră! Dar asta este extraordinar!
Plăti-ntr-o grabă tremurândă prețul mare și înspre casă se-ndreptă cu pas zorit,
Fără să bănuie că-acel firav plăpând de iarbă îi va grăbi pretimpuriul vieții lui sfârșit.
Ajunse-acasă. Și în sera lui cea mai de seamă, în locul ce-l mai prețios și mai păzit,
Punându-și în valoare toată măiestria, minune-aceea a lui de floare și-a sădit.
"Iubitul meu - neliniștita lui soție îi zise într-o zi plângând cu-amar -
Nu vezi cum iarba asta te robește de nu mai ai de absolut nimic pe lume nici habar?"
Dar omul nostru nu mai auzea nicicum, căci floarea care la-nceput mânca
Furnici, țânțari și cărăbuși și muște, acuma nici chiar cu găini n-o sătura.
Plângea nevasta lui, plângeau copiii, dar omul surd și mut căra întruna
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre clasamente și poezie, adresa este: