coşmaruri şi religie

Pagina filozofală

liniştea nopţii se strecoară în piatră
în stâncile mari pe creste de munţi
tăcerea-i întreruptă de câinii ce latră
dar coşmarul negru poţi să îl înfrunţi.

spui o rugăciune pentru toţi cei morţi
gândind la Dumnezeu iubirea absolută
lumina iertării trece printre sorţi
în veghea nocturnă stai ca pe redută.

nu te temi de neguri nici de stafii
ele caută pacea prin rugile profunde
cu lumea de dincolo s-au scris teozofii
viaţa-i peste moarte cu laturi rotunde.

ai strâns de-a lungul vremii scumpe filozofii
înaintezi spre ceruri pe a luminii unde.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om fără urmă

mi-am cauterizat umbra
sunt un om fără urmă
ţâţa ta alăptează orizonturi,
fugeam într-a patra dimensiune
cu piatra rugăciunii la gât

în rest ploua biciul vremii peste oameni
într-un timp murdar de secunde zugrăvind
în peretele din ost pe Dumnezeu,
era şi el, săracul, în fărădelegea ce însuşi o suise în Măr,
fecioarele se ţineau de poalele Lui
în falusul sacru să-şi piardă avuţia de virginitate

ştiu, rostesc perne de ascunziş din cuget a capetelor,
visul se umflă în pene de lebăđă,
pasărea nu a cântat încă deşi
nefiinţa se bate în piept cu pumnul
de ţărână, deasupra coşciugului

aşadar nu mă locui

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Shadow
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni şi şerpi

Motto:
"Ce oameni primitivi, murdari şi răi
Şi ăştia, Doamne, sunt copiii Tăi?"

Ce lume mică e în jurul meu!
Vieţuitoare fără idealuri
Mă simt ca legendarul Prometeu
Înlănţuit de stânci, bătut de valuri.

Nu toţi sunt oameni, încă nu s-au tras
Definitiv şi sigur din maimuţă
Au haine scumpe, ochelari şi ceas
Dar gena primitivă nu îi cruţă.

Încep să cred că sunt reptilieni
Trimişi la noi din altă galaxie
Ei nu au sânge cald, de pământeni
Fac dâre de şopârlă străvezie

Te uiţi în ochii lor – nu vezi nimic

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (15 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

în nopţile mele albe

în nopţile mele albe te privesc ore în şir
sau îţi vorbesc
fără ca tu să-mi răspunzi
parc-am fi
doi oameni străni şi confuzi
de prea multe ori mâna mea te caută
să-ţi mângâie chipul
şi ochii şi părul
până când zorii grăbiţi
mistuie vălul
mă simt uneori în extaz
alteori pare aici coborât iadul...

în nopţile mele albe eşti visul meu treaz
sau poate coşmarul...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis absurd

Avut-am mai de mult un vis
Bizar, sălbatec, crud, tăcut,
Visam că parcă m-am născut
Dar criticii m-au şi ucis.

Nevinovat căzut... Prin rai
Mergeam pierdut iar calea mea
Fortuna singură-o ţinea
Şoptindu-mi stins cu dulce grai:

"-Destinu-ţie ursit amar,
În fabule eşti slab, regret
Şi-n epigrame fără har
Dar scrie-mi mie un sonet!"

I-am scris! Şi-al visului coşmar
S-a destrămat! Eram... poet!

poezie de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonier

sunt prizonierul tristeţii
precum luna e prizoniera nopţii
sub cer bacovian
lasă-mă astăzi în mintea ta
te voi învăţa să plângi fără lacrimi
să te întristezi de bucurie
vei deveni coşmarul care mă bântuie
în raiul întunecat de iaduri
durerea va fi singura ta plăcere
şi-n pofta cărnii
adevărata menire
pe când cadavrul iubirii
îşi va căuta mormânt
tu-mi vei respira existenţa
când moartea
mă va putrezi o clipă

poezie de Mitică Horlaci
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea sau faptul tău de A-Fi, este unica şi singura religie a oricărei inimi. NICI O ALTĂ RELIGIE NU ÎŢI MAI ESTE NECESARĂ! Dacă oamenii ar recunoaşte-o ca Sinele cel unic, ar trăi preafericiţi! Dar când această iubire se amestecă cu gândul/mintea, inevitabil frica apare şi apare consumul, coşmarul lui "eu şi al meu". Atunci iubirea încetează să mai fie o expresie călăuză a libertăţii şi începe suferinţa şi durerea persoanei!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deţinutul Jones (reflecţii inaintea execuţiei)

Sunt condamnat fara scăpare,
Pe veci, in hăuri si tenebre
Sa simt secunda de secunda,
Asediul gandurilor negre.

Stau singur in celula rece,
Ma răscolesc vechi amintiri
Coşmarul timpului ce trece,
Şi-ale iubitei dulci priviri.

Printre ruine ale vieţii mele,
Acum mi se arată Dumnezeu...
Mi-e sufletul in lanţuri grele
Ataţia ani am fost ateu!

-Ai putea sa mă ierţi oare,
Pentru tot răul ce-am facut?
Prea târziu, in inchisoare,
Am deschis ochii;Te-am vazut!

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oglindă văd un nebun liniştit

abia îmbrăcat în cămaşa de forţă
între pereţii capitonaţi şi mobilierul fără colţuri
nicio fereastră spre iad
pedeapsă pentru toate visele un coşmar oficial
de fiecare dată acelaşi
până la acceptarea ca ideal
demersul acesta insipid cu false aripi de înger
capele sixtine şi papi franciscani
mii de biserici cu mii de dumnezei
printre toate alegerile nici un liber arbitru de spânzurat
nici de limbă nici de gând
doar posibilitatea de a mă retrage în pământ rădăcină
să caut lumina ca o frunză nesupusă
sihastru în propia mea carcasă
clădesc cu avânt revoluţionar
paradis după paradis
cu inima deschisă fiecărei prăbuşiri din înalt
sunt alienatul care dansează cu stelele vals
sau mortul de peste zi care răsuflă uşurat
între două respiraţii de lună

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa asta...

În viaţa asta aspră, grea
plătit-am biruri de coşmar,
iar greutăţi de-oi mai avea
le sorb ca din pahar cu har!

Iar cel ce n-a plătit vreun bir
şi-n pofte s-a-nfruptat mereu,
poate-i bogat ca un emir,
dar e sărac în Dumnezeu.

Sunt mai bogat că-s chinuit,
în pază Domnul m-a avut,
mârşave biruri am plătit,
dar nicidecum n-am fost căzut.

În viaţa asta aspră, grea,
sunt mai bogat, dar chinuit,
iar greutăţi de-oi mai avea
le-oi depăşi că-s chibzuit.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pecetea morţii se numeşte la unii patriotism, la alţii tradiţie; în România ea n-are nume, dar este minciună organizată, moarte spirituală. N-o vezi la faţă decât în cele mai groaznice coşmaruri, iar cine n-are coşmaruri a fost de mult înghiţit de ea. O durere nesfârşită mă cuprinde când îmi dau seama că silueta unor compatrioţi de-ai mei nu-i decât perdeaua străvezie a neantului. Comunismul a azvârlit sute de milioane de victime în universul infernului: îngheţare, uitare, imobilitate; MOARTE SPIRITUALĂ.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când recunoaştem în noi starea de martor şi o transcendem, noi vedem că suntem eterni nenăscuţi şi atunci, cui îi e frică, cine moare? Aşa cum în coşmarul din noaptea trecută nu te-ai îndoit deloc că ai murit şi totuşi tu te-ai trezit Tot în patul tău, ca în fiecare dimineaţă, exact la fel, când credem că am "murit" în veghe, noi ne trezim ca Dumnezeu cel viu, care este Viaţa din tot şi din toate. TU nu te naşti şi nu mori, DOAR VISEZI ASTA. ŞI ATUNCI, CINE EXPERIMENTEAZĂ FRICA, CINE SE NAŞTE, CINE MOARE?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito - nesfârşit blestem

Iubito, nesfârşit blestem,
Îmi eşti coşmar şi zare-albastră...
Când vreau să te alung – te chem,
Împins de-o zodie nefastă.

Ba mă răneşti până la sânge –
Ba zbori cu mine-n absolut...
Când sufletu-mi rănile-şi linge –
O luăm din nou, de la-nceput.

Poţi fi liman şi zână bună –
Poţi fi scorpia din poveşti...
Ba eşti, de dragoste, nebună -
Ba nici nu ştii de mă iubeşti.

Eu te alint, cu dulci cuvinte,
Şi te iubesc, adânc, duios...
Apoi, ca un ieşit din minte,
Te blestem – când sunt furios.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?...

De ce vrei să pari bun
Când gândul ţi-e murdar?
De ce să faci taifun
Când sufletu-i amar?

De ce să urci spre cer
Când aripi nu mai ai?
De ce să fii hingher
Când poţi zbura în Rai?

De ce la orice pas
Durerii să-i dai glas?
De ce să plângi de dor
Când totu-i trecător?

De ce să nu zâmbeşti
Trăind ca în poveşti?
De ce să te opreşti
Când dragoste primeşti?

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scaiul

Vai, cum s-au precipitat lucrurile!
Te-ai ţinut după mine, o iarnă, scai,
De unde să fi ştiut păcatele mele,
Că minte n-aveai, dar te dădeai crai!

Şi ce mai crai, un crai vestit de tobă...
Neştiutoare m-am lăsat sedusă ca o snoabă,
Cu glas mieros şopteai, că vei fi purtător de robă...
Din doamna mult visată sunt azi o biată roabă.

Vai, ce coşmar! o viaţă am peticit la lucruri,
Pesemne toate-s lăsate de la Dumnezeu!
Craiul de-altădată să n-aibă la pantofi nici tocuri
Eu... roba ce-am visat-o s-o peticesc mereu.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire sub lupă

zori mângâietori mă trezesc din coşmar
energizez dimineaţa cu o dulce cafea
ce sublim e timpul când nu este amar
când cerne peste mine lumini de catifea.

mă las purtată de visul real
speranţe ardente picură din condei
cu fiecare vers plutesc pe val
pe marea iubirii navighează idei.

timpul mă străbate romantică târzie
adâncimi de suflet le transcriu discret
beţiile toamnei transpun în poezie
mirări mirobolante din raiul concret.

mi-am construit destinul cu multă fantezie
din versatilitatea universului poet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzia spartă

în iluzia spartă
se descompun castelele toate,
coşmaruri semeţe urcă în spaţiu,
trec strada camioane grele cu saci plini de visuri
legaţi la gură, scăldaţi în abisuri.

o cârpă udă şterge ecouri rămase-n oglindă,
spală pânza goală în febră uitată
şi spală şi luna desculţă, sărată.

albastrul coboară agale
pe secundele lungi fără capăt
şi pe tăcerea întinsă ce doare.

lumina se-ntoarce din iarbă,
pe tălpi se depune cocleală de biserică laică.

în iluzia spartă e o pată negrie,
subţire, zvârlită pe albul hârtiei.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti acum

unde eşti acum când am nevoie de tine
şi cerul s-a prăvălit peste mine ca un opac tavan
când florile-au murit
căci ochii mei scurşi de lumină
n-au mai zărit petalele-n culoare
când păsările aripi n-au ca să mai zboare
şi în abisuri cad
unde eşti acum când coşmarul mă bântuie
şi ceasul orele îngheaţă pe un ruginit cadran
în noaptea venită parcă din iad

de ce nimeni nu m-aude
când inima mi-e plină de un gol nemăsurat
unde eşti când am nevoie de tine
si te strig neîncetat... neîncetat...
chiar de-mi sunt rugile surde

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psaltir

la poarta paradisului se aud armonii
un dans în lumină întru veşnicie
ore fără necazuri şi fără demonii
când fericirea lumii are trăinicie.

credinţa mea atinge punctul culminant
Dumnezeu locuieşte şi în sufletul meu
dezleagă timpul de coşmar terifiant
la viziuni supreme mă inspiră mereu.

nutresc conceptul graţios al nemuririi
o lume fără timp şi fără de durere
melancolia îngerilor ca o lege a firii
noianul de speranţe cules din emisfere.

intervenţia divină în principiul iubirii
ce voalează căderile din sfânta înviere.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmarul vieţii

trăiesc ca un copac cu viermi sub scoarţă
rod nestingheriţi din nervurile mele
îmi vine cu cerul să mă iau la harţă
curând o să m-acopere o pulbere de stele.

curând n-am să mai văd magia luminii
nici farmecul culorilor formând un curcubeu
voi rătăci ca duh şi-o să mă latre câinii
până voi găşi un drum spre Dumnezeu.

voi fi un suflet pe clopotul din turlă
sperând să-l fac să cânte la liturghie
voi pleca de-aici cu trâmbiţă şi surlă
căci mi-am croit un drum prin poezie.

ce pot să fac când sufletul meu urlă?
ca lupii la lună în noaptea târzie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!