colacul de salvare

Colacul de salvare salvează viaţa înecaţilor, dar nu şi a inculpaţilor.

aforism de Constantin Enescu (12 octombrie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marinarii ştiu că ancora e colacul de salvare a navei şi al echipajului.

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

umor (vezi şi comedie)

Umorul este cel mai bun colac de salvare în timp ce te afli dus de curentul vieţii.

definiţie de Wilhelm Raabe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-a aruncat colacul de salvare. Colacul era dezumflat.

aforism de Mihail Mataringa (2 noiembrie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cataclisme

întreb apa - ce faci?
- din piatră concep un colac de salvare

întreb focul - ce faci?
- iau apă în gură că prea sunt ars

întreb aerul - ce faci?
îţi ghicesc moartea în apă şi foc

întreb moartea - ce faci?
- mă ascund sub aripa ta ocrotitoare.

poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisirea unei gospodine, de Paşti

Nici această sărbătoare
Nu va fi aşa de tristă:
Fac colacul… de salvare
Şi tai mielul… de pe listă!

epigramă de Romulus Filip din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La limită

Cum trebile, în stat, se fac
Şi sărăcia-i tot mai mare,
O pâine, pentru cel sărac,
E chiar colacul de salvare!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minuni la Mănăstirea Humor

Căzuţi fatal într-o sincopă,
Efect al vremii schimbătoare,
S-a apelat urgent la popă,
Să dea colacii... de salvare!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul străzii, la o înmormântare

De-atâta foame şi alergătură
Avea paloare şi-o căutătură
De om ajuns în prag de disperare...
Şi-atunci primi colacul... de salvare.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2009)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Scriind despre iubire
mi-a ajus bătrâneţea la uşă
amintirea ta îmi bate la geam
cu degete de funingine

dincolo de melancolie
lacrima copiilor mei
ca un colac de salvare
între colţii monstrului din clepsidră.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albina şi porumbiţa

Albina căzu în apă,
Iar porumbiţa o scapă,
Cu o frunză oarecare,
Ca un colac de salvare.

Porumbiţa, vrea să spună
A făcut o faptă bună,
Folosindu-se de plisc,
Însă, fără nici un risc.

Netemându-se de om
Porumbiţa sta-ntr-un pom,
Dar omul, inimă rea,
Îndreptă puşca spre ea.

Albina zbură de zor
Şi-nţepă pe vânător,
Care iute se feri
Şi ţinta nu nimeri.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ambiţios

Dacă vrei, ca să treci "lacul",
Să te faci frate cu dracul...
Dar pentru asigurare,
Ia colacul... de "salvare"...

epigramă de Constantin Enescu (19 mai 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unora le place poezia

Unora –
asta înseamnă că nu tuturor.
Nici măcar celor mai mulţi, doar câtorva.
Nu punem la socoteală şcolile, unde-i impusă,
nu-i socotim nici pe poeţi,
ne dă cam două fiinţe dintr-o mie.

Le place –
dar le place şi supa cu găluşte,
şi complimentele, chiar şi culoarea albastră,
haina cu care s-au obişnuit,
nu mai vorbesc de propria lor părere
sau mângâiatul unui câine.

Poezia –
dar ce e poezia?
S-au dat atâtea răspunsuri evazive
la această întrebare.
Nici eu nu ştiu ce-i poezia,
şi mă agăţ de-acest nu ştiu ca de-un colac de salvare.

poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Doru Cosmin Radu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud un strigăt

de ajutor nu apăs clanţa tare
să salvez cuvântul aruncat
pe foaie nu aveau colaci
de salvare ţâşnesc dicţionarele
se înmulţesc naufragiatele vorbe
neşlefuite de poetul leneş ziua
pe umeri cad versurile grele
aud încă strigătele cuvintelor
refuz să le salvez şi mâna lasă
uşor clanţa şi apucă strâns tocul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îndrăzneala înseamnă să te aventurezi fără colac de salvare în ape tulburi, să faci acrobaţii la înălţime fără plasă de siguranţă, să-ţi asumi responsabilităţi incalculabile şi imprevizibile, fără să ţi-o ceară nimeni şi să te pregăteşti sufleteşte de eşec, doar că să-l poţi ocoli fizic... atunci cea mai mare îndrăzneală a fost să devin mămică.

citat din Olivia Steer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaƫa pe o plută, Jurnal...

........................................
A mai trecut un val...
Îl admirasem îndelung,
aproape ne-am îndrăgostit,
ştiam că va veni,
dar nu chiar acum,
visasem un alt drum...
Evident ne-a răsturnat,
cu tot cu ideile noastre
şi bagajele de strânsură,
şi-atunci am constatat
mica eroare de direcƫie,
acea greseala repetată,
care ne ducea spre alt tărm...
............................................
Micul radio subacvatic
pe ultima liniuƫă de baterie
anunƫa delirant:
"s-a mai scufundat o plută,
era tot neautorizată,

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sortit

Să-mi dai un gând de-al tău, să-l înfloresc,
Să-mi spui un vis de-al tău, să-l împlinesc,
Dă-mi plânsul, am să ţi-l transform în cântec
Şi rănile iubirii dă-mi, să-ţi vindec!
Nu-mi mai spune că n-a fost să fie,
Iubirea – ştiu – mi te-a sortit mie,
Degeaba-ncerci să fugi pe alte căi,
Al meu eşti, te dau de gol ochii tăi!
Lăsa-ne-vom în voia valului,
Găsind, în doi, liniştea malului,
Fi-voi, dulcea ta briză de mare,
Tu, îmi vei fi colac de salvare!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

poeţii
sunt trişti

în van îi mângâiaţi
pe mâinile străvezii
care se agaţă de stilou
ca de singurul colac
de salvare
a existenţei lor
la fel de iluzorii
ca şi bunăstarea
voastră

poeţii
sunt trişti

şi singuri
cu foaia de hârtie
în faţă
ca o poliţă de asigurare

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu eşti ceea ce ne imaginăm

Doamne,

Eşti bănuit că manipulezi oamenii
prin constrângerea şi frica de infern:
Tu nu îi atragi decât prin iubire.

Eşti bănuit de complicitate
La moartea fiinţelor dragi:
Tu nu ai conivenţă decât cu viaţa lor.

Se spune că eşti meschin şi scotocitor de conştiinţă:
mediocrităţile noastre nu mobilizează decât tandreţea ta.

Se crede că ai fi inamic al bucuriei:
Tu îi eşti sursa.

Eşti incriminat de a fi opiumul oprimaţilor:
Tu eşti însufleţitorul atâtor mişcări de eliberare...

Se crede că ai fi contrariat şi gelos

[...] Citeşte tot

poezie de Stan Rougier
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elvira era o fată liniştită, retrasă; aproape ca el... Până atunci Dan n-o remarcase în nici un fel, pentru că nu era interesat de fete. Practic, nici atunci nu era, el având alte preocupări, însă... Ea se "agăţase" de el, ca de un colac de salvare, ivit pe neaşteptate, menit s-o scoată din mizeria în care soarta nedreaptă o aruncase, fără voia ei, încă de la fragedă vârstă. Ştia că şi el avea aceeaşi soartă, ca ea, dar nu conta. Era mai bine în doi. Înfruntau împreună necazurile şi obstacolele.

Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!