Citate despre colinde și viață, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la colinde și viață, dar cu o relevanță mică.
Domn, Domn să-nălțăm!
Am pornit să colindăm,
pe la geamuri să cântăm,
să cântăm cu bucurie,
îngerii cu noi să fie!
Am pornit să dăm de veste
c-a venit un Prunc în iesle.
A venit pe iarbă rece
ca pe oameni să-i încerce.
A venit pe sub șindrilă
ca să vadă cui i-e milă.
A venit pe buruiană
ca să vadă cine-L cheamă.
Cine-L cheamă în ogradă
capătă în toate roadă.
Cine-L cheamă în pridvor
capătă un Salvator.
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colț cu pașii mici
Aduc în casă lemne
Și e o liniște de rai
În gestul lor de-o viață
În care dau nutreț la cai
Și oile-și răsfață
Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică
Un suflet cald dintr-un copac
La ceruri se ridică
Și uneori la focul mic
În casa lor sărmană
Isus înduioșat un pic
Coboară din icoană
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fă-mă, Doamne, vis...
Fă-mă Doamne, vis de noapte,
S-aprind gândurile toate
Și stelele în policandre.
Să culeg mesaje coapte,
Pentru zile mai bogate.
Fă-mă Doamne, vis de ziuă,
Să colind lumea pe rouă,
Să râd, soarelui în față,
Ca o sfântă dimineață,
Nepârlită de viață
Nici pe dos și nici pe față.
Doamne, fă-mă vis de primăvară,
Să-i sărut livada iară...
Să îi fur miresmele,
Să le-mpart cu fetele,
Cum împarți și tu voios,
Bucuriile frumos.
[...] Citește tot
rugăciune de Valeria Mahok (21 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitei mele
Ești cea mai frumoasă poezie de iubire
Pe care-am scris-o-n cartea vieții mele,
Leac la sufletul bolnav de izbăvire,
Când lumea toată m-a pus în ghilimele.
Ești cântecul ce mă adoarme-n plânsul Lunii,
Cald pansament inimii suferinde,
Sărutul tău mi-a alungat nebunii
Ce m-ar fi vrut bastard, între colinde.
Ți-aș dărui un Everest de-argint și aur,
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui acest noroc,
Tu mi-ai sădit în minte flori de laur
Și mi-ai făcut în Lumea Poeziei loc.
Tu-mi oblojești rănile, sângerând, din cuie
Și urmele de spini, din părul meu cărunt,
Spiritul tău albastru, către Olimp mă suie,
Minune și Credință a omului ce sunt.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbători... în cuvânt
Când ne vin sărbători, între treceri de ani,
Aruncăm de pe noi haina grea de păcat,
Într-un gând încăpem și bogați și sărmani,
Suntem suflet și om... precum El ne-a lăsat.
Retrăim bucurii... alungate-n uitări,
Din greșeli adunăm, învățări, spre folos,
Steaua Lui, de pe cer, ne lumină cărări,
Încercăm să trăim doar ce-i sfânt și frumos.
Între două iubiri... a aproapelui tău,
Dărnicie și gând tolerant, de mai bun,
Încercăm un cuvânt al părerii de rău
O iertare dorită-ntr-un prag de ajun.
Un cuvânt iertător, scris în nașteri de Domn,
Peste albul din fulg... peste floarea de ger
Pusă-n geamul pierdut între noapte și somn,
Sărbători... în cuvânt și colinde cu ler.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind pentru suflet
colinde pentru suflet cu Ștefan Hrușcă
spiritul Crăciunului îl trăiesc din plin
speranța flămândă din soare mușcă
să curgă prin artere anotimpul lin.
milioane de lumini strălucesc pe stradă
oameni fericiți pornesc la colindat
simte și asfaltul dorul de zăpadă
norul cu ninsoarea este suspendat.
îngerii colindă au în palme stele
au flori în obraji și sub gene rouă
lumini strălucesc pe dalbe mărgele
brazii mult iubiți au beteală nouă.
cerul își deschide porțile de aur
peste toți să ningă aripi de centaur.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atmosferă de vis
am visat că mă plimbam cu sania cu reni
fulgi mari de bucurie se topeau în palme
colindători cântau la case de mireni
din cer cădeau ninsorile calme.
vântul se strecura în sacul cu povești
arborii erau gătiți în ie de zăpadă
pe alei răsunau colinde îngerești
sărbătoream lumina minunată plămadă.
te chem cu mine-n atmosfera de vis
din fericirea mea și tu să gusti
trăiesc în locul magic din Paradis
adăpostită apărată de Carpații robuști.
visul învingător noi cărări a deschis
spre oameni de cinste spre poeții artiști.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind cu sare și piper
iarna magiilor se transferă-n poveste
nerăbdarea crește așteptând Crăciunul
colindul bucuriei se înalță pe creste
spiritul hristic nu uită pe niciunul.
casele se umplu cu arome de brad
în grădini răsar oameni de zăpadă
vin vești de la stele prin fulgii ce cad
feeria de lumină se așterne pe stradă.
îngerași colindă cu sufletul curat
vestesc noul an mai bun mai prosper
tradiții de iarnă mereu m-au bucurat
și m-au format în viață să fiu un reper.
condimentez colinde cu sare și piper
credința îmi spune tot timpul să sper.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai presus de cuvinte
mai presus de cuvinte e un sărut de muză
un acoperiș de stele cu lumină argintie
cântecul vieții să răsară pe buză
luna îmi zâmbește freamătul mi-l știe.
ninge cu fală în Ardealul meu drag
ninge și ninge în Muntenia mândră
prin viață iarna mai trece un prag
îmbrăcată cochet în blană de vidră.
ninge cu colinde din Banat în Moldova
neamul se pregătește de sărbători vrăjite
pe aripi de poveste se înalta slova
în case e cald cu iz de nuci prăjite.
mai presus de cuvinte e iubirea divină
când cad mă ridică în tandră lumină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
colindă colindătorii
pe la porți cu ivăre trase
fantome par casele părăsite
cu hornuri nefumegânde
și fără acoperișuri
aici nimeni nu e candela să aprindă
nimeni icoanei ce-atârnă în cui
rugi să mai facă
zac mute cărțile roase de șoareci
doar vântul când bate filele-ntoarce
scutură praful
atâta viață pe aici a trecut
și acum e-atât de pustiu
ferestre batante se-aud de departe
cum scârțâie noaptea până târziu
trec triști colindătorii
pe la porți cu ivăre trase...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind în cer
Colind la Domnul meu, colind în cer,
Cu bunii mei plecați cândva, cu leru-i ler.
Și îngeri ning, din ochii mei, de suferinți,
Plâng pe pământ, loviți de ger, copii cuminți.
Vin Doamne Sfinte, sărbători, dar ce păcat,
Că pruncii noștrii, cina încă, n-au mâncat.
Produsele se tot scumpesc și traiu-i greu,
De vremuri noi, mă îndoiesc, parcă și eu.
Privesc biserica cu jind și m-aș ruga,
În calea Ta să îngenunchi. Poate ceva,
Vei face Tu, din sărăcie să ne scoți,
Că ne-au prădat și biciuit atâția hoți...
Facturi prea mari ne osândesc și e păcat,
Copii un brad împodobesc. Și s-au culcat
Cei care focul au aprins în suflete...
Lumină nu-i în gândul lor, nici cald nu e.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A murit cu zâmbetul în gură
Doamne urc muntele de piatră
ești prea departe
schiurile mele așa grele
se prind de tendoanele picioarelor Tale
acum ești carne
și gheață și simbol de pus sub haină
Auzi Doamne am și eu o întrebare
Unde ești când moare-un om?
Știu răspunsuri, știu întrebări
Aș vrea să cânt un bocet lung și drept
Pe schiuri gata să pornească
prin păcate și colinde
cântam colinde și vara
cu atât mai mult acum când ne bate neaua-n ochi
deschide radioul și ai să vezi că e încă decembrie
De anul nou o să fie o groapă săpată
pentru o fată încă plină de viață
cu păr blond și ochi frumoși
[...] Citește tot
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Lena Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind a/z
Sărbătoarea e o carte
hai s-o scriem împreună
de la viață mai departe
lerui-ler și flori de lună
Hai să scriem împreună
bucuria și necazul
dacă totul merge strună
lerui-ler arde obrazul
Bucuria sau necazul
de la viață mai departe
colindăm dacă e cazul
sărbătoarea e o carte
Hai s-o scriem împreună
lerui-ler de vreme bună
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 decembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea, cu ochi albaștri
Cad pădurile de teamă că securea se ascute,
Mor izvoarele de sete, iar poienele ni-s mute;
Florile se-ascund în iarnă, dar zăpadă nu mai este,
Ninge-n noi cu resemnare, și ni-s visele poveste.
Românește-mi cântă frunza, doina în genunchi se roagă
Să-i rămână pur cuvântul, să îi fie țara-ntreagă;
Dar, ce vulturi se adună, ciugulind din cântul dulce
În morminte mi-l așază și mi-l răstignesc pe cruce.
Nu mai înverzești pe ramuri și poverile se-adună,
Grijile te-ngenunchiază și din ele-ți faci cunună;
Mușcă corbii, strânși grămadă peste trupul fără vlagă
Nu e nimeni să-ți așeze mângâiere peste plagă.
Plânge-albastrul peste galben, roșul, maci, împovărează,
Somnul nu te mai găsește și ți-e noaptea tot mai trează;
Un colind se-aude jalnic, ca un scâncet de durere,
Ruga s-a sfârșit în lanțuri, râde Iadul de plăcere...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Cuvintele sunt drumul
Pe care zăbovesc,
Socotesc...
Pentru câte iubiri
V-ați născut,
Buze de lut?
Singură îmi așez urechea
Pe pragul tău
Între ispită și Dumnezeu,
Crucea vieții grea
De singurătate
O voi purta eu în spate,
Sculptându-ți privirea
În tot ce cuprinde,
Fără preț mă voi vinde
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irreparabile tempus
La o margine de lume îți mai scriu un singur gând-
Este ultimul din anul ce se duce-acum plângând.
Plâng și eu cu el de mână la hotarul dintre vieți,
Eu cu nopțile pe umeri, el cu alte dimineți.
Este liniște la vamă, nici colindători nu sunt-
Plouă anul care vine, plouă sadic și mărunt.
Doar o clipă-și primenește glasul, lângă-un vameș surd-
Un tablou în alb și negru cam retoric și absurd.
Ultima secundă-și strigă agonia la hotar,
Ghilotina-i frânge glasul pe un act testamentar-
Lasă amintiri grăbite-n amalgam de vrășmășii,
Eu adun cu aripi frânte zborurile cenușii.
La o margine de lume, anul vechi și anul nou
Trec unul pe lângă altul într-un nesfârșit tangou-
Infinită legănare, noi vremelnici pasageri
Între astăzi și un mâine cu bagajul unui ieri.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă-mă, Doamne, vis...
Fă-mă, Doamne, vis de noapte,
S-aprind gândurile toate
Și stelele-n policandre,
Să culeg mesaje coapte,
Pentru zile mai bogate.
Fă-mă, Doamne, vis de ziuă,
Să colind lumea pe rouă,
Să râd soarelui în față
Ca o sfântă dimineață,
Nepârlită de viață,
Nici pe dos și nici pe față.
Doamne, fă-mă vis de primăvară,
Să-i sărut livada iară...
Să îi fur miresmele,
Să le împart cu fetele,
Cum împarți și tu voios
Bucuriile frumos.
[...] Citește tot
rugăciune de Valeria Mahok (21 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
În suflet de români
Iarna bate-n geam cu ramul
Vești de zurgălăi.
Ne ascundem pe la vatră,
Fete și flăcăi.
Ploaie de jăratic, iar, arde în adânc,
La icoana lui Cristos
Mă închin și plâng.
Ard lumânărele-n noi
Suflet de creștin,
Cu Iisus, pe drumuri lungi,
Îngeri trec și vin.
Flori de gheață la ferești,
Viața - un colind,
Spun bătrânii, spun povești,
Doruri mă cuprind.
Cântec blând și leru-i ler,
S-a născut Iisus,
Mare bucurie-n cer,
În noi amar și plâns.
Azi e pe pământ prinos de albă ninsoare,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pășesc pe o rază de fum
spre o sferă luminată ca un brad de crăciun
de unde pot descânta linii paralele
ca pe un colind absolut al florilor dalbe
precum un suflet care se întoarce acasă
dintr-o viață veșnic scurtă
consumată deplin
între două respirații de gâze albastre
și-un parfum de câmpii
mă ridic să ating cerul
cu un deget de copil
convins că pot spijini stelele
ca pe niște corcodușe aurii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căldura iernii
E-o iarnă-n dreptul ei, de te-ai uita
Prin calendare, dar, mergând afară,
Îți pare că-i o altă primăvară
Și anul ce se-ncheie parc-ai vrea
Să îl întrebi: "Măi, unde-i iarna ta?
Ce s-a-ntâmplat cu fulgii mei de nea,
Cu florile de gheață din ferestre,
Cu obiceiuri ce-s a iernii zestre?
Eu cum să pot colinde a cânta
Iar, de Crăciun, pe cine-aș aștepta?"
Dar nu-l întreb, căci am găsit răspuns
În rugile ce-nalță către ceruri
Cei ce se tem de ale iernii geruri
Și simt că nu le-a fost îndeajuns
O viață ce iubirea le-a ascuns.
Aceia ce așteaptă ca pe-un dar
O prelungire-a toamnei, cât se poate,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre colinde și viață, adresa este: