Citate despre continente și lumină, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la continente și lumină, dar cu o relevanță mică.
În aeroport
Totul e în mișcare:
Luminile pistei,
Mașini, avioane,
Aterizări, decolări,
Proceduri, cozi nesfârșite,
Bagaje de cală, trolere,
Oameni grăbiți, nervoși, curioși,
Tăcuți, răbdători,
Somnoroși, fericiți,
Agitați, disperați,
Lacrimi, bucurii,
Revederi,
Rămas bun,... copii,
Sticluțe cu parfum,
Prețuri exagerate,
Whisky, cognac,
Călători parfumați,
Kerosen,
Piloți aroganți,
Stewardese inabordabile,
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște albastră
Cu respirația tăiată miam trezit din tăcere, cuvântul...
David Ionel Romulus
Un colț de pagină rămasă, un semn de carte lângă geam,
Lumina ploaie conturată pe albul ochilor de porțelan.
Pe masă un pahar de vreme ros de struguri timpurii
Se varsă cu accent de ziuă în iarba strânsă în poezii.
O clipă stă uitată în ramă, mă înham la gâtul ei
În galop de cal de mare potcovit de un condei
Cu nărav ce ninge versuri peste noaptea ce nechează
Peste firele de lavă ca o rugă de amiază.
Plutim în doi fără adresă cu umbrele strânse în bagaj
Pictând culori adânc în oase și flăcări roșii în obraji,
Apoi îți scriu secunda vieții la urechea unei veri
Răsfoind și poezia ce ți am recitat o ieri.
Se aude un tren în gura nopții, fierbe cerneala în stilou,
Camera fulgeră în carte cu șoapte purtate de ecou.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indisciplină
Bătrână, urâtă și rea, moartea mai vine pe seară,
Ea șopotește basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,
Există un burete cu care să ștergem trecutul? Ioc. Iocnapathan.
Copiii violenței nasc violență. Întunericul urmează verii. Canopus.
Ne rotim pe aceleași cercuri, cercul scoate limba, unii râd.
Pacientul se numește Jason. Iona habar nu are de ce.
Tryptizol, ce-i aia, maică? Nimeni nu cunoaște cauzele crizei.
Crimă perfectă. Mâna mea e un trup de flori.
Nisip dureros mă îngroapă. Pădurile bogate au ars mocnit
În fiecare. Axa lumii șuieră. Așteptați un nou continent?
Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe țărm, totul a secat
Până la diamant.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Câtă vreme nu s-a-nchis Cartea Mântuirii,
cât Isus mai poartă-n răni sângele Iubirii,
cât mai poate pâlpâi jarul sub cenușă,
stai și-ascultă. Domnul tău bate-acum la ușă.
Dacă azi e-n preajma ta, e că vrea să-ți spună
gândul cel mai minunat, vestea cea mai bună.
Nu-L lăsa să plece trist. Poate niciodată
mâna Lui la ușa ta n-are să mai bată...
*
Iată mortea lui Adam.
Izgonit din slavă,
inima-i tânjise-n el, tristă și bolnavă.
Și, trăind pe-acest pământ anii de căință
nouăsute și treizeci, au luat ființă
de la el popoare-ntregi ce-au umplut pământul
de păcat și de blestem.
Presimțind mormântul,
și-a chemat Adam pe-ai săi, capi de ginți și nații,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără martori!...
să intrăm în casa înaltă a cuvintelor
a înnoptat printre silabe obosite
iar răsăritul așteaptă
cu cealaltă jumătate și întâmplări mirobolante
să uite trecutul obosit de ploile sticloase
căzute cu inocență pe dedesubtul timpului
să recompunem un alt paradis
mult mai verde și numai lumină
sub cupola de aer se aud clopote
începe cursa fără obstacole în căutarea cuvintelor
și ce bine dacă vom reuși să le pipăim
cu buzele pline de rouă
ne vom naște odată cu zâmbetul
legați indisolubil meteori pe autostrada prezentului
care ne-a întins mâna
la aceeași altitudine a tăcerii
cu forma pătrată și mângâieri tumultoase
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultim trofeu
dorind să-mi iau revanșa
să-mi demonstreze că nu sunt tocmai bătrână
pentru a mai fi folositoare
timpul îmi poartă pașii pe scările prezentului
ajunsă în marginea scenei
m-am simțit aidoma saltimbancului
jucam rolul scris de tine
călătoare în căutarea insulei
cu nisipuri mișcătoare și pitoni solitari
așteptam semnalul de început al marelui act
nu am simțit zâmbetul închis între buze
implicat în drumul propus
să-l parcurgem numai împreuna
ieșit din pagini de poezie
zâmbetul a devenit un rid în plus pe imaginea mea
vinovați de culorile absurde ce invadaseră amfiteatrul pelerini printre poeme europene
m-au întâmpinat cu brațe deschise
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind pentru tine
Te colind, iubito, peste toate continentele
Peste toate anotimpurile mele
Peste tot, pe unde sunt suflete singure,
Pe unde sunt târguri sau răspântii, neexplorate
Mă aleargă umbre plăpânde, rupte din noapte
Am picioarele sângerate, iubito de focuri din stele.
Doar lava zării-nfricoșătoare
Mă mai doare sau mi se pare
Și mă umple toată ziua de splendoare
Eu îți port gând de bine, iubito,
Sculptat în cuvânt nescris,
Cuvânt zămislitor de noi lumi,
Cuvânt scos din grația divină.
Voi să-ți încrustez luceferi pe brațe
Ca pe niște miezuri de lumină.
Sunt însetat de verb, iubito,
Și de muzici astrale
Visez la nunți magice
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, Doamne, cât te iubesc
Cum și Soarele uriaș zi de zi se topește în înghețul de Lună,
Cum învolburatele fluvii se năpustesc neîncetat în imense oceane,
Așa dragostea mea pentru tine e divină, e pură, e nebună...
Așa mă-nchin Universului spre a-mi fi, pe vecie iubită, în fire de arcane.
Cum comete înghețate își lasă dâră de fum, se distrug în milenii,
Cum vulcani explodează atomic în înaltul suprem, în stratosferă,
Așa dragostea mea ți-o închin nesfârșit, fără timp, pe decenii...
Așa să mă nărui, într-a ta-nmiresmata d-esențe-atmosferă.
Cum ghețari milenari se topesc în uriașe aisberguri de sticlă,
Cum munți, din înalt, se prăvale-n magnitudini Richter, de cutremur,
Așa mă dezintegrez într-ale tale frumuseți de mister, fără frică...
Așa inima-mi zbuciumi, într-un profund, sacadat și continu de tremur.
Cum valuri rostogolesc și distrug mii de-ntinderi uriașe, de țărmuri,
Cum dezlănțuitele vânturi deplasează enormele șiruri de dune,
Așa vreau să mă împrăștii pentru tine, între mii și-ntre mii de tărâmuri...
Așa vreau, s-ai din mine, tot ce-ți vindecă răni, să n-ai veșnic simțiri de la lume.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul peste moarte
Pentru Chieko Watanabe
Și iată-aud acuma glasul celor
trecuți prin flăcări
cum se-mpletește într-un singur glas,
un singur glas sunând cum sună fierul,
cum sună stolurile de oțel fierbinte,
și fiecare glas acum e-o sabie
încovoiată care se-nvârtește
deasupra ucigașilor sclipind ---
și toate împreună se înalță
peste cenușă ca un nimb al vieții...
Și iată-le ( o, vulturi mari și-albaștri,
suiți, suiți! ) cum prind să se rotească,
cum se rotesc crescând fără-ncetare,
cum se răsfrâng în ocean, săpând-i
mari guri rotunde, veșnic rotitoare,
ce dau porunci talazului să crească,
să suie stâlpi de trombe pân la stele,
ca să măsoare înălțimea Crimei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna din miezul nopții
Doamna din miezul noptii
a bătut la poarta Terrei,
a deschis ferestre de continente
și a pornit să cosească iarbă uscată
nu obosește Doamna din miezul nopții
aleargă-n stânga, aleargă-n dreapta
agitându-și coasa ca pe un pieptăn
ce descurcă ițele din nopțile triste
ferestrele Pământului larg deschise
nimeni nu se apropie de ele
să vadă ce este dincolo privind prin ferestre
se apropie doar un copil, curios să vadă
ce este dincolo de ferestrele Terrei
privirea-i Lumină îndată,
descoperind puterea din Soare
și viața ce pare paradis în inimi
decorul cum numai basmele vorbesc
se întoarce copilul și își invită părinții
ei refuză categoric, de teamă de necunoscut
copilul în înger s-a transformat
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ochii
aparentele portative pe care stau
precum niște note muzicale
într-un allegro furios
te-ai fi așteptat la un vals
undoitrei
undoitrei
undoitrei
dar ritmul e cu totul altul
decît croșetezi tu în fața televizorului
de unde nu te mai miști cu anii
e ceva neasamblat de armonii familiare
un soi de concert
cu lumini bruște și acute tăioase
de unde nu poți ieși nici măcar să te piși
și-ți dai drumul
cald
pe piciorul stîng
sărind cu ceilalți de lîngă tine
[...] Citește tot
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta, tată
Tată, îți vorbesc într-o zi de toamnă târzie când e ziua ta,
când avionul tău de-abia a decolat de pe o pistă cu brumă,
când nu mai sunt flori de vânzare la supermarket
și când mama de mult ți-a făcut semn uitat cu mâna prin mine,
eu, zdreanța ta, din lichidul amniotic pervers și ridicol.
Tu mi-ai spus să merg după tine, dar nu punându-mi pantofii
ci să încep întâi să știu cum să fiu liber.
Prima lecție a fost despre mândrie când tu tată, mi-ai zis ca pe-o pildă
să nu cumpăr case pe unde urgia vulcanului Kīlauea va izbucni curând,
ci să fiu plecat.
Dar te-ai ascuns și mi-ai spus să rămân să mai învăț despre mânie,
cum să vorbesc cu ea, cum să încerc s-o înduplec, cum să negociez cu ea
s-o trimit la discuțiile cu comisiile de birocrați,
cu oamenii grăbiți, superficiali și nervoși ai unui consiliu al păcii.
Tată, tu acum ești dincolo de graniță dar eu sunt înăuntru.
Tu ai vrut să te retragi într-un paradox și să mă faci să veghez,
mi-ai trimis mesajul printr-un fax chiar la stelele chiaune de lumina zilei
și mi-ai zis să te caut.
[...] Citește tot
poezie de Dorian Stoilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haimanaua din Manhattan
Buona sera signorina, kiss me, good night,
Beți lapte praf din dorințele mele malaxate, introvertite, golanule,
Ea tace, el bea, ea bea, el tace, ea este Bea din Caraibe,
Are dulciuri ascunse în cămara inimii,
păpușile și le ține sub fusta prea lungă,
salut, fițosule, ai venit târziu, nu ai loc nici la subsol,
fă și tu un design interior, în sufletul tău mare cât un living,
ne bestializăm și noi cât putem,
iubirea are un gust puternic amărui,
lasă publicitatea, acolo doar impotenții se dau mari,
feroce este sexul în tăcere,
ca o noapte la muzeul stafiilor, ca un guturai fără leac,
simți cum te cutremuri? Ce Richter ți-aș arăta eu sau altul?
Fiecare cu focosul sau folosul său.
Omphale face cele mai bune friganele.
Pp paparazzo, na-ți-o paiațo.
Un om stă lângă tine, dar nu-l vezi,
Deci nu existați niciunul.
Bătrână, urâtă și rea, moartea mai vine pe seară,
Ea șopotește basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
777
Șapte ceruri, șapte vise, șapte zile-ți dăruiesc,
Să-nțelegi de 3X7, cât de mult pot să iubesc.
Nu deschide-n ziua-a șaptea, cei trei șapte norocoși,
Că de rupi cumva IUBIREA, nu ai voie să o coși!
Începi săptămâna bine, luni, la șapte dimineața,
Dacă-nchini de șapte ori apa cu care-ți speli fața.
Și în șapte șoapte sfinte spune rugăciunea-n zori!
Ziua-ți va fi fericită de zâmbești de șapte ori.
Șapte flori de levănțică pune-n ceașca de cafea
Cu șapte lacrimi de miere, scoate amarul din ea!
Scrie șapte legăminte pe corola unei flori
Și roagă-L pe Tatăl nostru să o răsădească-n nori!
Șapte gânduri părăsite de-ntuneric vor învinge
Ploi, noroi, ger ce le-ngheață, șapte zile de ar ninge.
Șapte flori de busuioc pune-le seara, sub pernă,
Să-ți sfințească șapte nopți și să-ți schimbe viața ternă!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele șapte bătălii de pe Golgota
Să cânte strunele-ncordate!
Fanfarele să sune greu!
Din piepturile-nflăcărate
a fiilor lui Dumnezeu.
Să crească imnuri ne-ntrerupte,
o slavă fără de hotar
a celor șapte grele lupte
ce-au frânt Infernul pe Clavar!
I. Lanțurile
Era o zi scăldată-n soare.
Pe deal, prin pietre și butuci,
între ostași cu coif și zale,
treceau trei oameni sub trei cruci.
Trei osândiți, spre trei morminte.
Dar fiecare c-un destin.
Și sângele curgea fierbinte,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemele zilei
ELEGIA MĂRII
Catargul meu pustiu și-a falțuit lumina
Bizar dansând împleticit în pas de pipăruș,
Pe val razele-și pictau fluoresceina,
Strident vocaliza-n albaștri nori un pescăruș.
Luceafărul ar vrea să se fixeze-n mare
Când vântul îl îmbrăcă într-un cânt de matelot,
În sinea mea mai pun pe sânii tăi o floare
Naiv și sincer, ca cel mai convertit bigot.
Spre barca ta mă împinge valul dintr-odată,
Scapără-n mine emoțiile o scânteie.
Tu șoaptă prefăcută-n lumină tulburată
Te-ascunzi în semicercul aprins de curcubeie.
Te-ademenesc în lumea mea îndepărtată,
Să rătăcim pe ștraifuri de-amurg pe Marea Neagră,
Cu o corabie prea mult înstrăinată,
[...] Citește tot
poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul constituie un organism aflat într-un echilibru perfect, alcătuit din fenomene a căror natură se bazează pe un sistem de șapte: șapte note muzicale, șapte culori în spectrul luminii albe, șapte mari grupe atomice. Al șaptelea val este cel mai puternic, întrucât adună în contracurent toată apa primelor șase. Există șapte vârste ale omului, șapte ceruri și șapte etape ale progresiei mentale; șapte continente, șapte mări, șapte păcate capitale, șapte mari înțelepți ai lumii, șapte zile ale săptămânii, șapte arte, șapte paragrafe în rugăciunea Tatăl Nostru, șapte vaci slabe și șapte vaci grase, șapte preoți cu șapte trâmbițe înconjurând zidurile Ierihonului timp de șapte zile, iar în a șaptea zi, de șapte ori suflând în trâmbițe de câte șapte ori. În Apocalipsă, găsim șapte biserici ale Asiei, șapte peceți și șapte molime. Înțelepciunea orientală ne-a adus învățătura deja larg acceptată a celor șapte chakre ale omului.
Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cod roșu de furtună în suflet
tu știi că sufletul meu
trage de sforile sângelui,
să bată clopotul inimii?
tu știi că sângele meu
e râul ce se varsă
în Marea Singurătății?
tu știi că Moartea
își ascute coasa
cu inima mea împietrită
de durere?
tu știi că inima mea
își face munca silnică
în ocnele de sare
ale durerilor mele lăuntrice?
tu știi că cerșesc amintiri
pe strada copilăriei pierdute?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Cod roșu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre continente și lumină, adresa este: