Citate despre contradicții și existență, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la contradicții și existență, dar cu o relevanță mică.
Femeia nisipurilor
călătorind în timp,
poetul o întâlnise
pe creatura nisipurilor
-o zeiță obicuuă-
mai puternică decât el,
decât însăși existența sa
sau poate esența lui,
un sânge milenar
sângele ideii de mișcare,
de trecere, de menire
o nesfârșire fremătătoare,
o neliniște plină de întrebări,
frenetică, contradictorie
iluzie, căreia el îi spuse femeie,
absurd existențial,
amăgirea sa, finitudinea,
premiul căutătorului
de exemplare rare,
sensul călătoriei sale
într-o lume lipsită de sens,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căpitan Orlando Killion
Oh, voi, tineri radicali și visători,
Voi, cei naivi și confidenți,
Care treceți pe lângă piatra de la capul mormântului meu,
Nu ridiculizați înscrisul gravat cum că am fost căpitan în armată
Și soldat al Domnului!
Nu există aici nici o contradicție în termeni.
Pășiți pe alături în reverență și citiți cu sobră luare aminte
Cum un mare popor a încălecat cu strigăte de defiantă revoltă
Centaurul Revoluției,
Biciuindu-l și dându-i pinteni cu frenezie,
Tremurând de furie la vederea negurii care plutea dinspre mare,
Deasupra abisului către care se îndrepta
Sărind apoi jos din spatele lui în anticiparea minunii,
Întru celebrarea Sărbătorii Ființei Supreme.
Toți eram mânați de același sens al unei vaste realități
Care cuprindea într-o singură îmbrățișare
Viața și moartea, și îndatorați cum eram
Pentru soarta unei nații,
Cum aș fi putut eu, un mic blasfemitor,
Rămane doar blasfemitor
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există câțiva oameni, foarte puțini, cărora chiar le pasă de tine. Îi poți identifica după faptul că ei sunt acolo când tu ești cea mai proastă variantă a ta posibilă. Oameni care rămân lângă tine cu iubire și compasiune chiar când nu ai nimic de oferit. Oameni care nu s-ar da înapoi să te șteargă la cur dacă ai fi paralizat. Poate e mama sau tata, poate fratele sau sora, poate iubitul sau iubita SAU cel mai bun prieten sau prietenă. Oricare ar fi, identifică-i și pune-ți poza lor la vedere ca să nu uiți că ai comite cel mai mare păcat să îți bați joc de ei, chiar dacă ei te-ar iubi și atunci. Natura umană are câteva contradicții. Una din ele este că îi tratăm cel mai prost pe cei care ne iubesc cel mai mult.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂND RECUNOȘTI PREZENȚA ATÂT CORPUL CÂT ȘI "eu"-L FALS INTRĂ ÎN ABSENȚĂ. Tu spui că "TRĂIEȘTI DOAR ÎN PREZENT." Mai era unul care zicea că dacă îți miști ochii pupilele pierzi prezența. Oare vezi contradicția? Realizezi că e dualitate? Există un tu și prezentul în care stai, nu cumva e prea mare aglomerația acolo? Tu ești Prezența, Prezența nu e o acțiune, cum ar fi cea de "a sta în prezent", Prezența nu e corpul care face acțiunea de a nu-și mișca pupila sau orice altă scamatorie!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine mă cunoaște știe că sunt un om total dominat de propriul temperament, dar visul meu intelectual și compensatoriu este un vis de geometru. Aș fi vrut să mă nasc geometru. Aș fi vrut să trăiesc în mediul quasimonahal al ideilor pure, al adevărurilor univoce. Din nefericire, a trebuit să aflu că adevărurile sunt interpretabile; asta nu înseamnă că sunt false sau că toate interpretările sunt bune, dar există întotdeauna o multitudine de interpretări posibile. A trebuit, de asemeni, să-mi dau seama că la baza existenței mele se află o contradicție. Există visul meu de geometru și există un temperament și un mod de a fi care-l contrazic, în "Interval", m-am războit cu consecințele geometriei și, de fapt, sunt acolo două personaje care mă reprezintă în egală măsură: nu numai Ilie Chindriș, ci și Olga. Un vis al mișcării și un vis al rigorii și al stabilității. Această contradicție explică în mare măsură și revoltele mele, și biografia mea, și lecturile mele.
Alexandru Ivasiuc în interviu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Hmm... Ce-mi faci?! Tu chiar vrei să mă zăpăcești, de tot?! Lia, îmi trasmiți semnale contradictorii! Cum ai vrea să înțeleg ceva?
Lia: Luci, dacă se întâmplă astfel, e doar din cauza mea. Pentru că așa e în mintea mea, totul e încâlcit, contradictoriu, confuz, dar nu din vina ta. Am să te rog doar să fii înțelegător cu mine și să ai răbdare și s-ar putea să obții ceea ce îți dorești atât de mult, adică, prietenia mea. Și nu-ți dau speranțe false, nici nu te amăgesc... Doar ai răbdare! E tot ceea ce-ți cer!
Lucian: Foarte bine! În cazul ăsta... Pentru a-ți dovedi că nu sunt numai foarte îndrăgostit de tine, ci și înțelegător și răbdător, n-am să insist asupra subiectului, cel puțin deocamdată. Reține, însă! Te iubesc! Din tot sufletul meu! Nici nu există cuvinte prin care să pot exprima ceea ce simt pentru tine. Tocmai de aceea am atâta răbdare, pentru dragostea ce ți-o port, de atâta timp; ea îmi dă forța necesară pentru a putea răbda... Oricât va fi nevoie!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de orice formă de existență, există o Prezență De Sine Existentă. Numele Său, nu poate fi vorbit, Prezența Sa nu poate fi simțită, căci niciun simț relativ nu poate penetra Infinitul Absolut. Orice nume i-am da, am limita Ceea Ce Este Cu Adevărat, pentru că, dacă numești un element, îl limitezi între pereții trasați de numele pe care i-l dai. Dacă numești o prezență, o transformi într-o idee, iar Ceea Ce Este Dincolo De Orice nu e un concept. Acum, noi îl vom da mai multe nume. Și, pare o contradicție, însă vom folosi aceste nume doar pentru a arăta către El, nu pentru a-L cuprinde. Cuvintele sunt indicatoare - și așa vor rămâne și în cazul de față. Conștiința Fără De Formă există în Liniște, fiind Una cu Liniștea. Nevăzutul este Nemanifestatul din care provine manifestatul, însă, prin manifestare, Manifestatul nu s-a separat de Nemanifestat, căci orice formă văzută este purtătoare de Prezența Nevăzutului, dar nu orice formă văzută este conștientă de Nevăzutul ce sălășluiește în interiorul său - tocmai de aceea, s-a creat această separare fictivă între Nemanifestat și Manifestat.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a se pune la adăpost de încurcături și contradicții, viața nu poate urma decât o singură cale: dincolo de datorie și predispoziții sufletești, omul trebuie să realizeze o unitate și profunzime a eului său, stadiu în care viața se desprinde de existența nudă, devenind substanță. În măsura în care acest deziderat este îndeplinit, viața nu mai are nevoie de vreo confirmare din afară, ea poartă propriul său adevăr în propria-i înfăptuire. Această viață se dezvoltă, ridicându-se deasupra contrastului dintre om-lume, forță-obiect, o interiorizare spirituală dincolo de cea subiectivă. Conținuturile și valorile spirituale relevate de această interiorizare sunt situate pe culmi sigure, deasupra îngustimii particularității umane.
Rudolf Eucken în Sensul și valoarea vieții, Misiunea și măreția vieții noi (1908)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Straniu
Am frică, pentru notorietate
-Că-i sigur numai o capcană
Ce prinde totul, lasă rană-
Pedeapsă de posteritate!
Motiv, n-ar fi, de-ngrijorare,
De-ar fi, valoarea, absolută;
De n-ar nega, frumosu', o slută...
Bolnavă de infatuare!
Am strania, certă, părere,
Că lumea este-n "pic" de ură;
Din merit, face-o "aventură",
Din bine, bun, face durere!
Suntem o rasă-n interdicție
De-a promova valori umane...
E-o luptă acerbă pe ecrane,
Pe străzi, în ziare... Contradicție!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sau poate că ceea ce mintea numește fals drept "apariția așa-zișilor cunoscători" este doar propria înțelepciune perenă a inimii? Pentru că doar ea este singura care nu apare și nu dispare fiind așa cum bine zici "ceea ce este". Altfel ar fi o contradicție duală pentru că noi nu suntem eticheta minții de/ca "ființe umane", nu apărem, nu dispărem, nu ne naștem, nu murim. Toate aceste dualități nu aparțin de "ceea ce este", ci doar de efemeritatea visului numit corp-minte. Doar mintea crede că "așa-zișii cunoscători" mai exact înțelepții sunt despărțiți de propria noastră inimă, când în fapt ei sunt unica noastră inimă non-duală. În afara falsei idei a "ego"-ului că "eu sunt forma" unde altundeva mai există despărțire, separare? Mintea creează iluzia formei și induce falsul sentiment al separării ce nici măcar dragostea nu-l mai poate aboli,. dar imediat ce am depășit limitarea numită "mintea mea" noi vedem că așa cum aerul unește toate formele între ele. Spiritul unic din care ele se nasc și dispar îl suntem noi toți.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu este adevărat că viața bazată pe ordine și disciplină ar uniformiza oamenii și le-ar știrbi din personalitatea lor. Fără îndoială că omul are nevoie de libertate pentru a se realiza deplin. Dumnezeu însuși i-a dat-o. A fost creat liber și în libertate trebuie să se dezvolte. Însă, în calitate de component social el trebuie să se încadreze într-o ordine care să dea tărie și să armonizeze colectivitatea în sânul căreia se mișcă. S-ar părea că aceste afirmații sunt contradictorii. Cum se poate împăca libertatea cu ordinea și disciplina? Aceste două atribute ale omului, în aparență antagonice, cum sunt libertatea, pe de-o parte și disciplina pe de alta, coexistă perfect în el, fără conflicte, fără mutilarea nici uneia dintre ele, dacă sunt armonizate de o a treia componentă, situată în sufletul omului și mai importantă decât toate: dragostea. Numai când lipsește aceasta eșuează celelalte două, acționând fiecare din ele independent și anarhic și ducând la libertinaj dizolvant de societate, libertatea, și la oprimare-dictatură, ordinea și disciplina. Nu acesta era cazul fratelui de cruce. În el se dezvolta armonios și fără stridente și conflicte aceste calități esențiale vieții și luptei românești.
Nicolae Roșca în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă să fiu în gândul trecătorului de afară! 2
e
o lipsă
o pagină albă
de noiembrie
în toată aglomerația în care neputincioasă
îți încurci mâinile / nepăsarea de la 5
cu sentimentele de la miezul nopții
înspăimântată amesteci cuvintele
mecanic reții sensuri / tot felul de informații
pentru clipa în care în sfârșit te vei da la o parte
doar de tine văzută îți vei apropia lucruri / îmbulzeala umană
fără să te mai plângi că lumea asta nebună îți scapă printre degete...
e o lipsă
o pagină albă
în locul tău și
golul electrocutează
copacii trec. și strada trece.
oameni privesc...
dincolo de mătasea cu trunchiuri și frunze
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți-vă pe tunuri
Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditației,
Al speculației,
Al filozofiei.
Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.
Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele și-n nopțile vieții mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Și nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roșie,
De care s-au învrednicit toți actorii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grodek
Seara-n tomnatice păduri răsună
Armele morții, întinsurile aurii
Și-albastrele lacuri, deasupra soarele
Sumbru se rostogolește; cuprinde noaptea
Muribunzilor luptători, sălbaticele plânsete
Ale gurilor zdrobite.
Dar liniștea-n adâncul văilor adună
Nori roșii în care mânios Dumnezeu sălășluiește
Ce sângele sie-și vărsă, a lunii răcoare;
Toate drumurile sfârșesc în neagră descompunere.
Sub ramurile aurii ale nopții și ale stelelor
Se clatină a umbrei Soră prin tăcuta dumbravă
Spre a saluta fantomele eroilor, capetele sângerânde;
Încet răsună prin trestii întunecatele flautele toamnei.
O mândru doliu! Voi de minereu altare
Flacăra fierbinte a duhului hrănește astăzi o cumplită durere,
Nenăscuții nepoți.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dracul, în linii mari
e ceva ce nu se manifestă
decât prin contradicții.
acest ceva nu este divin,
căci pare lipsit de rațiune,
nu este uman,
căci e lipsit de inteligență,
nu e drăcesc, căci nu e binefăcător,
nu e îngeresc,
căci arată plăcerea răutăcioasă
de a produce oarecare rău.
Napoleon era demonic,
ducele de Weimar era demonic,
doar Mefisto nu era demonic,
căci era o ființă mult prea negativă,
dracul e inteligent ca filosof,
dar, cam mărginit, în soluții
și s-a apucat dracul să facă treabă
a ajuns să pună mâna pe cărți
dinadins s-a transformat în om
să scoată rodul omenesc din toată răutatea,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre contradicții și existență, adresa este: