contradicţii şi superlative

Cum ar putea o putere să-şi exercite, pedepsind cu moartea, cele mai înalte prerogative ale sale, dacă rolul său fundamental este acela de a asigura, de a susţine, de a consolida, de a multiplica viaţa şi de a o ordona? Pentru o astfel de putere execuţia capitală este, în acelaşi timp, limitată, scandal şi contradicţie. De aici rezultă faptul că ea nu a putut fi menţinută decât invocându-se mai degrabă monstruozitatea criminalului, incorigibilitatea sa, precum şi salvgardarea societăţii, decât enormitatea crimei în sine.

Michel Foucault în Istoria sexualităţii (1976)
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chinuiţi şi înspăimântaţi, locuitorii Jormaniei nu visau decât să scape de Preşedintele Gologan; nimeni însă n-avea nici forţa şi nici curajul de a organiza o mişcare coordonată de protest. Şi totuşi exista o putere capabilă să-l răstoarne: marele Imperiu Maculist, care adusese la putere regimuri maculiste în numeroase ţări satelite, între care şi Jormania însăşi. Politica Imperiului era cât se poate de pragmatică: fiecare regim subordonat era lăsat să-şi urmeze cursul, cu condiţia să afişeze idei maculiste şi să se opună oricărei influenţe imaculiste şi existenţei proprietăţii private. Dezastrul jorman îi neliniştise pe funcţionarii Imperiului: prăbuşirea economică a unei republici maculiste, ca şi nemulţumirea generală a populaţiei, trebuiau evitate cu orice preţ. Cu toate acestea, Imperiul excludea posibilitatea unei intervenţii directe în Jormania, deoarece această ţară profesa una dintre cele mai ortodoxe ideologii maculiste (inspirată din opera lui Maculatus însuşi şi mai ales din directivele lui Gologan, foarte abundente şi perfect contradictorii, dar impregnate de un autentic spirit maculist), în aşa măsură încât, contrar Imperiului însuşi, ea nu admitea existenţa nici unei, dar într-adevăr a nici unei proprietăţi private.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Montbaillard răspunse că n-are posibilitatea de a verifica pe loc aceste date, dar că-l desfide pe Tozgrec să-i furnizeze cea mai vagă dovadă că societatea de astăzi nu este cu mult mai bună decât aceea a capitalismului timpuriu, când muncitorii crăpau de foame, sau decât aceea a Evului Mediu, cu ţăranii ei care ajungeau destul de rar la vârsta de patruzeci de ani. Din nou Tozgrec nu se expuse, ci pomeni opinia îndeajuns de răspândită a lui Jacques Léon Bogues, adversarul tradiţional al lui Montbaillard, după care calitatea vieţii acelor muncitori ftizici şi ţărani jegoşi din trecut era mai intensă decât a şomerului sau a mic burghezului de astăzi, cu toată asigurarea lui de boală şi abonamentul la crematoriu. Pe când cei dintâi mai aveau nişte speranţe, nobile ori nu, oamenii din societăţile îmbuibate nu mai au niciuna, iar în societăţile sărace idealul lor este de a se îndestula. Capitalismul timpuriu, continua Bogues, fusese plin de contradicţii şi soarta multora era mizeria; el a produs însă o forfotă culturală care s-a tradus în explozia mai multor adevăruri sau jumătăţi de adevăruri. Omenirea actuală, turmă imensă manipulată de nişte imbecili prin intermediul instinctelor ei celor mai joase, trăieşte fără cultură şi fără niciun adevăr.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce visez eu este încreştinarea rasei mele. Nu este vorba, pentru mine, de a agăţa suflete mai slabe sau fără apărare... Este vorba de a pregăti o Indie creştină, de a o pregăti nu prin diferite mijloace, ci fiind eu însumi printre premise; de a deschide o cale. Nu pentru a o deschide, ci intrând pe ea fără gând ascuns, pur şi simplu pentru că mă simt profund creştin şi profund hindus în acelaşi timp. Visez la o Indie creştină pentru că eu cred că numai astfel îşi va găsi India plenitudinea spirituală, hinduismul va fuziona cu creştinismul fără a pierde nici cea mai mică dintre valorile lui, contradicţiile lui se vor rezolva acolo, simbolurile lui vor ajunge la adevăr, şi poate chiar vor rămâne cu un caracter mai aprofundat.

citat din Henri Le Saux
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine certitudinea matematică? Nu-i decât o slabă certitudine relativă, dar este cea mai absolută dintre certitudinile relative pe care omul le-a putut atinge. Ea vine de acolo că în matematică noi simţim mai bine ca oriunde limitele valabilităţii procedeelor noastre de cercetare şi a concluziilor noastre. Punând într-o cuşcă un leu şi un iepure, nimeni nu va putea spune că 1+1=2. Aşa că, aritmetica se aplică numai când se aplică, dar atunci se aplică întotdeauna în cazul în care noi o aplicăm, căci în celelalte nici nu ne vine tentaţia de a o aplica. La fel se petrece şi cu capitolele din matematica superioară; îndată ce s-au constituit definitiv nu ne mai înşelăm asupra limitelor aplicaţiilor lor sau, cel puţin, dacă ne înşelăm, constatăm repede greşeala şi suntem cu toţii de acord asupra ei, deşi atunci când s-au constituit acele capitole am fost împărţiţi şi am ajuns la contradicţii.

citat din H. Lebesgue
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet în spaţiu

Aici sunt, aici, eu ce-am fost smuls,
şi mă clatin.
Oare cutez? Mă arunc?

Mulţi au fost cei destoinici
acolo unde zoream. Dar acum
unde şi cei mai mici stăpânesc până la capăt,
muţi înaintea lucrării măiastre –:
Oare cutez? Mă arunc?

E drept c-am îndurat nopţi, din stânjenitul meu
trup; da, prieteni făcusem
din el, pământeanul, şi nemărginirea;
se revărsa,
suspinând, inima-i ce-o înălţăm
fără podoabe.

Dar acum, cui să arăt
că eu sunt doar suflet? Pe cine
uimeşte?

[...] Citeşte tot

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mein Kampf, totodată biografie, tratat de ideologie şi doctrină de acţiune tactică, oglindeşte, fără să vrea, adevărul, în ciuda tuturor inexactităţilor, a legendelor contradictorii şi a glorificării propriei persoane. După cum scria un contemporan (Hans Wendt), într-un stil caracteristic, bineînţeles, cultului inspirat de autor, cartea aduce lămuriri importante asupra naturii şi metodelor acestui om, care aminteşte în multe privinţe de profeţii biblici, în acelaşi timp confesori şi conducători ai poporului lor. Într-adevăr, lucrarea este un portret fidel al autorului ei: prin dezordinea grandilocventă a ideilor, prin toată acea acumulare întâmplătoare de cunoştinţe care trebuia să dea impresia unei erudiţii, prin lipsa de autostăpânire care se traduce prin îmbrăţişarea pe neaşteptate a extremei celeilalte, prin crisparea rigidă a unei energii nestăpânite; acest egocentrism crâncen şi maniac, corespunzând atât de bine absenţei figurilor umane din voluminosul tom; monotonia ideilor sale fixe, orientate toate în aceeaşi direcţie – asemenea constatări şi altele similare dovedesc în mod univoc faptul că opera lui Adolf Hitler este, în orice caz, dincolo de intenţiile conţinute în text, cea mai edificatoare prezentare a lui Adolf Hitler.

Joachim C. Fest în Stăpânii celui de-al III-lea Reich
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grodek

Seara-n tomnatice păduri răsună
Armele morţii, întinsurile aurii
Şi-albastrele lacuri, deasupra soarele
Sumbru se rostogoleşte; cuprinde noaptea
Muribunzilor luptători, sălbaticele plânsete
Ale gurilor zdrobite.
Dar liniştea-n adâncul văilor adună
Nori roşii în care mânios Dumnezeu sălăşluieşte
Ce sângele sie-şi vărsă, a lunii răcoare;
Toate drumurile sfârşesc în neagră descompunere.
Sub ramurile aurii ale nopţii şi ale stelelor
Se clatină a umbrei Soră prin tăcuta dumbravă
Spre a saluta fantomele eroilor, capetele sângerânde;
Încet răsună prin trestii întunecatele flautele toamnei.
O mândru doliu! Voi de minereu altare
Flacăra fierbinte a duhului hrăneşte astăzi o cumplită durere,
Nenăscuţii nepoţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!