Citate despre copilărie și desen, pagina 2
Tomnatic
băiat tomnatic
anul ăsta o să predau d-ale desenului
la Tomnatic
o să vedem cum
se comportă copiii cu marginea câmpului nesfârșit
cum
răsar spice din mine, din ei
toamna asta
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii din noi să trăiască
din nou copil
mă întâlnesc cu toți copiii
de pe strada mea
deși mult prea înaltă mă iau de mână
mă prind în cerc
desenăm pe asfalt șotronul
căutăm o piatră cât mai netedă
o găsim repede orașul e plin
sărim în pătrate
ca în canapelele din apartamente
ne ducem ne întoarcem
strigăm facem galerie
suntem chiote și inc
ne plictisim repede
alt joc alt freamăt
alt desen
cu alte haine alte trăsături
suntem tot noi
ne-au crescut mâinile și picioarele și nasul
încercuim pământul
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul meu începe mizer într-o mahala cu nume rușinos. Închid ochii și revăd decorul, ca un desen în cărbune peste care a trecut, apăsat, mâna unui copil nebunatic. Eram o gânganie cu picioarele goale prin praf. Murise un flăcău în mahala și-mi "dase măsa lui" pantaloni de pomană pantaloni scumpi, prea lungi ca să nu-i răsfrâng de câteva ori pe glezne și largi. Trebuia să-i leg strâns, cu un brăcinar de sfoară, să nu-mi cadă în vine.
începutul de la Maidanul cu dragoste, Predestinare de G.M. Zamfirescu (1933)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ai ajuns copilărie...
Cum te-am lăsat copilărie, pe străzi, prin parcuri, pe trotuare,
Pe leagăne și printre blocuri, cui ne-ai lăsat acum tu oare!?
Eram cuprinși de Baba Oarba și urmăriți de Nouă Pietre,
De-a v-ați Ascunsa și-Omu' Negru, pân-ajungeam sleiți la vetre;
Cu ce-ai rămas copilărie, noian de jocuri pe pavea,
Desene, cu șotron și tenis, dar cine nu le agrea!
Dar rațele și vânătorii, cu țară, țară vrem ostași,
Cu jucărele mici de plastic în cowboy și în apași;
Unde-ai rămas copilărie cu telefonul fără fir,
Cu lapte gros sau capră nouă, coarda, batistuța, tir,
La cartonașe, cuci, miuțe, și mațele-ncurcate, știți?
Leapșa, bâza și ursul doarme, eram cu toții nelipsiți!
Cum ai ajuns copilărie, ecoul tău e cam pustiu,
Acum te joci printre tablete, între rețele, eu ce știu?!
N-ai haz deloc și viață-n tine, te pierzi prin rânduri pixelate,
Arareori mai vezi ici-colo, copii în jocuri"demodate"...
Dar ce sunt eu să judec timpul dar spun cu gândurile-mpăcate,
Încă-mi trăiesc copilăria, dincolo de maturitate!
poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii, își ziceau copiii, vor dori neapărat ca orașul să fie cât mai curând exact ca în desenele noastre. Maturii ne vor ajuta și nu e departe timpul când vom trăi în cel mai minunat oraș de pe lume.
Emilia Plugaru în Povestea Creionașului fermecat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Copilul din tine
sunt eu,
numai eu îți desenez inimi
în sângele tău,
apoi, ca o spadă tăioasă,
despic așteptarea
și mă transform în acea femeie
care ține în mâini
ciorchini de struguri copți...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângerează pădurea
Sângerează pădurea în zăpadă
Când venele-i tăiem cu fierăstrăul,
Țipă oxigenu-n lumea toată,
În păduri se instalează hăul.
Pasările nu au loc de cuiburi,
Stelele nu le surâd în pene,
Căprioarele nu pasc din muguri,
Puiuții lor nu-l au pe Moșul Ene.
Sângerează viața pe pământ,
Copiii noștri trăiesc în spitale,
Desenează lucrul cel mai sfânt:
Pădurile ce nu le ies în cale.
E-o amintire sau fi-va amintire
Sângerarea noastră-n propria viață?
Pădurea este leac de viețuire,
Nu este prețuită doar în piață.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vedem în toamnă
ziua-n care-am lăsat
corigenți la desen e o zi
ca oricare alta: copiii
și părinții lor nu
s-au sinucis din atât
și nici nu
s-au bucurat foarte mult și
aproape
nu am primit de
cât unele-njurături
siropoase
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hitler a fost el însuși urmașul unui copil din flori, conceput de o biată bucătăreasă cu un evreu... A avut rezultate foarte slabe la învățătură: a rămas de două ori repetent și o dată corigent... Era bun doar la gimnastică și la desen.
Aurelian Silvestru în Fărâme de suflet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hyperiubirea
Poetul s-a îndrăgostit de-o zână,
Avea poetul 88 de ani,
Iubirea nu este o glumă,
E amorală și nu costă bani.
Ebola a trecut pe-acolo,
Enola Gay a fost cândva ceva,
Eu scriu ceva cu aură creolă,
Tu nu mai ești nici cât un fulg de nea.
Eu nu mai sunt nimic fără de tine,
Cum nu mai e nici cerul fără sori,
Copiii au nevoie de titine,
Bătrânii - de fanfare și de flori.
Noi vom privi la poze luni și marțea,
Un veac va trece până-n miercuri, nu e bai,
Vom desena cu deștul cercuri-cercuri,
Joi nu vom ști de suntem trei sau doi.
De vineri nu vom mai fi tineri,
De sâmbătă se-amână orice post,
Duminică și prostul e un geniu,,
Noi vom pieri, iar tu nici nu ai fost.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă copilăriei
Copilărie, lume de mister
Cu zmee înălțându-se pe cer,
Cu tălpi ce desenează pe pământ
Poeme simple, fără de cuvânt,
Copilărie, cântul din zăvoi,
Ne-așteaptă mână-n mână pe-amândoi
Doi feți frumoși săltând înspre lumină.
Copilărie muza mea divină!
Copilărie, lume de mister,
În nopți târzii, tăcut, încă te chem
Să-mpodobim lumina la fereastră,
Să-mi fie viața bună și frumoasă,
Să cânt și eu cu stelele deodată
Și să-ți zidesc pașii fugari în piatră...
Copilărie, de-ai putea să vii
Să pot să fiu copil măcar o zi!
Cu zmee înălțându-se pe cer,
Copilărie, tainic giuvaer,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la copilărie și desen, dar cu o relevanță mică.
Mă caută, prin amintiri, trecutul
Incătușate-n vremea destrămată,
Inchipuiri, prin care tu nu vezi,
Imi mai îndeamnă gândul, câteodată,
Sa pun un braț pe care să te-așezi.
Din ochi tăi, sclipiri să mă adie
Ca un ecou, din magicul zefir...
Mirific zbor, cu fulgi de păpădie.
Din părul tău, o toamnă, să respir.
Să desenez, pe gura ta, sărutul,
C-o altă-nchipuire să te-alint,
Prin nostalgii să caut începutul,
Cu clipele frumoase să mă mint.
Doar sufletul mai are azi, scânteia,
Unui copil, prea greu de părăsit.
Prin ochii lui mai adorăm femeia
Și gândul ne mai poartă spre iubit.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desene pe asfalt
Pe un deal limpede din vată
cu miei de cauciuc și vaci de porțelan
răsare soarele cu o față îmbujorată
asfaltul e cald
desenele copiilor sunt suflete în expoziție
pictate cu buline de roșu în pătrățele maro
curbate în romburi dezlegate de linii
multe puncte sub un breton drept și galben
stau fără de grijă, culcate pe nici o perspectivă,
mâini tinere împleticesc ramurile copacilor
grabiti pașii
doar până la prima ploaie
găsiți sufletele copiilor
împrăștiate pe asfalt
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori negre II
(În amintirea unei frumuseți pierdute pe veci)
Când eram copil voiam să pictez
În sfumato cu acuarele și îmi
Ieșeau niște acuarele negre Goya
Iar profesorul de desen nașu+meu
Îmi spunea că alb sau negru e
Architecturally incorrect + pe 26 ian
2019 am scris o poemă superbă
pentru Stamatiad# poem care nu există.
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsăritul ploii
Rădăcinile scot sunete ciudate
cresc din pamant și peste tot e umed.
La răsăritul ploii curg șuvoi urmele de ape.
De curând potopul se-nșiră pe-o pagină de carte.
Desenate, valurile păreau pălării întoarse
către est... de unde se scurge pe mâini
atâta fluid albastru și de unde trupurile norilor
se-nfioară la fiecare palpare a cerului
cu roiuri de gânduri aruncate pe cer ca stele
într-o noapte neagră, neagră și-atât de aproape
de ce am fost odată umbre la-nceputuri?
Scândurile porții se aud scârțâind și doar
găurile amintesc că timpul se strecoară
prin fiecare fărâmă a ființei atât de învechite
ca un fir de ață care se rupe la prima
durere mai aproape de nodul încă nedezlegat
al destinului.
Îngerii se-adună pe cale ca fluturii albaștri
în jurul gurii de apă risipită pentru o fotografie
înrămată de retină și poate c-o flacără
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mori. Rănit din dragoste. De ceață
avea mâini mici tandrețe și pisici
în preajma ei m-am simțit ca niciodată acasă
dar poeții ăștia sunt duși cu capul
nu știu să stea înțelept inocent și copil
ca ursulețul Jimmy din grădiniță la azil
vor tot și se trezesc cu nimic
după care se miră
că totul s-a isprăvit
uite avea mâini mici îi spuneam
Mânuțe într-o zi
minunățiile astea două
o să mă omoare
nu te supăra
eu nu te merit și nu te mint
sunt cel mult dobitocul tău
mic și nenorocit
[...] Citește tot
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
am așteptat de partea cealaltă a cerului un semn de la Tine,
timpul trecea greu,
poeziile scrise cu sânge adunau în jurul lor ochii animalelor de povară.
în fiecare zi albastrul singurătății îmi desena buzele Tale,
soarele râdea de jocul nostru copilăresc,
râdea.
sinucigașii treceau pe lângă mine negându-ȚI existența,
imaginile lor păreau ceva între binecuvântare și incest.
cu fața întoarsă către lumină am continuat să scriu rugăciunile de piatră
ploile m-au binecuvântat cu nebănuite dureri.
luna plângea uimitâ de tristețea unei copilării retrăite la nesfârșit,
plângea...
inelele fuseseră pierdute pe drumul durerii ce ducea către Perigueux
cuvintele noastre nu mai pot schimba nimic dintr-o hotărare luată în pripă.
poezie de Eduard Dorneanu (6 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin arbori râde toamna
Iubito, ne așteaptă cetăți de neon
Te-aud plângând adeseori prin veac,
Eu nu sunt vinovat că pe țărmul acesta
A murit o mare de păsări.
Trăsura e la scară cu aceiași cai de cretă,
Prin arbori râde toamna cu glas medieval
Ne-a îmbrăcat cu iarbă o mână violetă
Și-a desenat în noi un suflet de copil.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Love and love
Gura ei aștepta sărutul, lacrimile ei erau o chemare
A fericirii, inima ei se zbătea prinsă încă în plasa copilăriei,
Cineva vorbea cu durerea iubirii, mai știi căldura laptelui matern?
Oare s-a stins rugul? Capul meu se înclină, mă simt ca la apa Babilonului.
Mă simt de parcă aș fi un semn în spațiul zilei, ca un desen de copil.
Sunt, oare, într-un careu de execuție? Dar poți cere iubirea?
Poate o lumânare? Nu te teme, și-a spus.. memoria nu face zgomot.
Dezleagă-mi taina, Doamne. Ești, poate, ultimul refugiu.
Îmi place personalitatea ei, dar pot să calc eu peste mine?:
Mă pasionează sexul opus, zise unul cu glas gros.
Dragostea este ceva tulbure, nu știi din ce este făcută.
Dragostea este o colonie în țările calde.
Poate fi o pădurice de mesteceni tremurând.
O ghitară cântând sub briza mării.:
Ieri o vedeai și nu e. Unde e femeia de dor nebună,
Unde? Strigă de după gratii violatorul.
Ce cauți tu în viața mea, șoptește bolnavul, căutând medicamentele pe noptieră.
Două viori cu coardele rupte. O glumă e iubirea, când se repetă, e grav.
La un pas de fericire, apoi te calcă tramvaiul.
Cinstitelor doamne cu multe principii
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ipostază
știe să iubească atât de mult
cât lacurile mările și oceanele
toate încap în stropitoarea ei
cu ele îți udă inima
în toate zilele cele bune
și în cele aride în care conturul cu roșu
desenat pe tot peretele
s-ar usca într-atât că ar începe să se cojească
stropește cu apă vie
toate desenele
inima ta de copil să-ți crească printre confeti
nu-ți va spune nimic despre plâns
gândește adesea la începuturi
la visul nedezlegat al misterioaselor îmbrățișări
ascunse în adâncul pântecului ud de mamă
în aceeași respirație
în aceleași bătăi ale inimilor
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copilărie și desen, adresa este: