Citate despre copilărie și păpuși, pagina 2
Tragi de-o sfoară, miști păpușa
oricine trebuie să-nțeleagă
că totul îi poate dispărea într-o
clipă:
pisica, femeia, slujba,
o roată din față,
patul, pereții, camera,
tot ce-a clădit în jurul lui
e clădit pe nisip-
și orice cauză,
indiferent cât de îndepărtată:
moartea unui copil în Hong Kong
sau un viscol în Omaha...
te poate distruge.
toate porțelanurile tale
zob pe podea în bucătărie,
și femeia intră și te găsește
beat în mijlocul dezastrului:
o, Doamne, ce-i cu tine?
și-i răspunzi: nu știu,
nu știu...
poezie clasică de Charles Bukowski din Dragostea e un câine venit din iad (2007), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai vreau o primăvară cu tine
O ultimă bătaie a inimii
Și tata s-a prefăcut lacrimă la rădăcina copacului.
De atunci îl caut cu glasul plâns
În muguri.
El agață fluturi albi în ramuri
să nu mă pierd râde.
Mai vreau o primăvară cu tine i-am zis,
Vreau totul încă o dată...
Să bați dealurile cu mine pe creștet
Ca atunci când soarele era așa de mic
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Părinților noștri, între esențial și etern (11 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată...
Ca o aripă albastră,
Bătea vântul la fereastră.
Se mira și nu știu cum
Îmi văzuse ieri pe drum
Cărticica colorată
Unde un băiat și-o fată
Aveau jucării, hamac
Și rățuște mici pe lac.
Aveau roată ca o scară
Și-nvârtea piatra la moară,
Iar găina făinoasă
Avea creasta luminoasă.
Vântu-mi zise cu mirare:
Scoate cartea din sertare
Și citește o poveste
Mie și păpușii tale.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Povești din Călimară (mai 2019)
Adăugat de Ioan Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremuri râvnite
Eram copil, când limba mieilor înțelegeam
Și îmi păreau cele mai scumpe păpuși vii din lume,
Erau vacanțe lungi cu saci de amintiri de neuitat
Puși la păstrare acum, lângă comori din sfânta-mi bogăție.
Era pe vemea copilăriei mele,
Atât de ieftină și des găsită bucuria
Și-mi amintesc cât de săraci eram,
Că o păpușă din zdremțe de aveam,
Mă lăudam copilăros la toți copiii.
Acum nepoții noștri au de toate
Mă bate Dumnezeu să mint,
Dar tot mai des îi paște nemulțumirea, plictiseala
Și libertatea o înțeleg greșit.
Mâncam pe-atunci de foame poame acre sau nespălate din grădini,
Căci jocul nu-l întrerupeam ca să mânânc acasă,
Umblam desculță, plouată și dezbrăcată ca să mă călesc,
Așa mă sfătuiau părinții,
Și eram sănătoasă, fericită alături de copiii din vecini
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am pierdut copilăria
Aburi se preling pe frunte, coboară spre calde pleoape,
Ochii să mi-i umezească, în spini să nu se înțepe,
Lacrimile-ncep ca să curgă printre amintiri să-mi sape,
Dând de-a mea copilarie, de iarna de unde-ncepe.
Am și-acum urme pe gene, de rașini din bradul verde,
Luminițele stricate, încă mai atârnă-n pom,
Fulgii de vată pe ramuri, albul, nicicând nu-l vor pierde,
Bomboanelor agățate, le simt gustul fin de rom!
Țopăi azi, dar nu-s oloagă, viu țin copilul din mine,
Păpușilor, strai de cârpă le mai cos în amintirea
Zilelor pe când copilă, fără să mă vadă nime',
Mă ascundeam prin grădină, făcându-le pomenirea.
N-am pierdut copilaria, nici obraznicul copil
Ce-alerga să prindă fluturi, desculț, pe câmpul cu flori,
Trăiește în ridul feței, ochii verzi, suflet umil,
Pănă când spre veșnicire, vom pleca, dar alți actori!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie neterminată
(Ultima formă a proiectului)
Nu lăsa soarta să-ți nege copilăria,
fidelitatea acestei cerești, inefabile vârste, care
ce chiar pe captivul pierind în carcera sumbră,
încă-l susține, până la capăt. Căci dincolo de timp,
ea stăruie-n inima noastră. Chiar și bolnavului,
când privirea lui fixă-nțelege că nu-i mai răspunde odaia,
și nici un lucru în jur, căci toate-s bolnave ca el,
chinuite de febră, vindecabile totuși
chiar și lui îi mai dăruie copilăria roadele ei:
în mijlocul unei naturi ce dispare, decade,
singură ea mai păstrează proaspăt răzorul de flori.
Dar nu e fără primejdii. Iluzia ce cu dantele și văluri
o face s-arate mai mândră, ne-a-nșelat doar o vreme.
Nu e mai tare ca noi, și nici mai cruțată;
nici zeii nu pot să-i sporească puterea:
Fără-apărare
e ca și noi, ca jivinele iarna, fără-apărare,
ba și mai fără-apărare, căci nu știe ce-i adăpostul.
[...] Citește tot
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Proiecte (decembrie 1920, Castelul Berg am Irchel), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În copilărie am avut, bineînțeles, o jucărie preferată! Un ursuleț bej, mare cât o palmă de om. Îl chema Niculaie și avea avantajul extraordinar că putea fi... ros! Nu mă despărțeam de el niciodată. Nici în timpul zilei, nici noaptea. Ei bine, marele meu moment de actorie s-a produs în prezența lui. Mama și cu tata m-au dus la fotograf să mă tragă în poză. Fotograful, ca orice fotograf specializat în poze cu progenituri de tot felul, era "înarmat" cu tot soiul de jucării ademenitoare: ursuleți, păpuși, girafe, purceluși... Mă rog! Deciși să mă "împozeze", ai mei au uitat să-l ia pe Niculaie! Ei bine, nu-ți poți închipui cât s-au chinuit bieții oameni - tata, mama, fotograful - să mă facă să stau cu o droaie de jucării străine în brațe. Și să mai și zâmbesc! Ce să zâmbesc?! Eu nu m-am putut opri din plânsul ăla torențial decât după multe, foarte multe insistențe; semn al durerii sfâșietoare că lipsea... Niculaie!
Mircea Albulescu în revista Formula AS (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce vină are iarna?
Suflările tale
sunt moi și calde,
Inima îmi răvășește gândul
că pot înflori
în ninsoarea ta.
Copilăria mea umblă desculță
în freamătul nins al iernii
și lumea o iubește.
Iubesc ninsoarea asta...
Ce vină are iarna
că înfloresc
sub ninsoare ta?
Suntem între cer
și ninsoare,
suflările tale albe
îmi încălzesc
brațele de fildes.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremuri râvnite
Eram copil, când limba mieilor înțelegeam
Și îmi păreau cele mai scumpe păpuși vii din lume,
Erau vacanțe lungi cu saci de amintiri de neuitat
Puși la păstrare acum, lângă comori din sfânta-mi bogăție.
Era pe vemea copilăriei mele,
Atât de ieftină și des găsită bucuria
Și-mi amintesc cât de săraci eram,
Că o păpușă din zdremțe de aveam,
Mă lăudam copilăros la toți copiii.
Acum nepoții noștri au de toate
Mă bate Dumnezeu să mint,
Dar tot mai des îi paște nemulțumirea, plictiseala
Și libertatea o înțeleg greșit.
Mâncam pe-atunci de foame poame acre sau nespălate din grădini,
Căci jocul nu-l întrerupeam ca să mânânc acasă,
Umblam desculță, plouată și dezbrăcată ca să mă călesc,
mă sfătuiau părinții
Eram sănătoasă și fericită alături de copiii din vecini
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la copilărie și păpuși, dar cu o relevanță mică.
In loc de taceri
între pereții mei
împart pâine prăjită
cu un cărăbuș rătăcit
și-o inatenție mică
de frig
mi se lipesc genele
pe sticla de gin
și buzele pe gâtul păpușii
de porțelan
o uram în copilărie pentru sânul ei rotund
și ochii blegi de regina tâmpită
a raftului trei
acum mi-e milă s-o sfărâm în pumn
e și ea un cocoloș de caolin pictat manual
așteptându-ți trecerea
să-i cutremure fustele învolburate
și să-i încarce ochii
[...] Citește tot
poezie de Cristiana Popp
Adăugat de Alexandra Dolhescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-am venit pe lume?
Eu n-am venit pe lume să mă așez la masă
Și să aștept poeme la mic dejun și cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Și m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.
Și n-a știut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viață, mai singură ca luna;)
Și fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
Că le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.
Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Și n-am cerut bomboane, păpuși sau prăjitură;
Doar așteptam iubire și nu știam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.
Și m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Și am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O bunică și-o copilă!
Într-un colț uitat de lume.. lângă podul dinspre moară
O bătrână și-o copila își duc viata-ntr-o căscioară.
Erau tare nevoiașe.. greu se descurca bunica
Își creștea cu multă trudă și iubire, nepoțica!
Dar necazul iute vine peste omul necăjit
Și fetița ei cuminte într-o zi s-a-mbolnăvit!
Tot a încercat bătrâna să găsească bolii leac
Dar degeaba... că nimic nu se leagă la sărac!
A pornit plângând bătrână la un doctor la oraș
N-avea bani ca să-l plătească, dar a luat un colt de caș!
Însă doctorul ii spune:,, - N-am cum să te-ajut bunica,
Până nu-ti aduci la mine, mai în grabă nepoțica!"
Lacrimi i-au brăzdat obrajii că n-avea cum să o poarte
Pe fetița ei bolnava la un vraci așa departe...
Dar mergând pe străzi buimacă a văzut în fața sa
O biserică frumoasa... pe o strada.,. undeva!
[...] Citește tot
poezie de Eliana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ai știut
M-ai văzut pe scară, aseară, cum râdeam cu un bondar
Si crenguțele de sălcii imi făceau cununi in dar.
Scuturam de praf păpușa de-acum douăzeci de ani
Si impinsă de vânt ușa prinse floarea de castani.
N-ai știut că-n ipostaza statuetei, profil fin
Sta firav un trup de inger cu ochi negri de copil.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradisul
-" Grădina se chemase Paradis și Rai.
Acolo totdeauna-i mai, -
Oftează Eva a pustiu,
Cînd povestește, mai tîrziu,
Copiilor ținuți în poală,
De cîte ori îi culcă și îi spală, -
Acolo anul ține, fără greș,
De la caise pînă la cireși,
De la cireșe pînă la caise.
De două luni e anul, pare-mi-se,
Ba, mi se pare, nici de-atît.
Nu-i viscol, ger și timp urît,
Doar poame bune, cu toptanul,
Cît e grădina și cît ține anul.
Un rîu de miere și un rîu de lapte
Se-mpreunau în miezănoapte.
Și am văzut și altceva:
Bomboane-n flori și gîrle de cafea
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpușa de cârpă
Eu cred că Ființa
e o păpușă de cârpă,
nu de carne
o umplem trăind, ce-i drept
devenind una dintre înfățișările noastre
preumblătoare,
doar atât!
........................................
eu cred că venim pe lume
doar să ne surprindem batrâni
întrebându-ne aproape derutați...
cine-i copilul din oglindă?
și... începem încet, încet!
să murim
să ne dresăm emoțiile
și să ne cumințim gândurile,
exact până-ntr-o zi...
când viața, cea in genunchi căzută
își dă sonorul la minim
și se retrage în sine!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi (6 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia copiilor bolnavi
Mulți copii sunt bolnăviori,
Le-auzi sufletul cum geme,
... Viața-i face luptători,
Prea subit și prea devreme.
Miros de medicamente,
Lupte-ntre pereții gri,
Medici cu priviri latente,
Mame plânse, paturi mii.
Jucării la colț lăsate,
Păpușele, ursuleți,
Ticăit de aparate,
Of, sărmanii "omuleți".
Perfuzii și furtunașe,
Plânsete și găngureli,
Trupuri firave, golașe
Dând sorților socoteli.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Crăciun
(nepoatei mele, Maria Elaine)
Peste tot numai lumină,
A sosit deja Ajunul,
Pe la noi, pe la vecini,
Vestesc colindători Crăciunul.
Copiii, de la mic la mare,
Așteaptă cu nerăbdare,
Să apară Moș Crăciun,
Că e darnic și e bun.
El aduce dulciuri, jucării,
Cu sacul pe la copii,
Păpuși, cai și ursuleți,
La fetițe și băieți.
poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradisul
-"Grădina se chemase Paradis și Rai.
Acolo totdeauna-i mai, -
Oftează Eva a pustiu,
Când povestește, mai târziu,
Copiilor ținuți în poală
De câte ori îi culcă și îi spală, -
Acolo anul ține, fără greș,
De la caise până la cireși,
De la cireșe până la caise.
De două luni e anul pare-mi-se,
Ba, mi se pare, nici de-atât.
Nu-i viscol, ger și timp urât,
Doar poame bune, cu toptanul.
Cât e grădina și cât ține anul.
Un râu de miere și un râu de lapte
Se-mpreunau în miazănoapte.
Și am văzut și altceva:
Bomboane-n flori și gârle de cafea.
Zahăr movili și cornuri mari cu mac,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna expediază vara
băieții se plimbă cu bicicleta
pegas dacă știți cum arată
fetițele roiesc în jurul gropilor
cu nisip cernut de un copil
plin de ciocolată pe față
alți copilași se încolonează și mărșăluiesc
în urma toboșarului care duce
trena unei fetițe-regină
frumoasă și severă comandă
cu glas dulce-amărui de la ultima
cutie cu bomboane de ciocolată
golită în timp ce poruncea
copiilor-soldați să pună mâna pe săbiile
de jucărie nepericuloase
boante la ambele capete
conform normelor în vigoare
și să atace la comanda ei
robii s-au încolonat
mărșăluiesc în ritmul bătut
în toba de tinichea
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poza veche
Sunt eu, fetița asta serioasă
Ce stă pe-un scăuieș, cuminte,
Strângând la piept, cu mâinile-amândouă
Păpușa nouă,
De care încă-mi mai aduc aminte?
(Avea rochiță albă, de mătasă.)
Mi-e milă de mânuța ei,
De trupul mic, și firav, și puțin:
Mi-e milă ca de-un copilaș străin
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei...
Pe vremea ceea nu mă cunoșteam, -
Oglinzile erau așa de nalte!
O dată doar, în luciul unui geam
Am bănuit o clipă chipul meu,
Am prins în ochi surâsul celeilalte
Și n-am știu că-s eu.
Dar într-o zi am coborât din cui
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copilărie și păpuși, adresa este: