Citate despre coroană și lumină, pagina 2
Casa părintească
Rămasă neatinsă-n mintea mea,
străvechea casă-n care m-am născut
cu amintiri mă cheamă în trecut
s-o mai revăd cum o știam cândva.
Dar de mă-ntorc acolo uneori,
pe locul ei găsesc o altă casă,
care se-nalță mult mai arătoasă,
însă răceala ei îmi dă fiori.
Ai dispărut și tu, iubită mamă!...
Te-ai dus precum copilăria mea,
și poate acum privești de undeva,
simțind cum gândul meu-napoi te cheamă.
Nu vezi?, betonu-a invadat grădina,
iar printre ziduri pomii se sufocă,
coroana lor se-ntoarce echivocă
să caute-ntre ziduri reci lumina.
Mai ști?, de tata-s puși, sub clar de lună,
căci ziua-ntreagă nu era pe-acasă,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalmul pariului pe nemurire
Năvalnicelor flăcări, șuvoi Iubirii-n vis mă
Învolbură... Nu-i cântec tot calendarul strunii?
Nu le mustra veninul doftoricit de pismă,
Că dorului trăsura ne-o-nalță-n cer lăstunii!
Poți, tu, lega lumina-n curmei de gând, cu lațul,
Sau roua să o depeni pe țevii seci, ca inul?
De-atâta primăvară, rapsod îmi este brațul,
Iar ochiu-n sete-ți soarbe transcendental pelinul.
Gelos n-aș fi pe ape? lăute'-i alăutul,
Scris lung privighetorii din nepermise zodii.
N-au fost luminătorii, ci-a luminat sărutul
Cântărilor cântarea îngemănând-o-n rodii.
Bea vinului pariul ce-ai pus pe nemurire,
C-ai câștigat toți spinii coroanei de Iubire!
sonet de Dumitru Ichim (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năucitoarea liniște
nicio tristețe în jur
lumina arcuiește un lujer
suie pe o creangă pe toată coroana
pune un pas mare pe deal
se apropie ștrengărește
eu mă ascund după perdea
îmi zgârie pereții apoi retina
doare
lumina doare dacă
nu te poți uita la ea altfel
apoi țese o tăcere de aur
vântul încearcă să șteargă urmele ei
cu bureți de nori
se arată umbrele în ținută de seară
vin sigure pe ele cresc
se pietrifică odată cu orașul
capătă măreția unei veri vopsite în albastru
un pescăruș taie zădărnicia în două
mă gândesc să împart cu tine toate astea
de unde vrei să începem
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năucitoarea liniște
nicio tristețe în jur
lumina arcuiește un lujer
suie pe o creangă pe toată coroana
pune un pas mare pe deal
se apropie ștrengărește
eu mă ascund după perdea
îmi zgârie pereții apoi retina
doare
lumina doare dacă
nu te poți uita la ea altfel
apoi țese o tăcere de aur
vântul încearcă să șteargă urmele ei
cu bureți de nori
se arată umbrele în ținută de seară
vin sigure pe ele cresc
se pietrifică odată cu orașul
capătă măreția unei veri vopsite în albastru
un pescăruș taie zădărnicia în două
mă gândesc să împart cu tine toate astea
de unde vrei să începem
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesupusă sau temătoare?
Priveam în profunzime și ascultam departe
Cum pâlpâia lumina pe foia mea de carte,
O oază de sclipire se naște pe-al meu cer
Mă garnisește teama uitând cum e să sper.
Destinele sortite cutreierară drumul
Descoperit odată, dar risipit ca fumul,
Din ignoranță seacă și negări nervoase
Ele rătăcit-au și urma nu-și salvase.
Vexat era un suflet ce îmi vorbea prin somn
Își căuta coroana prin care era domn...
Dar teama împietrește spirite arzând, și
Cele două suflete au câștigat pierzând.
Altundeva tot eu, acolo și aici,
Jucam un joc uriaș cu mize tot mai mici,
Explozie închisă în resemnare împărțită
A simțurilor atrase magnetic spre ursită.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sptămâna patimilor
Smerit cerându-ȚI îndurare
Cu ochii umeziți în lacrimi,
La TINE vin să-ți cer iertare
În zilele de chin și patimi.
Pe vârful de Golgotă-n pripă
Purtându-ȚI crucea-n grea osândă
Aș vrea să mă opresc oclipă
Să-ȚI mângâi rana sângerândă.
Înduri a spinului coroană
Pe fruntea-ȚI blândă, luminată,
Dușmanii răi, plini de prihană,
TE-au prins și TE-au vândut îndată.
Prin răstignirea TA pe cruce
Au săvârșit păcatul sorții,
Viață-n morminte poți aduce
Călcând pe moarte-n fața morții.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La monument
La monumentu-înalt de pe colină
Vin oamenii, sfioși și se înclină
Și-n timpul anului, la sărbători
Depun pios, coroane mari de flori.
Aici se odihnesc viteji ostași
Căzuți în lupta dată cu vrăjmași
Ce și-au dat viața viață de eroi,
Să vină vremi mai bune pentru noi.
Ei s-au jertfit, în lupta încleștării
Să apere pământul sfânt al șării.
De sub pământul înverzit, cu rouă,
Ei nu pot să ne mai vorbească nouă.
Doar monumentul spune către noi:
"Eu port istoria și-ai săi eroi.
Sunt înălțat doar pentru amintire,
Prinos de jertfe, dar pentru cinstire,
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudinea arderii
[pierderea identității]
lumina
pune-n orbită coroană
(de-i zeul sau umbra tăiată de-o lume canibală
încă nu mi s-a confirmat)
numai hlamida de carne este zdrențuită
de ciclonul timpului
apa umflă cu sete porturile celulei rebele indiferent de toanele lunii
palma apucătoare contabilizează avar
oamenii de tablă
care defrișează furioși pădurile sângelui
îmi putrezește sub limbă
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catedrala împărătească
În
numele
Tatălui
și
Fiului
și
Sfântului Duh
cei ce intră
în
catedrala împărătească
maiestos și încet
se apropie
de
altar
plecându-și capetele
Ating mai întâi
fruntea și pieptul
cu palma dreaptă
pe verticală
și
[...] Citește tot
poezie de Stanisław Jerzy Kuli din Barcelona - Catalonia (2013), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucid
Sunt lucid. Mângâi secunda cu blana din
minutare. Pereții respiră greu vocile
despărțite în cărămizi.
Mai am o conservă de soare
Copacii cresc pe omizi apoi cad
și se strâng în jurul coroanei.
Cerul are frisoane. Îngerii se beau între ei
O funie umblă ruptă
împărțind blesteme.
Trag oglinda în fire pe fus
Vreau să țes o cărare într-o mare de oameni.
Cu ea să se învelească barosul
ce sparge lumina la apus
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne de la mama
în închipuirea mea trăiește o mamă
sigur e mama
face parte din mine
dimineața
la amiază și seara
când vorbesc cu Dumnezeu
își pune capul între palme și
mă privește tăcut
din ochii deschiși parcă
într-o altă lume
ies lacrimi
trăiesc între realitate și vis
ferit de ochii lui Dumnezeu
îmi întorc capul și plâng
am senzația unui sentiment straniu
cum parcă m-aș hrăni cu propriul
meu sânge
sub stăpânirea gustului acela
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea
se sting flăcări în zare
e frig, e târziu și e toamnă
se scurge din candela vieții
într-o zi, încă o zi
eu caut lumina în bezna din jur
noaptea, urc stingher printre lacrimile cerului
purtând pe frunte coroană de spini
pășesc obosit printre astre
poet în psalmul înfrigurat al unui gând
mă strigă rănile din trup și mă plâng
adie zorii noi în palmă
sunt păcătosul ce caută în ceață crucea învierii
pășind sfios pe calea mântuirii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la coroană și lumină, dar cu o relevanță mică.
Să îmi apari în vis
Străbați neantul în lumina învierii
și fiecare clipă o măsori in zeci de ani
porți ca hlamidă veșmîntul îndurării
coroana zeității, o floare albă de castan
Te caut bâjbâind prin nopți abstracte
întreb de tine printre licăriri de stea
ești cu mine și totuși ești departe
să îmi apari în vis e tot ce-aș vrea.
Dureri și lacrimi încă neștiute
îmbracă haină de zorele
prin nopți și zilele ce trec tăcute
caut azi parfumul mamei mele.
poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mestecenii
Blânde ierni, născute dintr-un soare albastru, ați rodit pe ramuri reci muguri de flori
Diamante albe căzute din astrul ce-și ascunde ochiul sub marea de nori;
Primăveri dorite vor fi mai frumoase, flori se vor deschide din muguri dorminzi,
Din privirea caldă ce-n sine-și descoase lung albul fir al iernii din vis!...
Privește și nu te-ntreba nimic din ce ochiul nu poate vede, nu te mira că toate-s așa,
Inima ta știe și crede, ea singură te poate-nvăța
Că norii sunt lacrimile strânse în taina luminii, străpunse de toate durerile lumii întregi,
Iar ție, acum, în ochii tăi mari și albaștri, își lasă doar purpura trandafirilor coroanelor regi;
Cei puternici, cu adevărat, au stat drepți, doar în genunchi, și cu inima doar în taina aleasă
Din cuvântul, ce i-a strâns pe toți în mănunchi, dându-le, în trupuri, strălucirea neștearsă;
Privește dar și lasă-ți ochii deschiși larg spre cer, și crede tot visul iernii sfârșite,
Pe brațele lor te vor purta iar în aer, ascultându-le inimile în cor, infinite.
poezie de Alexandru Răduț (29 noiembrie 2020)
Adăugat de D. Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înaintam încet sub o mare de stele care pâlpâiau și tăceau. În drepta noastră, o culme crenelată și-a pus coroană firavă de lumină. Deodată, pe neașteptate, fără penumbre, soarele a făcut explozie, toată fața lui regească a izbucnit într-un ocean de lumină...
citat din Aurel Neron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există lumină
Habotnici ne vor crede unii care
Gândesc că ruga-n genere e vină;
Eu am găsit o mână protectoare
Indicator spre drumul cu lumină.
Și deie Domnul să nu-l pierd vreodată
Căci prea ades am mers prin mărăcini
Și ca mulți alții mă simt vinovată
Pentru coroana Domnului de spini.
poezie de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astfel te văd...
Podoaba ca un nimb de sfântă
În jurul frunții luminoase
Eu o aseamăn că mă-ncântă
Coroanei salciei pletoase.
Și talia ta potrivită
Nici subțirică, nici înaltă
Zmicea mlădie de răchită
De adiere legănată.
Iar ademenitoarea gură
Micuță și surâzătoare
Petale roze de răsură
În ploaia razelor de soare.
Iar ochii tăi adânci ca marea
Și cu priviri pătrunzătoare
În irișii lor au culoarea
Unor petale de cicoare.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminesciene
Aș vrea să adun în sufletul meu
Fiecare frunză veștedă, ce o lasă, foșnind, creanga teiului, ca o coroană
Pe piatra rece, sub umbra teiului tău sfânt,
Aș vrea să ard ca tămâia prinosului
Sub găvanele dureroase de bronz ale ochilor tăi.
Un grup de maici, în negru cu iz ușor de negură,
Au spus vorbe banale și s-au rugat o clipă pentru tine.
Dincolo de zidurile cimitirului, se zvârcolește o horă veselă,
Dincoace, la un mormânt, un popă cântă un prohod și-i atât de trist...
Seninul înalt picură printre crengi
Cu umbră și lumină
Gâzele, înviorate de ultimele zile ale toamnei
Înalță pe florile roșii de deasupra ta -
Se îmbată ultima dată cu soare și parfum - înainte
De a pieri ucise de gerurile albe
Și nu știu că tu dormi sub florile roșii,
Și nu știu că-i toamnă și că vor muri.
Nisipul strălucește sub frunzele căzute -
Câți ani sunt de atunci, de când tot cad pe nisipul tău?
O clipă sau o veșnicie - tot una.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atat de frageda
Atat de frageda te-asameni
Cu floarea alba de cires
Si ca un inger dintre oameni
In calea vietii mele iesi!
Abia atingi covorul moale
Matasa suna sub picior
Si de la crestet pana-n poale
Plutesti ca visul de usor.
Din incretirea lungii rochii
Rasai ca marmura in loc
Se-atarna sufletu-mi de ochii
Cei plini de patimi si noroc.
O, vis ferice de iubire!
Mireasa blanda din povesti!
Nu mai zambi, a ta zambire,
Mi-arata cat de dulce esti!
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Marcel Talpeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învăluită în Lumină sunt
Învăluită în Lumină sunt,
cu păsările cerului cânt.
Alături de mine vino, creștine,
să-mpărțim lumii o felie de pâine
și-un pocal de vin roșu de sânge
trupul lui Iisus azi nu plânge.
Pentru noi păcătoșii El a Înviat,
mâinile lui Pilat a spălat
și-n suflete negre a adus
Lumina divină de sus.
E bucurie în sufletul meu,
o așez cu coroana de flori pe al tău.
Învăluită în lumină sunt,
cu păsările cerului cânt.
E Paște, e lumină, e destin,
Lui, cu smerenie mă închin!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre coroană și lumină, adresa este: