Citate despre coroană și vânt, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la coroană și vânt, dar cu o relevanță mică.
Răstignire
E iarăși răstignită țara-n patru vânturi,
Și numai vin și fiere i se dă ca leacuri,
Iar sângerânde răni în ale ei pământuri,
Au lăsat cicatrici, nenumărate veacuri.
Coroane mari de spini poartă Carpații,
Îndurerați, pe fruntea lor blajină,
Baraba e întâmpinat la graniți cu ovații,
De farisei și iude cu inimă haină.
Dar ne rugăm fierbinte, cu speranță,
Golgota neamului s-apună-n ceasul serii,
Ne deie Domnul minte, har și cutezanță,
Să vie cât mai grabnic și ceasul Învierii.
poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ca o tablă de șah
Regina-și mângâie coroana,
Nebunii joacă interzis,
Un cal își potolește goana
Iar regele este proscris.
În spatele cortinei tura
Urzește diabolic plan
Să-i fure cuminecătura
Reginei pentru un profan.
E-un balamuc în jocul minții!
(Secunda se oprește-n loc).
Regina-și premiază sfinții
Să intre, s-o ajute-n joc.
Înc-o mutare și-ncă una
Nebunul negru cade lat.
-Să vină-ndată, sora Tura
Să îl așeze-ncet în pat!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deziluzie
Vântul solfegia, păru-ți răvășește,
străîn eșți de tot și fără greutate,
coroana spinilor în florile de cactus
s-a întrupat în tine, mișelește.
Pacea pădurii ochii-ți infrunzeste,
devinind ferestre în regatul morții.
Indiferent cultivi pasiuni bolnave,
dureri și rânjete cresc în proporții.
Eșți gol înșelător, nimic din ce păreai...
Răcoarea ce coboară nu stinge a ta arsură,
nici cerul nu te-atinge, departe-i a sa mână,
iar capul tău frumos ce-atârnă,
nu mai zărește aurora ce-ți era cândva cunună.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea unui dac
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viață dătător,
Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate și totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?
El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Și din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet și lumii fericire,
El este-al omenimei isvor de mântuire
Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i,
El este moartea morții și învierea vieții!
Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Și inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am a lui mers
Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1 septembrie 1879)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori, pupici, îmbrățișări...
Flori, pupici, îmbrățișări,
Mâncare și băuturi
Aduse din multe zări,
În zori borș și murături...
Unii stau și povestesc,
Alți-n dans se-ntrec mereu,
Numai eu îmbătrânesc
Și vă spun, nu-mi pare rău...
Am avut și mai am încă
Inima-n aprinse stele
Și iubirea mi-i poruncă
Pășind tainic pe sub ele...
Tu-mi apari zâmbind în cale,
Mă descânți cu flori albastre
Culese din deal, din vale,
Unde-s dorurile noastre...
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare
îmi înflorește smochinul aura dimineții
și frucele se vor coace la soare
cum nopțile zeilor
pe capul tău de regină între aștri
coroană albastră de lumini
fără umbre și cu patos divin
vor pune pe coapse imboldul
descoperirii plăcerilor pămânene
cu toamne de aur în oase de vânt
și pielea ta de piersică coaptă
roșcată cu nervuri de regină înșelată
va naște invidii de moarte
purtate crud în sufletul rănit
aproape că murmură timpul
prin gesturile lăsate ca sprijin
să prindă unicornul și să-l pornească
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea păpădiei
Pământu-i reavăn, vântul mat
soarele arde-n păpădie
în raza lui de când a stat
nici sufletul nu-i mai adie
Respiră greu și o lumină
îi cade-n frunzele din tei
în soare crește iar tulpină
și-un ram pe dinăuntrul ei
Doar arborele în coroane
îi mai veghează somnul drept
spinul îi doarme în piroane
floarea în capul de pe piept
Pădurea s-a-mbrăcat în umbre
și-i poartă în veșminte doliul
că-n drumurile sale sumbre
se lasă noaptea în lințoliu
[...] Citește tot
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil fiind...
Așa de simplu am crescut,
Am mers prin noroi și ploaie,
Cu vânturi multe m-am bătut,
Am purtat și pălării de paie.
Când mergeam desculț pe jos,
Pe dealul legendarului Corb,
Totul mi se părea frumos,
Drumul cu bolovani și colb.
Nucul bătrânului bunic,
Cetate de grauri și cuci,
Coroană regală, trunchi unic,
Acoperit de frunze și nuci.
Adunam în pumni pământ
Din fânațul de pe Groapă,
Alergam chiar și flămând
Să mă scald la Ciofu-n troacă.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unicul drum
unicul drum către cer alege pașii
din iarba uscată.
restul, prin eliminare se evită Armaghedonul
și viziunea egalității între noi și zei.
numai cuvintele rămân
fără dimensiuni, seducând spațiul,
evadând fără a cere voie
într-o dimensiune astrală,
la care noi doar visăm.
într-o relativă abandonare,
printre șiraguri de stele,
lăsăm tinerețea scânteind în dorințe
și ne alegem cu cicatrici nevindecate
din tăceri și neliniști,
polenizând pământul cu iubiri trecătoare,
mistuindu-ne în capcane de lut.
apusul își așază coroana de spini
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năucitoarea liniște
nicio tristețe în jur
lumina arcuiește un lujer
suie pe o creangă pe toată coroana
pune un pas mare pe deal
se apropie ștrengărește
eu mă ascund după perdea
îmi zgârie pereții apoi retina
doare
lumina doare dacă
nu te poți uita la ea altfel
apoi țese o tăcere de aur
vântul încearcă să șteargă urmele ei
cu bureți de nori
se arată umbrele în ținută de seară
vin sigure pe ele cresc
se pietrifică odată cu orașul
capătă măreția unei veri vopsite în albastru
un pescăruș taie zădărnicia în două
mă gândesc să împart cu tine toate astea
de unde vrei să începem
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năucitoarea liniște
nicio tristețe în jur
lumina arcuiește un lujer
suie pe o creangă pe toată coroana
pune un pas mare pe deal
se apropie ștrengărește
eu mă ascund după perdea
îmi zgârie pereții apoi retina
doare
lumina doare dacă
nu te poți uita la ea altfel
apoi țese o tăcere de aur
vântul încearcă să șteargă urmele ei
cu bureți de nori
se arată umbrele în ținută de seară
vin sigure pe ele cresc
se pietrifică odată cu orașul
capătă măreția unei veri vopsite în albastru
un pescăruș taie zădărnicia în două
mă gândesc să împart cu tine toate astea
de unde vrei să începem
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna-mi răsucește un cuțit în rană
Mai adastă-n vie un stingher ciorchine.
Frunze veștejite sunt tot mai puține;
Vântul le răpește ca pe vechi sabine.
Împletind covoare în culori de toamnă,
Pentru veșnicie timpul le condamnă,
Luându-le vlaga, ce nimic nu-nseamnă.
Fie zi, sau noaptea, pe sub clar de lună,
Frunze-ngândurate n-au gură să spună.
Păsul ce le roade, cui să îl expună?!
Lacrimile toamnei în palme de-aș strânge,
Sufletul, în chinuri, în bucăți s-ar frânge,
Văzând frunze moarte, mânjite de sânge.
Toamna-mi răsucește un cuțit în rană,
Mi-a lăsat coroana pomilor orfană,
Nefăcându-și grijă, milă ori pomană.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bonsai
La o margine de lume
Unde ochii ți-adăpai,
Un copac, ieșit din hume,
Te-a rugat să-i dai un nume.
- Ești... bonsai!
-Bine, dar eu sunt afară,
Cresc de capul meu, nu vezi?
Duc o viață solitară
Unde alții pot să moară,
Tu, ce crezi?
Dacă am coroana mică
-Pare tunsă, dar nu e!-
Zici că rasa mea-i pitică,
De ghiveci, la o adică,
Păi, de ce?
M-am luptat cu vânturi rele
Și-am învins: am rezistat!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vii și pleci
Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă
cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.
Te-am încălzit, și-ai înțeles ce-nsemnă
sărutul nebunesc... dar ai plecat.
Ai fost, un timp, o stâncă-n vârf de munte,
sub soarele puternic, nemilos.
Eu ți-am adus, coroană peste frunte,
un nor, o ploaie, însă... ce folos?
Ai fost pierdută... ți-am fost regăsire,
ai fost o salcie... ți-am dat un râu.
Eu am fost gând și vânt, am fost iubire,
iar libertatea-ți n-am ținut-o-n frâu.
Te-am înțeles mereu și, fără vrajmă,
ți-am urmărit și vechile poteci,
căci tu ești peste tot la mine-n preajmă.
Eu te iubesc, dar știu că vii... și pleci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemnuri
Zburați cocori sub cerul nesfârșit,
Aripile voastre largi stindarde,
Nu vă limitați în infinit,
Iar tu nu înceta, creează barde.
Alergați miei pe câmpul de smarald
Dansați fără nici o regulă precisă,
Ascundeți-vă în al vântului fald,
Da pruncule, calea ți-e deschisă.
Curgi râule în plină libertate,
Nu te opri în cale-ți sfios,
În unde e atâta puritate,
Și-n fiecare val un cântec sănătos.
Crești mugur de stejar,
Avântă-te semeț spre cer,
Desfă-ți coroana hoinar,
Și fii al codrului străjer.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecò
Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc
Pe-a cerului arcuri mărețe.
În umede lanuri de-albastru ceresc,
Merg norii cu hainele crețe
Și stâncile rar
Ca stâlpii răsar,
Negriți și-ndoiți de furtună
În lună.
Diamant e în aer, în codri miros
Și umbră adânc viorie;
Și luna-i a cerului scut argintos
Și stele păzesc în tărie
Și văile sunt
În aburi de-argint
Pierdute-ntr-al doinelor șuier
Din fluier.
Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc,
Din ceața pustie și rece,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stejarul
Pădure albă de argint
Un vânt ușor te animă
O ramură îsi ea avânt
Copacul alb se nclină
Un palat de zahar pari
Turle glazurate-n nea
Frunzele ferestre mari
E stejaru-n vreme rea
Pudră vanilată-n colb
Nopți cu lună argintie
Zâne îmbrăcate-n alb
Toate-s dedicate ție
Privesc a ta coroană
Ești un rege popular
Gheață-ți pui pe rană
Regele păduri secular
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul e mut...
Afară... timp necunoscut
În cimitir totul e mut,
Azi nu te-am mai recunoscut
Totul e mut...
Și sufletul îmi este trist,
Iar cimitirul e închis
Nu e la fel ca-n paradis
Totul e trist...
Afară șuieră un vânt
În cimitir coroane plâng,
Tu îmi mai spui doar un cuvânt
Totul e-n vânt...
Amorul devenise mut
În cimitir totu-i urât,
Zarea-i un necunoscut
Totul e mut...
poezie de Alexandra Iulia Nyebela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie de toamnă
"Și dacă m-a întristat cineva, nu pe mine m-a întristat, ci în parte ca să nu spun mai mult pe voi toți."
(II Corinteni 2: 5)
În parcu-n care socluri părăsite
Așteaptă împlinirea în statui,
Întinde toamna brațe dezgolite
Să prindă frunze alergând hai-hui.
Iar florile de vară își îngroapă
Trecute curcubee-n val de vânt,
Terasele adună la agapă
Atei, ciocnind pahare pentr-un sfânt.
Amestec de lumină și-ntuneric,
Aleile, cernite ca un psalt,
Unesc coroane într-un dom himeric
S-aline gândul doritor de-nalt.
Din ramuri pică lacrimi mari de ceară,
Pe socluri mai adoarme un apus,
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre lumină
Cu aerul, când respirăm, strivim în noi lumini
Născute din lacrimile coroanei de spini,
Ne rugăm către Timp să ne lase în pace
Dar el, plictisit, în curcubeu ne preface.
Din verdele care urcă în noi, sevă păgână,
Și se întoarce, înroșit pulsând din picior înspre mână,
Ne luăm îndrăzneala și dezvăluim cântul,
Justificăm viața, sufletul care zboară cu vântul.
Iar dintre frunzele lucii care firav foșnesc
Prin anotimpul în care se îndrăgostesc
Alegem uitarea, amurgul, liniștea-i mieroasă,
Ne agățăm de tristețe ca păpădia de coasă.
Și în setea lamei stârnită-n cruda lumină
Ne cufundăm gâtul strălucind fără vină,
Ne lăsăm privirea să ardă oarbă, absentă,
Să ducă-n uitare sufletul cu tot cu amprentă.
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre coroană și vânt, adresa este: