Citate despre creștere și lumină, pagina 2
Îmi despletește părul
te măsor cu lumina
iubite
mi-a crescut sub cristalin
un copac albastru
și un înger ce-și spune Nitael...
- eu sunt splendoarea lui Dumnezeu
cântă el
eu te măsor cu lumina iubite
și tremur
de parcă azi
e facerea lumii
coacerea merelor albastre
în sânul sufletului meu...
mirosind a sferă
cineva îmi despletește părul...
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!
LUMINA DINTR-O LUMÂNARE
Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,
De-aceea viața e Lumină,
Vin nopți degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopți, nici bani, nici mari de nume;
Lumina e în fiecare
Și Dumnezeu ne însoțește,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfințește.
Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieții,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeții!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
piatră în apă -
cresc cercuri de lumină
în jurul lunii
haiku de Daniela Sorina Ciurariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietroaiele astea din jur arată cu vârf și-ndesat că noi le-am fabricat. Facem din lâna stelelor bidinele, vopsim noaptea casele cu ele. Batem apa până scoatem din ea lumina, ca din lapte smântână. Soarele, care e de fier, zilnic ruginește, și rugina lui cade pe noi de ne-ncălzește. Noi o strângem în cearșafuri, umplem cu ele câmpul și facem să crească mai repede grâul și porumbul.
Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul ne oferă adevărata sinteză a vieții, care rezidă în spiritul umanității. Dar acel spirit care învăluie copilăria noastră este apoi întunecat de umbrele temniței care începe deasupra copilului în creștere; iar omul îl vede murind departe și pierind în lumina zilei obișnuite. Într-adevăr, viața noastră socială înseamnă destul de des întunecarea și moartea vieții naturale care există în noi.
Maria Montessori în Descoperirea copilului (1977)
Adăugat de nicoleta dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omule, fii ramură dreaptă la înfățișare și la port! Ea este după tine reîntregirea unei flori cu frunza crescută din urmele tale!... Floarea își găsește odihna în această ramură, căutându-te în lumina ei prin spațiile Universului să-ți arate smerenia și sinceritatea ca două roade de reper ale divinității.
Camelia Oprița în Omul nu e mai presus de celălalt om, decât Dumnezeu
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminița de la capătul tunelului
Luciul lunii să mai crească
Din lumina soarelui ia.
Doar prostia omenească
Scade-odată cu-Aleluia!
epigramă de Sever Purcia (9 ianuarie 2012)
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un mugur din trunchiul românesc
Pe mine cade roua bucuriei
și de sub ea în nimbu-mi tineresc
eu cresc vlăstar în trunchiul României
mâine gata să rodesc...
sunt mugur abia dar creangă voi fi
și lumina din lutul strămoșesc
mai dulce ca mierea o voi sorbi
sunt gata - mâine să rodesc.
poezie de Nelu Voicu din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terține
Cu zugrăveli stângace
umple văzduhul ploaia,
și cu culori sărace.
(C-un fulg de nea, odată,
am luminat odaia
copilăriei, toată...)
Ca-n școlărești desene,
ne oglindim în timp,
cu uriașe gene,
cât brazii de înalți,
mereu la fel și-n schimb
întotdeauna alți...
Acum, tulpini naive
cresc din vopseaua plânsă,
cu flori definitive.
Lumini, sub pleoape strânge-le!
Toamna, pe-a lunii pânză
ne desenează sângele...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blândele și ferocele activități ale însuflețitelor și neînsuflețitelor
Deodata gandul mi s-a schimbat in vedere
si ea a inceput sa ma doara
ca o dezmortire
Un fel de crestere de picior
pentru salt pe secunda.
Deodata, totul a inceput sa treaca si sa se treaca
sa nu mai stea si, -
sa se alerge.
Ghimpi mi-au crescut in interior
intepand ceea ce ar fi trebuit sa ma inveleasca.
Sa rupi ce n-a existt niciodata
si ruptura sa-ti fie lumina
durere ca o tromba
in absolutul desert!
.....
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbători Pascale
Lumină din Lumină
Îm suflet și în casă
Și multă bucurie
Să-aveți când stați la masă,
Risipitori să fiți
În vorbe cu simțire
Și-n faptele frumoase,
Izvor de fericire.
Întindeți, cât mai des,
O mână oricui cere
Și lacrima s-o ștergeți,
Aduceți mângâiere.
Ferestrele din suflet
Lăsațile deschise,
Primiți Lumina Sfântă
În candele aprinse.
Vegheați să crească mare
Când timpu-aveți în față,
E singura putere
Să trecem drept prin viață.
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, trăiește Azi, îngână-ți Cântul
Și ascultă-n Adevăr cuvântul
Crescut și luminat de mintea mea:
"Ai venit ca Apa, pleci ca Vântul."
rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
O consecință foarte importantă a relativității este relația dintre masă și energie. Din postulatul lui Einstein, conform căruia viteza luminii trebuie să fie aceeași pentru toți, rezultă că nimic nu se poate deplasa mai repede decât lumina. Dacă se folosește energie pentru a accelera un corp, fie că e o particulă, fie că e un vehicul spațial, masa corpului crește, astfel încât e tot mai greu să-l accelerezi în continuare. Accelerarea unei particule până la viteza luminii ar fi imposibilă, fiindcă ar cere o cantitate infinită de energie.
Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Valorile cresc valori
Dumneavoastră, celor care ne sunteți învățători,
Totdeauna vă rămânem profund recunoscători.
Nu numai că sunteți oameni, dar sunteți și mari valori,
Ce cu tact și măiestrie, creați alte noi valori.
Valori menite să ducă, cu cinste, mai departe
Acea nobilă artă, a-învățăturii de carte.
Să împartă cu mândrie, din lumina ce-au primit,
Cunoștințe omenirii și-un viitor fericit.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o furtună ușoară
Dragostea e ca un gol
în care se întorc apele
și ploile suspendate în nori
Lasă-ți sufletul să calc peste el să te doară
apoi voi veni să te vindec
cu ploile mele curate
ca cerceii sunând în urechi
Simt îmbrățișarea ta de departe
dorința ta aspră și vie
Așteaptă răsăritul de lună
să crească în trupul tău lumina
Abia atunci
să mă chemi alunecos ca o trestie
tăcut și singur
Să mă rotesc în jurul tău
ca o furtună ușoară
ca o floare ce se deschide încet.
poezie de Ioana Trica din Noaptea șarpelui / Nata e gjarperit (2013)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această pâine
Această pâine rotundă
Crește pe apă
Ca floarea de lotus
Pe apa sudorii noastre.
Această pâine albă
Desface-se albă, dulce
Ca floarea de lotus
Sub caldul sărut al luminii.
Această pâine cinstită
Se-nchide
Ca floarea de lotus
Sub ochi scorburos, hrăpăreț.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întorcându-mă pe pământ fără tine
Întorcându-mă pe pământ fără tine,
mi se văd diamantele pe obraji după furtună:
sunetul unui cântec îndepărtat al acestui suflet
care nu mai e el însuși suflet.
I-au crescut brațele precum fulgerului să te lumineze,
Dragoste.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri, WordPress.com (2020)
Adăugat de Dobrin Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măicuță, a mea grădină
Măicuță, a mea grădină
în care florile cresc.
Într-o zi mi-ai dat lumină.
Pentru asta-ți mulțumesc!
Măicuță, tu ești o carte
din care-învăț cum să trăiesc,
Cum să mă feresc de moarte,
și pentru asta, te iubesc.
În grădina ta, măicuță.
o floare, azi, sunt și eu,
Înflorită pe-o crenguță.
Sunt trandafirașul tău.
Măicuță, sunt rază-parte
din lumina ce mi-ai dat,
Desprinsă din a ta carte
cu care m-ai luminat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiind Eminescu
Fiind poet tăceri cureieram
și mă opream ades lângă cuvânt
și tâmpla mi-o apropiam
la blânda batere de vânt
Și mă opream ades lângă cuvânt
ca să-l aud cum crește ca și iarba
de-și risipea mireasma teiul sfânt
părea că totuși nu trăiesc degeaba
Ca să-l aud cum crește ca și iarba
eu tâmpla mi-o apropiam
lumina lunii o căram cu roaba
fiind poet tăceri cutreieram
Și mă opream ades lângă cuvânt
iluminat de teiul vechi și sfânt
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
O stea nu poate trăi fără lumină ca să înțeleagă limbajul universului. Spre deosebire de o stea, frecvența luminoasă a omului crește odată cu sentimentul durabil că nu mai poate trăi nimic fără iubire. Iubirea este rezultatul unei consumări interne cu tendința de a fi exteriorizată printr-un fel specific al fiecăruia; privită ca stare sufletească este suma tuturor luminilor lăuntrice ale omului însuflețit de a cerși continuitate și existență; dragostea testează exclusiv tensiunea spirituală a sufletului omenesc.
Camelia Oprița în Cerșetori de existență
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre creștere și lumină, adresa este: