creştere şi mişcare

Roman

I

La ani şaptesprezece, nu eşti defel serios.
Laşi naibii, într-o seară, şi ţapi şi limonadă:
Ieşind din cabaretul cu lustre, zgomotos,
Te duci sub teii-n floare ce cresc pe promenadă.

În iunie, spre seară, e-atât de-nmiresmat
Văzduhul, că-nchizi ochii adesea, de plăcere.
Oraşul nu-i departe, iar vântul – încărcat
Cu zgomote – miroase a viţă şi a bere.

II

Te uită, o fâşie de-azur, cât un arnici,
S-a agăţat de-o creangă: o stea răutăcioasă
O-mpinge şi, cuprinsă de-un dulce tremurici,
Pe boltă se topeşte, subţire şi lăptoasă.

Şaptesp'ce ani! O noapte de iunie! Pierdut,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe şine de tramvai

Tramvaiul îl poartă zi de zi pe aceleaşi străzi
pe care el nu le vede niciodată.
Aglomeraţie, vacarm de sunete amestecate,
(viaţă, viaţă, viaţă!)
dar el nu întâmpină probleme:
şi-a înzestrat urechile cu o pereche de căşti
ce pare că
au crescut din propriul trup.
Zi de zi, tramvaiul trece pe lângă aceeaşi florărie,
mai e şi un parc din care răsună vocea unor copii:
"Soarele! A ieşit soarele!".
La colţ aceleaşi tomberoane
se revarsă generos,
spre deliciul aceluiaşi câine vagabond şi al cerşetorului,
care împart frăţeşte prada.
Ce bine că el nu aude, nu vede nimic!
Ochii lui sunt deschişi spre o altă lume,
preocupaţi intens să updateze şi să upgradeze
sistemele ce se învechesc,
somnul şi mersul,

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-aş fi

Dac-aş fi un râu
Şerpuind spre mare
Tu ai fi curentul
Veşnic în mişcare.

Dac-aş fi sămânţa
Ce sub nea trudeşte
Tu ai fi lumina
Care mă va creşte.

Dac-aş fi scânteia
Ce cade-n abis
Tu ai fi văpaia
Ce mă ţine aprins.

Dac-aş fi o navă
Prinsă de furtună
Tu ai fi un far
Care mă îndrumă.

[...] Citeşte tot

poezie de Stacey Lory, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem...

Înmărmurim pietrele
Înfrunzim iarba
Mişcăm mişcările din inimia roţilor
Ţiganilor le-au crescut zâmbete
Din mâinile moţilor.
Viitoare vremi leagănă pe braţe primăvara
viitorului ce trece pe acum şi moare.
Înmărmurim marmura treptelor
Însufleţim perechile suflet
Înviorm arcuşul viorilor
Cântăm cuvinte cântului
Suntem pământului suflet
Şi sare pământului.
Înmărmurim lumina pe raze
Şi’o ducem în suflet şi-n case
Prin flori şi prin vaze
Înmărmurim soarele’n raze.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperişuri de fum

neliniştea coboară pe tâmplele cărunte
cu paşi trişti
în priviri e un gol care creşte
în faţă nu-i nici o lumină limpede
doar un păienjeniş de umbre şi ceaţă
într-o toamnă cu brume şi burniţe
să stai locului ca o pasăre-n cuib
cu ciocul sub pene
şi să aştepti îngândurat iarna.

se ridică acoperişuri de fum
o mişcare greoaie şi lungă
suntem oameni şi ne cheamă vorbele
fără să gândim singurătatea
decât ca o moarte lentă
venită de pe drumuri neştiute
cu glasul îngheţat

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezenţa ta

iată-mă ascunsă în prezenţa ta.
îmi simt uitate toate încheieturile
ca pe nişte unghii crescute prea lungi
în legile lor pur naturale.

noaptea nu-mi mai caută umbra
iar întunericul s-a lipit de geam
precum o perdea de abur uitată
pe o fereastră deschisă de ger.

sunt singura mişcare,
singura dinamică între cer şi pământ.

prezenţa ta cuprinde fiecare atom,
fiecare existenţă din timp.

pe umărul tău mă simt ca universul răsfirat
galaxie cu galaxie, stea cu stea
înşiruind planetele numărate cu infinit
de la plus la minus.

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Muraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate de aceea

am imunitate vizibil crescută
prin metode neconvenţionale
de la siropuri de aloe vera luate
când soarele se lungeşte alături
de mine curbând timpul de livrare
a viitorului fără urme de trecut

poate de aceea mă simt viguros
şi înot cu mişcări orizontale
spre sorii candizi bat pasul un timp

pun izvorul de vitamine sub limbă
adaug flacoanele de spirulină în ore
livide la lumina confuză care doare

poate de aceea voi scrie versuri
imune la criticile parazite închise
cu mii de chei în globuri oculare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După echinocţiu

Cu fiece clipă ziua e-n creştere
chiar dacă mişcarea pământului n-o simţi
şi sevele-s pretutindeni mai iuţi,
prin grădini se ard paiele veştede.

Pregăteşte-ţi uneltele, meştere, pregăteşte-te să iei
în primire cât mai repede doinele pe care frunzele,
noile, cu-nserarea le zuruie-n gingaşii zimţi.

Potriveşte-ţi sângele, când le-asculţi, după
cântecul păsărilor veşnic pereche în auritul de
codri şi munţi.

Pătrunde-te mai ales cu nemuritoare ureche de
dangătul iute-nspicat de ciocane căzând toată
noaptea pe seceri fierbinţi.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocolesc

autostrada soarelui în drumul
spre marea eliberare
dintr-un motiv stupid
îmi zâmbeşte în colţul geamului un colţ
de cer insuportabil de albastru
îmi pipăi arma dintr-o mişcare
a cotului pe jumătate amorţit
pe jumătate adormit de la lovitura primită
la radio se aude jazz şi simt
nevoia îmi dă comandă scurtă
să aprind un trabuc
vă imaginaţi un trabuc aprins
în maşina care ocoleşte
autostrada soarelui (?!) acoperită
de lumina insuportabilă
un clişeu aproape clasic
maşina prinde viteză pe lângă vântul
care fluieră melodia
nimeni nu zice nimic
tăcerea lor e suspectă

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mareea

Trupul meu se culcă peste maree
Mîinile îmi adorm în mişcarea ei
sonoră, de mătase cosmică,
dirijată de aştri
şi-mi pare că mareea va descreşte spre tine
fruntea mea va odihni
pe stîncile fosforescente
ale coastelor tale
Mă voi trezi
cu soarele crescut în părul meu,
privindu-mi trupul argintat,
de sirenă
cum încet se transformă,
gîndindu-mă că în lumea asta
voi fi gata să merg pe cuţite
ca să te urmez
voi umbla sîngerînd peste cioburile solzilor
şi peste scoicile
vărsate de val ca nişte azime
topite în nisipul solar presărat

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Monica Bazon
Adăugat de Anca Diana Vasluianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XVIII

Dansatoare, tu strămutare
a tot ce sortit e să piară, ofrandă;
vârtej, cel din urmă pom, creşti din mişcare,
domneşti peste vreme, zbor prins în ghirlandă!

N-a înflorit peste freamăt, deodată,
peste vârfu-i, tăcerea? Deasupra, nu-l învăluiai?
Sus, nu soare era, nici vară, ci nemăsurata
arşiţă pe care-n nepreget o desfăşurai...

Doar roade purta, roade, copacul, extazul.
Nu-i oare molcomă roadă: ulciorul
vărgat, pârg deplin, dar mai pârguit nu e vasul?

Că-n limpezi icoane păstrează tiparul
pe care bezna sprâncenelor tale, fiorul,
pânze desprinse, sucind scrise tot harul?

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick Marshall: OK, acum aplicăm ceara încinsă pe zona păroasă. (Îş pune puţină ceară pe picior.) Oooo, arde, arde, arde! OK, OK... mai departe... se pune bucata de hârtie peste zona cu ceară. (Pune hârtia peste ceară. Îşi ridică sprâncenele.) Hmm, nu-i rău deloc. Habar n-am de ce femeile urăsc să se eplileze pe picioare. Bun, dintr-o singură mişcare trageţi de bucata de hârtie în sens opus creşterii părului. Gata... 1,2,3! (Trage de bucata de hârtie.) Auuuuuuuuuu!

replică din filmul artistic Ce-şi doresc femeile
Adăugat de Adriana Boagiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venind de la Xiamen şi privind marea albastră

Căţărat pe muntele Jueshi, cu faţa spre răsărit,
Contemplu oceanul albastru, nemărginit.
Valurile dansează cu melodice mişcări;
Insule veghează-n freamătul undelor, sonor.

Copaci peste copaci cresc din stâncă-n stâncă;
Abundenţă de iarbă de aici până departe-n zări;
Peste creste vânturile toamnei oftează-încetişor;
Talazuri înalte se-avântă să doboare de pe cer, alb, un nor.

Ziua – soarele, iar noaptea – luna
Par să se nască din apa oceanului, adâncă.
Calea Lactee şi un întreg cer de stele, zâmbitor,
Se scufundă-n mare, unde-adorm.

Sunt fericit că pot privi toate-acestea!
Fredonez acest poem şi mă simt nemuritor.

poezie de Cao-Cao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duh celest

Alunecarea şi aburul
peste fiinţele noastre; începutul
îşi dilată pupilele de animal abia născut –
limba uriaşă a timpului linge trupul
năzdrăvanului foetus;
totu-i mirare de munţi în creştere,
de ape învolburate, de iarbă fragedă, de albastru intens
şi nevinovăţie;
mâini nenăscute - pretutindeni,
caută ceva ce nu ştiu, vor să atingă
colţuri şi margini,
să măsoare distanţele prime,
saltul peste hău al himerelor –
şi duhul acesta celest
aroma lor de taină şi iasomie,
stând cumpănă
deasupra fântânii...
Neştiutoarele au deprins, iată,
mişcarea de translaţie
spre marginea timpului –

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unite de qin shi

huang împăratul asasin
cele şase state chineze unite
au început să crească împreună
dintr-o mână de boabe de orez
umflate
în gură de o faţă cu ochii oblici
hrănite cu lapte lângă zidul
care se vede din lună şi
- n stele
e visul oricărui chinez
care fumează opiumul
ce îl duce în altă lume
pe o rogojină din paie cu paie
de orez, boabe scrise cu poezii
împăratul pregăteşte trezi
rea vreme
de pus în mişcare armata soldaţilor
de teracotă arsă cât trebuie arsă
speră să afle secretul nemuririi
dacă mai există ne

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna visurilor mele

S-a întins o noapte pe lumea ostenită
Şi-n urma ei ascuns şi îndoit de şale
Somnul se târăşte pe calea-i încâlcită
Risipind puzderii de vise ireale

Dar desprins din ele un vis molâu urzeşte
Ascuns sub pleoapa mea, o veştedă petală
Imagini de poveste, iar una tot mai creşte
Ca albă arătare în rochie de gală

Cu trupul său mlădiu, o mare de mistere
Şi mersul senzual, mişcări înrobitoare
Stau îngerii în loc privind fără putere
Cum necunoscuta are tot raiul la picioare

Necunoscuta mea din vis pe ce drum călcând
Ai putea veni prin câmpuri cu zorele
Din lumea ta de vise în lumea mea trecând
Ca pe veci să-mi fii Doamna visurilor mele!?

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Voicu (octombrie 2019)
Adăugat de Marin Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea de unul

cade pe lume umbra
unui creier gândind
şi creşte cu el deodată în noi şi în lucruri
nevoia de-a fi alţii
şi unul în acelaşi timp

fluturi albaştri
pe chipul în somn ne rămân
vie oglinzile
golul în noi să-şi privească
apa din trup se evapore până la os

mai adu-ţi aminte de clipa
oricărui sărut
din spasmul lui scurt
pe-orizonturi
izbucnea câte-un pom singuratec în floare

dar tot ce atunci şi acum se repetă adâncul
ce se umple de zgomote de roţi de chipuri îmbinate

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

schite-n miscare

Aburi pe geam şi o mână ce scrie,
Cuie de fier bătute-n sicrie,
Nisip nesfârşit care creşte în valuri,
Ceaţă pe câmp care urcă pe dealuri.
Un sunet de corn care moare-n surdină,
Boabe de grâu ce se nasc în făină,
O stradă cu plopi străină îmi pare
Frunze sub pomi se prefac în culoare,
Paşi măsuraţi sub cadenţă egală,
O piaţă imensă şi mare-mbulzeală,
Un tânăr mărunt cu-o căciulă de paie,
Un nor ce loveşte cu picuri de ploaie.
O noapte adâncă şi-o cameră mare,
O umbră pe zid tremurând de-ntristare,
Un fitil ce se-neacă în propria viaţă,
O esenţă de umbră ce atârnă de-o aţă.
Mişcare continuă şi aici şi departe,
Chiar de-nchizi tu o carte, se deschide`altă carte.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri de lumină

E-albastru cerul, nu e niciun nor,
iar liniştea din jur e-atât de mare,
încât aud tăcuta nepăsare
a timpului ce trece prea uşor.

Se-nvârte într-o rază-un fir de praf
abia scăpat din lunga nemişcare
a rocii smulsă din străvechi altare
şi dăltuită de-un arheograf.

Stârnite de-al mişcării slab fior
răsar, din minte, două gânduri triste,
crescute în decenii ateiste
ce le-au încătuşat măiastrul zbor.

Un gând e al iubirii dar divin
şi îl eliberez – e gândul meu-
iar celălalt, al urii –mi-e mai greu-
dar îl strivesc, pe loc, şi-l scap de chin.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egipetul

Nilul mişcă valuri blonde pe câmpii cuprinşi de maur,
Peste el cerul d-Egipet, desfăcut în foc şi aur,
Pe-a lui maluri gălbii, şese, stuful creşte din adânc;
Flori giuvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare,
Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare,
Alte roşii ca jaratec, alte-albastri, ochi ce plin;.

Şi prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese,
Păsări, îmblânzite-n cuiburi, distind penele alese,
Ciripind cu ciocu-n soare, giugiulindu-se cu-amor;
Înecat de vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvonre,
Nilul muşc-a lui legendă şi oglinda-i galben-clară
Cătră marea liniştită, ce îneacă a lui dor

De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi şi ţări ferice;
Memphis, colo,-n depărtare, cu zidirile-i antice,
Mur pe mur, stâncă pe stâncă - o cetate de giganţi ­
Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreţie,
Au zidit munte pe munte în antica lor trufie,
I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanţ

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!