creştere şi noapte

Bucureşti 1919

Liliecii ţâşneau în slavă,
când ne părăseam lăcaşul.
Paltinii, crescuţi în noapte
din asfalturi ca din lavă,
îşi împrăştiau sămânţa
zburătoare-n tot oraşul.

Nimeni nu dormea în noaptea
cea de veghe. Nici penaţii
viitoarei generaţii.
Ne plimbam pe bulevarde
prin troiene de seminţe -
şi simţeam cum talpa arde.

Doar târziu Segetătorul
încearcă-ntr-o doar' s-apună
când scâncea în poartă cheia.
Vântul ne-azvârlea în păr şi-n
faţă pulbere de lună,
caldă încă vremea-aceea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăciri

de la o vreme aud tropote
neliniştea creşte în mine
ca un bob
cerul văduvit de zboruri
zădărniceşte lumina
Dumnezeu priveşte-ngândurat

între noapte şi zi doar eu, -
ascunzătoarea perfectă a morţii

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdută maică

Am mai venit la tine, pierdută maică mare,
Să-ţi facem poze multe, c-un aparat ciudat.
De-a cărui fulgerare, aşa cum ştii, se moare,
Icoana ta, măicuţă, deodată-a lăcrimat.

Că ţi-ai crescut copiii şi-au fost, cu toţii, şapte,
O săptămână-ntreagă, în fiecare zi,
Şi-acum te uiţi, măicuţă, de dincolo de noapte,
În cea din urmă vatră a patriei pustii.

(...)

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă moartea

Cântă moartea
Îmi cântă moartea la fereastră
Ca o vecernie-n surdină,
Îmi cântă-ncet povestea noastră:
Un joc de umbre şi lumină.
Eu o ascult în noaptea mută,
Din adâncimi îmi creşte mare;
Întreaga viaţă petrecută
La căpătâiul meu răsare.
Şi cum, sub tâmpla mea fierbinte,
O lume veche-mi reînvie,
Nu câte-au fost îmi vin în minte,
Ci câte-ar fi putut să fie.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

nu plânge noaptea
prin lacrimi de stele
lasă capătul lumii
şi vino spre mine
ia o coardă de suflet
şi fă-o sunet minune
cheamă prin vise
începutul luminii
lasă-mi, te rog, vie făclie
inima-mi care se zbate
în imagini şi-n clipe
nu lăsa gheţuri veşnice
să crească grele-n mine
nu vreau negre uragane
în suflet ucigaşe
nu mă alunga-n deşert
să pier în pustie
te rog mult, lasă să vie
destinul să-mi fie
un gând, o filă, o carte

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut străin în Maremma, din tată marche, şi am crescut ca un exilat, savurând cu emoţie tristeţi precoce şi nostalgii indefinibile. Nu-mi amintesc de familia mea, nici de casa în care m-am născut, cu vedere spre mare, în cel mai înalt punct al ţării, dărâmată într-o noapte ca de impactul unui ciclon, când eu abia împlinisem doi ani.

Vincenzo Cardarelli în Amintiri din copilărie, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu acul ne-a crescut biata mama. Şi o dată n-am auzit-o plângându-se sau blestemând, ori spunând vreo vorbă rea. S-a trudit sărăcuţa de ea şi a-nvăţat singură să citească şi să scrie ca să ne poată-nvăţa şi pe noi puţină carte. Că ce şcoli erau pe vremea aia?... De dimineaţă până în noapte muncea şi ne îngrijea s-avem de toate.

citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coacerea

Ca din apă au crescut
Preţurile, peste noapte.
Mă întreb cum au putut
Să devină atât de coapte.

epigramă de Florin Ţăran din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietroaiele astea din jur arată cu vârf şi-ndesat că noi le-am fabricat. Facem din lâna stelelor bidinele, vopsim noaptea casele cu ele. Batem apa până scoatem din ea lumina, ca din lapte smântână. Soarele, care e de fier, zilnic rugineşte, şi rugina lui cade pe noi de ne-ncălzeşte. Noi o strângem în cearşafuri, umplem cu ele câmpul şi facem să crească mai repede grâul şi porumbul.

Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată priveam lucrurile mici şi le vedeam mari. M-am văzut în ochii păpuşii cât eram de mare şi aş fi vrut să cresc în clipa aia încă o dată pe atât, să petrec la nunta stelelor de la miezu-nopţii cu florile pământului sau să adun ţurţurii de gheaţă de la streaşina casei, să le desluşesc luminile misterioase care mi se arătau în nopţile de iarnă.

Camelia Opriţa în Insula timpului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografia zilei-autodafe. Din cenuşa ei cresc stelele, apoi se desprinde noaptea ca o coajă de pe rană.

citat din Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

vara creşte
din trupul tău
dorm cu pleoapele nopţii
trase peste inimă
încă auzi trilul prigoriei

gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina poeziei mele

Din gâtul poeziei mele
Un sfânt reptilian s-adapă
Mânjind cu fluturi şi cu stele
Cerul căzut pe-oglinzi de apă.

S-au copt în inimă noi jocuri,
Felia vieţii le îmbină
În trupul tău purtat de tocuri
Pe calea scursă în lumină.

Eu râd, pe buze îmi pun pleoape
Deschise în plăceri de noapte,
La sânul tău aduc aproape
Dulceaţa de cireşe coapte.

E-o taină-a poeziei mele
Frumoasa clipă ce m-aprinse
Încât îmi cresc negii de stele
În trup, în inimă, în vise!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteaptă-te dar...

Deşteaptă-te dar, înaintea trezirii
Departe de tot ce-ai visat,
Mai smulge-ţi din neant ţintuirea privirii
Şi vezi înspre ce-ai avansat;

Se apropie încet cetăţile serii
Cu turle de-adânc ce-n neant radiază
Şi drumu-i bâcsit de scaieţii tăcerii
Prin care cu spor se înnoptează.

Orele cresc, descrescând spre-o amiază
În care-şi topesc raţiunea,
Aurora adoarme şi seara lucrează,
Înspre zori ce-şi ascund acţiunea...

Cocoşi nu mai cântă, nimic nu contează,
În lungul uitatului mers,
O clipă cuprinde ce-o viaţă durează
Şi viaţa-i cuprinsul advers.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite, vine Moş Crăciun

Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte...
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.

Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:

- Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă nani!

Trecu această vară
Ca pasărea ce zboară
La fel vor trece anii
Iubita mea... Fă nani!...

Aş vrea să stau cu tine
Zile şi nopţi senine
Dar mici ni-s acum anii
Iubita mea... Fă nani!...

Va veni însă o zi
În care vei auzi
Că am crescut cu anii
Iubita mea... Fă nani!...

De-atunci vom fi tot una
Ca Pământul cu Luna
Şi-ncet să treacă anii
Iubita mea... Fă nani!...

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legendă

Arzi, flacără sfântă, arzi,
arzi în noaptea aceasta adânc chinuită.
Prea fericită eşti, prea fericită,
piatră scumpă a valurilor,
cristal în colierul pâraielor!
Rugă nălţată pentru o roză-cunună a ţărmului,
în aburul miresmelor, primăvara-n poiana
în care cresc aştri în iarbă
şi cuvintele-n zbor se rotesc ca dansul de fluturi
peste focul buzelor tale!
Sfinte, prea sfinte, arzi şi strigă,
strigă enormul cuvânt al inimii noastre
în această noapte de chin.
Martir în grădinile împărăteşti să te mistui
cu o flacără mare!
Flacăra, flacăra este a ta,
flacăra, hulubul arzând care trece în zbor
peste capul tău, noaptea,
flacăra, focul de aur purtând
sfâşiatul tău suflet, prin întunecime!

poezie clasică de Gunnar Ekelof, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minune mare

Doamne,-aş creşte o cireadă,
Aş munci noapte de noapte,
Dac-aş ştii că vaca dă
Băutură-n loc de... lapte.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

M-a crescut mama în poală
Din leagăn şi pân' la şcoală
Zile-ntregi şi nopţi de-a rândul
Mi-a vegheat somnul şi gândul.

M-a învăţat să gânguresc
Să spun mamă, să zâmbesc,
M-a învăţat apoi prin casă
Primii paşi până la masă.

M-a învăţat ca să nu mint
M-a învăţat să nu m-alint
Să nu ştiu ce este frica
Toate m-a învăţat mămica!

Mamă bună, mamă dragă
Te-oi iubi o viaţă-ntreagă
Pentru tot ce ai făcut
Pentru că tu m-ai crescut.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prin somn auzi cum ramuri mari se scoală
Şi-ţi cresc pe umeri ca pe crengi de foc.
E ceasul când, zvâcnind în noaptea goală,
mai sus de ramuri, tainele se coc.
Se-ntind pe lume drumuri de miresme,
nu pentru paşi, ci poate pentru sfinţi.
E ceasul când răsar catapetesme
la capătul potecilor fierbinţi.
Hai! Rupe-ţi lanţul! Calcă-n lut parâmii
Şi inima, să mergem amândoi...
E ceasul când foşnesc în cer salcâmii
Şi când miroase luna a trifoi.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!