Citate despre creier și noapte, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la creier și noapte, dar cu o relevanță mică.
Africa
Deșertul gustă galben în gura mea
ierburi amare într-o vale strâmtă
ape subterane așteaptă sub roci
ploaia ce va cădea peste 5 ani
la sud de cataracte
Iar noaptea: ocean albastru-negru
umplut cu sunete de nispuri mișcătoare
Cicade plutind prin aer
ca o respirație grea, un cânt cu gust de cenușe
vibrează printre dinții albi
un semn lăsat de vânt.
Undeva licărește Steaua Sudului
stau pe spate și
ascult fascinat
bufnița deșertului
în singurătatea ei
vârtej de vise uscate.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Grauenfels din Etnii, Naivul si Profanul (2018)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peștele și beneficiile lui asupra omului
Celui care mâncă pește,
Viața mult i se lungește,
Căci conține proteine,
Grași acizi și vitamine,
Calciu, fosfor, sulf și fier,
Iod și fluor, ce-n corp se cer.
Peștii, spun frumoasele,
Ți-ntăresc și.... oasele.
Peștele conține fosfor
(Cel mai mult au cei din Bosfor)
Și, precum cânta un greier,
Fosforul produce creier.
Creierul (e-un vechi concept)
Face omul mai deștept,
Înțelept și creator,
Și de multe știutor.
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (21 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul bardului
O, lăsați să-mi plâng amarul
Cu care-negrita soartă
Mi-a umplut din plin paharul!
Mă lăsați cu viața-mi moartă!
Mi-ar fi de folos vreodată
Mângâieri prietenoase,
Când un vis e viața toată
Cu fantasme sperioase?
Voi legați sunteți de dânsa,
Eu demult m-am dezlegat,
Viața aripile strâns-a,
Iar de mine a uitat...
Amintiri căzute-n zgura
Nopții veșnic neguroasă,
În abis întind custura,
Haina vieții s-o descoasă.
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă peretele unei case
Lângă peretele unei case pictate
ca să arate ca o stâncă
am avut viziuni cu Dumnezeu.
O noapte de insomnie, dând altora dureri de cap,
mie mi-a oferit flori,
flori care mi s-au deschis delicat în creier.
Iar cel pierdut ca un câine
va fi descoperit ca ființă omenească
și readus acasă.
Dragostea nu-i ultima încăpere: mai sunt și altele
după ea, pe toată lungimea unui coridor
care n-are sfârșit.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mare
Așa cum un om curajos înfruntă dușmanul,
Singur împotriva a sute, și vede rânjetul Morții,
Dar, strângând din dinți, luptă până la sfârșit
Fără crâcnire, fără speranță, fără ezitare, -
La fel, în tăcere, vaporul se înfige-n mare,
Tăindu-și implacabil drum prin noapte.
Lumina unei balize-n depărtare
Sclipește printre valuri ca o stea!
Dar nu-i nicio stea-n întunericul de sus!
Plescăitul apei la prova și, dedesupt, lumina rea
A unor limbi de foc, asemeni unor scântei ucigătoare. Dincolo
Tăcerea și noaptea.
Stau lângă copastia de la pupa,
Singur în beznă și-n spulberarea de ceață și de stropi reci,
Simțindu-mă eliminat cu totul, scufundat în noapte și-n mare,
Făcut una cu năvala aceea fără sunet de pași,
Lăsându-mă, ca un catarg în derivă, purtat implacabil
De val în noaptea mare.
[...] Citește tot
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Ce este memoria umană?" a întrebat Manning. Privind aerul în timp ce vorbea, ca și când ar fi dat lecții unei audiențe invizibile - așa cum probabil o și făcea..."Cu siguranță nu este un mecanism pasiv de înregistrare, ca și un disc digital sau o casetă. Se aseamănă mai mult cu o mașină de povestit. Informația senzorială este defalcată în fragmente de percepție care din nou sunt defalcate și stocate ca și fragmente de amintiri. Și, în timpul nopții când corpul se odihnește, aceste fragmente sunt scoase din depozit, sunt reasamblate și reproduse. Fiecare parcurgere gravându-le tot mai adânc în structura neurală a creierului. Și de fiecare dată ce o memorie este repetată sau reamintită ea este elaborată. S-ar putea să îi mai adăugăm ceva sau să pierdem un pic din ea, să umblăm la logica sa, să umplem secțiunile care s-au șters, poate chiar să îmbinăm evenimente disparate. În cazuri extreme, ne vom referi la acest lucru ca și la o conversație. Creierul creează și recreează trecutul, producând, în cele din urmă, o versiune a evenimentelor care poate avea puține asemănări cu ceea ce s-a întâmplat de fapt. În comparație cu prima ordonare, eu cred că e corect să spun că tot ce îmi aduc aminte este fals."
Arthur C. Clarke în Lumina altor zile
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Va fi și simplu, dar va fi și-aiurea,
Mă voi preface-n vinuri și-n ulcioare,
Voi confunda deșertul cu pădurea
Și nașterea cu timpul când se moare,
În creier voi păstra numai obsesii,
Adulmecând credințele în tine,
Voi transforma succesele-n depresii,
Presupunând că tu mai ești în mine,
Iar când se schimbă noaptea în tăcere,
Voi căuta de gât să mă înhaț,
Cu mâini bătătorite de durere,
Din părul tău să-mi împletesc un laț...
poezie de Alexandru Mogoșeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceasta nu poate fi
aceasta nu poate fi aievea
înfățișarea e înșelătoare
o oarecare așezare a coborât pe oameni
distanța se mărește de nașterea ierbii și doare
toate viețile au devenit la fel
între sus și jos nu mai există doi
există doar unul
miezul nopții e surd
ruptura nu-i lumină
pe această absență pedepsită de viață
ochii se lipesc de creier
cuvântul intră-n oglindă
și uneori se face frumos țintind luceafărul de sus
ieșind din tăcerea învelită în plastic
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atinge luna
Atinge -ți sufletul cu vise, speranțe și iubire!
Zdrobește meteoriții și transformă-i în comete!
Și chiar de par nebun...
Eu las doar gândul să facă pe nebunul,
Printre stele, să cutreier,
Cu aripi în creier, zbor....
Iubind noaptea cea zgârcită în lumină,
Căci este singura ce mă veghează,
Acoperindu-măcu pătura-i de stele...
Săruturile mele...
Căci noaptea-mi spune:
Întinde vele la noi catarge
Și lasă-te purtat spre alte lumi,
Da-i aripi gândului să zboare
Să poți privi de sus realitatea,
Dezbracă-te de doliul vieții
Îmbracă-ț veșmântul viselor...
Frumoase creaturi mă prind în brațe,
Ce doar pe pământ le-am întâlnit....
Fluturi negri în noapte,
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie
Dumbrăvile gândirii le colind,
Orbecăind prin smârcurile ei...
Cătând să aflu unde, cum și când
S-au dus de-a berbeleacul anii mei.
Au doară, nu sun eu puștanul care
Cu ochii limpezi și cânepiu păr,
Visa să-ajungă, dintr-odată, mare
Ca-ntreaga lume s-o ia în răspăr?!
Să săvârșească, plin de idealuri,
Mărețe fapte, pentru cei din jur...
Azi, mă izbesc, buimac, de-a-vieții maluri
Și fiecare zi de-abia o îndur.
Nu știu de ce, tocmai în noaptea asta,
În care cerul plânge liniștit -
Așa, deodată, m-a lovit năpasta
De-a mă întreba, cam unde am greșit?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
DUMNEZEU S-A ASCUNS
drumurile noastre duc spre nicăieri
în visul unui elefant
în care s-a ascuns Dumnezeu
în apa în care mi-am spălat sufletul
dimineața
nu vă apropiați
sunt plină de foc
sunt peste tot
ieri noaptea am aprins pădurea
Domneasca
am nevoie de ger crunt
să-mi îngheț creierul
apoi să ard iar
ca un trandafir
să mă pui la butonieră
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, departe
inimă pustie
gânduri strivite, zdrobite, obosite
timpul cu pierdere de sens
vine peste mine, intră în mine, răscolește
geamuri, întuneric, nopți stinse
creier cu goluri
carcasă goală fără suflet
undeva la capătul lumii plângând
perete alb, obiecte în jur
eu printre ele, uitat
pierdut în mine, nefericire
o lacrimă zdrobită, uitare
adâncurile mele se separă
în singurătăți paralele
amare clipe
jumătate rămas undeva
aici, resturi uitate
cărări, drumuri retezate
speranțe pe nisipuri alunecătoare
timpuri ce nu pot fi întoarse
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (1998)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinetică lansarea / revenirea în vid
se învârt 2 tumori
în splină în ficat
în creier în inimă
cu spire rugite în ele
fiecare având un mâner
de febră de rumeguș
cu vârf de munte
și pudră de culcuș
și amintiri de șuste
catargul tinereții
plutește în marea ciumă
curând în venele eternității
ne închidem ca într-o urnă
rătăciri stinse în scrumieră
sunt adieri și părți de carne
ce mi-au rămas din croazieră
mi-am spânzurat venele într-o noapte
[...] Citește tot
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Valery
Omul nu dorește ciorchinele înțelepciunii,
Nu dorește să soarbă aburul strămoșesc,
El judecă totul, nu se lasă mistuit, doar mituit,
De aceea focul este dușmanul binelui,
Să faci din orice căldură și lumină,
Am auzit că bălegarul luminează noaptea,
Tăciune răbdător, creierul fiecăruia,
Sângele trandafir topit de inimă,
Trupul femeii o amforă pentru vinul plăcerii,
Golul așteptării e viața noastră.
********************************
Bolnavă de prea multă frumusețe,
O insulă agonizând în Marea Sargasselor,
O văd și nu cred, o simt și o reneg,
Aud cum cântă epavele vaselor.
Ziua se retrage ieșind din coridoare,
Se duce pe ape spre alte continente,
Singurătatea nopții se lasă ușoară,
Sunete, umbre, eminamente.
Astfel călătorim pe lunecoase drumuri,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
In sfarsit m-am intors sa ma privesc
Într-o oglindă mânjită de povești galbene...
Sufăr cumplit de o tuse uscată,
Iar visele mi-au explodat în noapte...
Schije de dor mi s-au împlântat în creier.
Am vrut să mor... și am murit.
Într-un fel. Bun ca oricare altul.
Ți-am pierdut moliciunea palmelor,
Dar mi-am rămas eu. Naivă.
Cu un simț acut de lipsă perfidă.
Am luat golul și l-am umplut cu vată.
Fără tine, mă uit la palmele mele.
Lipicioase. Străvezii. Resemnate. Mov.
Oare când voi putea tuși a uitare?
Când voi putea vedea în galben mai mult decât mov?
poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, adevăr sublime...
O, adevăr sublime - o, tinichea și paie!
O, poezie mândră - o, buiguit nerod!
Istorie spirată - minciună și bătaie,
Amor ceresc și dulce - a mucoșilor plod.
O, om, oglind-a lumei cu capul șui și sec,
Cu creierul ca ceata, cu coaste cie berbec,
Stăpân pe-a ta gândire - cum ești p-instinct stăpân
Se vede când femeia golește al ei sân.
Cind poala ș-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne,
Tu nu surâzi cu râsul cel lacom și murdar,
Tu nu ești ca un taur și nu ești ca un câne,
Ce umil dă din coadă cățelei lui cu har.
Tu ești gelos - ferit-a... cucoșii doar și vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe și lacrima muierii
Nu mișcă al tău suflet, nu-ntunecă de fel.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Generalul și starea lui inițială
Stare de alarmă
în creierul tău metafizic
ții un discurs pe tema
destinului
la căpătâiul muribundului
dragă generale,
nu-ți face procese de conștiință
e mai uman totuși
să-l citești pe Albert Camus
sau să spargi oglinzi
în nopți cu lună
prin câte războaie s-a plimbat
trupul tău
înainte de a-și dobândi
starea inițială
în intimitate te transformi
într-un vampir
mai rabdă-te câteva secunde
sau du-te acasă
mama ți-e grav bolnavă
[...] Citește tot
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inventarul felurilor de spune adio
Am un sertar de scrisori,
am o grămadă de amintiri.
Le-aș putea scoate ochii la amândouă.
Le-aș putea sfâșia ca pe un vechi șorț brodat.
Dacă le-aș îngrămădi în mașina de spălat sau în storcător,
s-ar putea ca o parte din durere să se dizolve, o pată murdară plutind.
Poate aruncându-le la tomberon aș mistui pierderea.
Nu mai spun că asta, da, afacere telefonul m-ar costa mai ieftin.
S-ar termina cu lungile călatorii aeriene pe vreme pâcloasă.
S-ar termina cu râsul isteric și cu binecuvântarea acelui preot al bursei.
Preot care probabil mai plutește încă pe perna lui de ceață.
Binecuvântează-ne. Binecuvântează-ne.
Trebuie ca eu, stând aici cu sufletul tulbure
să te binecuvântez?
Vremea propagandei a trecut.
Sunt acum aici, pe tăișul adevărului.
Nimic nu trebuie urât, fără de numai străveziul pește al memoriei
care alunecă înăuntrul și în afara creierului meu.
Nimic nu trebuie urât, fără de numai simțurile mele răvășite
[...] Citește tot
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când pământul se învârtește, picioarele mele se desfac spre lava care țâșnește și creierul îmi îngheață - sau invers - dar trebuie să mă învârtesc, iar picioarele mi se vor desface mereu, chiar și în zona soarelui de la miezul nopții, căci eu nu aștept noaptea - nu pot să aștept noaptea -, nu vreau să pierd nici măcar o pulsație a cursului său, nici măcar o frântură din această pulsație.
Anais Nin în Incest
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimente...
Papilele gustative ale creierului
Te-au savurat ca pe lumina sufletului.
S-au aliniat nopțile, dorindu-și pedeapsa
Unui surâs.
Te-am transformat în lumină
Și în iubire a înmugurit trandafirul sărutului...
Ești paharul meu cu șampanie
Pe care l-am sorbit cu prima
Înghițitură a fericirii.
Din degetele mele picură roua...
Când m-ai atins mi-au transpirat unghiile
De amploarea sentimentelor.
Talpa ta strălucește de vraja atingerii.
Te hrănești cu mine
Și prin noi respirăm fiecare cuvânt.
Când te dezbrac de cuvinte, iubește-mă!
Nu vreau să mă tem de iubire!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre creier și noapte, adresa este: