Citate despre creier și religie, pagina 2
Mărturisire
Mă spăl pe creier, timp de-o săptămână,
Că m-am ținut cu Dumnezeu de mână,
Și vreau să uit, că e mare păcat
Chiar și să cred c-a fost adevărat.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mașina de tocat creier
sistemele voastre nu funcționează
minciuni convenabile pentru mediocri
bagi presiune, disciplină și bătaiei
să scoți omuleți de plastic
identici
tăiați aripile din ochii copiilor
universul de smarald al inocenței
cu reclame despre mai bine
Dumnezeu, tradiție și patriotism
e viața o lungă suferință în așteptare
ne naștem și vrem să ne ducem
cât mai repede în Rai
dar ați greșit dogmaticilor
Raiul nu există
Raiul e aici
pe Pământ
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A te cunoaște, nu înseamnă a-ți cunoaște caracterul cu calitățile și defectele sale sau a cunoaște limitele condiției umane. Dacă nu ar fi decât aceasta, chiar și copiii ar fi capabili de a se cunoaște. În "Cunoaște-te pe tine însuți" ce este acest "însuți"? Brațele? Picioarele? Creierul? Nu. Sentimentele? Gândurile? Nu. Acest însuți e o parte de Dumnezeu, o scânteie, un spirit nemuritor, ceva ce nu se poate defini, foarte îndepărtat, foarte sus...
citat celebru din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec despre mine (24)
Eu nu pun degetul la gură, nu mă sfiesc,
Cu gingășie egală mă-ndrept către cele din pântec
ca înspre cele din cap și din inimi,
Împreunarea vă spun că-i la fel de solemnă ca
moartea.
Cred în carne și în pofte,
Să văd, să aud, să ating toate aceste minuni, și
fiecare părticică din mine e o minune.
Pe dinafară și pe dinăuntru sunt dumnezeiesc și
sfințesc orice lucru pe care-l ating sau
care mă atinge,
Mirosul subsuorilor mele-i mai îmbălsămat ca orice
rugăciune,
Capul meu stă mai sus decât orice biserici și biblii
și crezuri.
Dacă aș adora vreun lucru mai mult decât altul acela ar fi
unicitatea trupului meu, sau a părților lui,
Tipar nevăzut al ființei mele, tu ești acela!
[...] Citește tot
poezie celebră de Walt Whitman din Cântec depre mine (1881), traducere de Mihnea Gheorghiu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea umană este asemeni unui depozit de idolatrie și superstiții în așa măsură încât dacă un om își dă crezare propriei sale minți, el îl uită cu siguranță pe Dumnezeu și crează niște idoli în propriul său creier.
citat din John Calvin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se naște o nouă religie care va integra toate religiile anterioare care au disecat omenirea în musulmani, creștini, evrei. Religiile existente sunt folosite ca instrumente de teroare, ne-au spălat creierul, inoculându-ne că suntem diferiți. Greșit, suntem toți la fel, trăim aceleași experiențe! Faptul că avem diferite culori și că ne închinăm la diverși dumnezei nu ne face diferiți!
citat din Carmen Harra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce înțelept a fost Dumnezeu când ne-a pus creierul în cap, nu în călcâie! Iar capul ni l-a făcut la extremitatea de sus a corpului pentru ca creierul să fie îndreptat mereu spre cer și să fie mereu cel mai aproape de cer.
aforism de George Budoi din Rațiunea și Memoria în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (5 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Am gustat, oare, toate plăcerile?
Așa credeți voi? Nici vorbă.
Dar nu am stat nici la schit, în munte,
Deși eram destinat singurătății.
M-a ajutat un diavol, am ratat
Atâtea întâlniri cu Dumnezeu.
A scrie zilnic versuri, cum fac eu
Înseamnă să-ți stingi țigara pe creier,
Să bei cucută de bună voie,
Să te arunci în mare sau de pe Podul Mirabeau.
Groapa Pacificului este pentru zei.
Eu sunt un călător venit cu pluta.
Așa se spune, ăsta e nebun,
Dar eu sunt propria mea plută.
Așa cum melodia este brațul, arcușul și inima
Violonistului.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,
Prin care trece albă regina nopții moartă.
O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie
Și în mormânt albastru și-n pânze argintie,
În mausoleu-ți mândru, al cerurilor arc,
Tu adorat și dulce al nopților monarc!
Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă,
Ce sate și câmpie c-un luciu văl îmbracă;
Văzduhul scânteiază și ca unse cu var
Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar.
Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghează,
O cucuvaie sură pe una se așează,
Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca,
Și străveziul demon prin aer când să treacă,
Atinge-ncet arama cu zimții-aripei sale
De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale.
Biserica-n ruină
Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână,
Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul
Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la creier și religie, dar cu o relevanță mică.
Soldatul lasat in trecut
Am cunoscut candva un simplu soldat
Care zambea larg si deschis in viata sa goala
Prin somnul intunecat si singuratic
Fluiera să atraga ciocarlia
In transee de iarna, intimidant si incruntat
Cu crampe paduchi si lipsit de rom
A tras un glonte spre creier, liniște
Nimeni nu m-ai vorbise despre el din nou
Voi oameni eleganti cu ochii plini de mila
Cine ridica moralul cand soldatii mărșăluiau
Ascunde-te in casa si roagă-te să nu cunosti
Iadul unde bucuria si tipetele s-au incheiat.
poezie de Grigore Cristian Iulian (ianuarie 2017)
Adăugat de Cristian CIG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Siempre (se așează, resemnat, pe scaun): Credeți că-l umiliți pe Dumnezeu dacă intrați călare în biserici? Dar în această lume pulsează o forță mai înaltă decât ea însăși. Un creier infinit, capabil să miște acul busolei...
replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul și femeia
Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfințește.
Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primește lumină, inima primește iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin rațiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremația, femeia are intuiția.
Supremația semnifică forță, intuiția reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspirația bărbatului este către gloria supremă, aspirația femei este îndreptată către virtutea desăvârșită.
Gloria face totul măreț, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecți.
Bărbatul gândește, femeia intuiește.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simțind înseamnă a avea în frunte o aureolă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Hugo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
De doi
nu ne mai ținem de mână,
de fiecare dată când făceam asta
pulsurile noastre ne intrau în creiere,
gândeam cu sângele cum s-ar zice
evident nu mai eram doi ci o singură entitate
cu un singur sânge, cu o singură carne și o singură privire
aruncată-n genunea de trupuri doi
aduși împreună
țipam neauzit, înfometați de dorință
fierbea plumbul luturilor noastre,
doar împrejurări de sicrie stricau gașca
de doi
la ce să-ți mai urlu neauzit
carnalitatea buzelor
în sărut carnivor...
și nici nu-i încă dimineață
în seara aceasta
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facă-se voia ta, Doamne!
Doamne,
deja mi-e frică,
tremur toată:
Dumnezeu pare
că-și bate joc de noi...
Mintea mea e scindată,
virtualul acesta mă atrage,
îmi omoară zilele și nopțile albe,
mă hipnotizează, mă intoxică,
mă îmbolnăvește de tine, stea polară,
îmi spală creierul
și uit că rănile sunt superficiale, infime,
față de calmul divin din constelații...
am putința de a închide plăgi
pentru a echilibra balanța Ursei Mari?
Sau să mă las în mâna ta, Lucifer?
Facă-se voia ta, Doamne!
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, adevăr sublime...
O, adevăr sublime - o, tinichea și paie!
O, poezie mândră - o, buiguit nerod!
Istorie spirată - minciună și bătaie,
Amor ceresc și dulce - a mucoșilor plod.
O, om, oglind-a lumei cu capul șui și sec,
Cu creierul ca ceata, cu coaste cie berbec,
Stăpân pe-a ta gândire - cum ești p-instinct stăpân
Se vede când femeia golește al ei sân.
Cind poala ș-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne,
Tu nu surâzi cu râsul cel lacom și murdar,
Tu nu ești ca un taur și nu ești ca un câne,
Ce umil dă din coadă cățelei lui cu har.
Tu ești gelos - ferit-a... cucoșii doar și vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe și lacrima muierii
Nu mișcă al tău suflet, nu-ntunecă de fel.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tauromachia
Zece tauri ucid un matador,
Zece matadori ucid un taur,
Puterea majorității sub formă de cuțit, spadă,
Coarne, copite, creierul este în minoritate.
Omul cu "putere" redevine fiară,
Lovește, ucide otrăvind fântâni,
El nu vrea să știe, cândva o să piară,
N-o să-l plângă nimeni, nici proprii săi câini.
Mare este bezna-n care el se scaldă,
Mai adânc, mai singur, se trezește cuc,
Lumânarea arde, îi șoptește caldă,
El o stinge-n ură, hohotind năuc.
Trăim în adâncă și dulce minciună,
Eu nu, zice unul, eu nu, zice-o brună,
În intrigi mizere, nectar otrăvit,
Eu cred, eu nu cred, sunt tot păcălit.
DA-ul e NU, NU-ul e nulă,
Prietenă-mi este o libelulă,
Măcar ea nu minte, doar zboară cântând,
De-aș fi fără trup, numai un gând.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă aflu într-o vâltoare care mă stânjenește: m-am pomenit în viață fără încuviințarea mea; trebuie să plec din ea și asta mă face nenorocită. Și cum voi pleca? Pe unde? Pe care poartă? Când fi-va asta? Și în ce stare? Voi suferi oare mii de chinuri, murind în deznădejde? Voi avea o congestie la creier? Voi muri într-un accident? Fi-voi împăcată întru Domnul? Cum mă voi înfățișa dinaintea Lui? Mă voi întoarce către el, din teamă, din nevoie? Oare singurul meu simțământ fi-va frica? Ce pot nădăjdui? Voi ajunge în Rai? Voi merge în Iad?
Madame de Sevigne în Scrisori
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Dumnezeu a murit!
Viața îmi joacă tot felul de feste,
Și-aruncă-n mine cu un zar măsluit
E clar, nici nu mai încape poveste,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
Ce-mi era drag a călcat în picioare
Viața și corbii-in stol nesfîrșit,
Nuqq am pe lumea asta1 nicio chemare
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
Totul este trist și totul este gol
De tata, un accident ne-a desparțit,
Iar mama zâcând fără viață-n formol,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
Și pe motanul meu drag, pe Buzdugan,
Frumos și blând, scump și prea iubit,
L-ai luat degrabă, precum un uragan,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ce joc, Doamne! ce joc!
forme geometrice haotic lăsate să cadă
în centrul unui creier pe care-l poartă omul
iubire și ură
bucurie și tristețe
flux reflux
și pasărea care plutește deasupra umbrelor
acoperindu-le neîncetat
cu viață
rostogolite de ape
pietrele intră în joc
odată cu umbra Mâinilor Tale
în deplină rugăciune care,
îți slăvește Numele
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni și șerpi
Motto:
"Ce oameni primitivi, murdari și răi
Și ăștia, Doamne, sunt copiii Tăi?"
Ce lume mică e în jurul meu!
Viețuitoare fără idealuri
Mă simt ca legendarul Prometeu
Înlănțuit de stânci, bătut de valuri.
Nu toți sunt oameni, încă nu s-au tras
Definitiv și sigur din maimuță
Au haine scumpe, ochelari și ceas
Dar gena primitivă nu îi cruță.
Încep să cred că sunt reptilieni
Trimiși la noi din altă galaxie
Ei nu au sânge cald, de pământeni
Fac dâre de șopârlă străvezie
Te uiți în ochii lor nu vezi nimic
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (15 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre creier și religie, adresa este: