criză şi iubire

Lumea în criză

Ce nătângi!
Ce prostie!
Mânaţi de lene, împunşi de lăcomie,
am inventat maşina care
înghiţindu-ne de vii,
devine vie.

Foarte bine!

Acum, trecând pe drum de jumătate:
fără suflet - fără iubire -
- fără cer, fără adevăr, fără pace;
de noi înşine, în noi înşine, închişi,
mă întreb, la comandă, de frică, ce vom face:
vom ucide,
ne vom lăsa ucişi?

poezie de Mădălina Grama Toma (6 martie 2009)
Adăugat de Mădălina Grama Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai uitat

Ai uitat să mă-ntrebi, demult, de la un timp
De te mai vreau cum ziua-n fiecare zi;
Cu dimineaţa-n roua-ţi să mă scald, să fii
Cum primăvara-n flori, un singur anotimp!?

Ai uitat să mă-ntrebi de mai am prinsă Luna
Să-ţi dau, să stai ascunsă pe faţa-i nevăzută,
Să te implor 'n amurg, lumină să-m faci rută;
S-o am să te-ntâlnesc, numai pe tine, una!?

Ai uitat să mă-ntrebi de te vreau noapte-adâncă,
Doar tu să-mi fi un gând, cum firul licăririi
Ce numai tu-l deznozi te pătimind iubirii...
Mă prăvălind 'n abis, din poale-n vârf de stâncă!?

Ai uitat să mă-ntrebi de-mi mai eşti sus pe cer,
În val de puf de nori pe bleul sidefat,
Cu soare, lună, stele, în palme... ce mi-ai luat
Să n-am, de vei pleca, de nu-ţi păstrez mister!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel de iarnă

pe-aleea din parc cu neoane
când toamna nu vrea să mai plece
tuşind nostalgii pe maidane
priveşte la iarnă, cum trece

e-n haină de zahăr şi vine
din steaua de-argint, boreală
pe umăr şi-a pus zeppeline
pluteşte pe-asfalt, minerală

din ochi îi ţâşnesc, cardinale,
reflexe verzui de banchiză
uimiţi, raci adorm în cristale
de gheaţă intrată în criză

pe lac trestii goale se-agită
în ritmuri de blues şi romanţă,
de spaimă în valuri vomită
nostalgice ploi de vacanţă

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Ştefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de dragoste, uzuală pe timp de criză financiară

De-ai fi tu salcie la drum,
Eu m-aş preface în salcâm,
Ţi-aş da parfum de brebenei,
Ţi-aş da şi toţi "bănuţii" mei.

epigramă de Marian Cioacă (1 februarie 2009)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

în urma mea

rămân cărările neumblate prin locuri
străine cu umbre crescute din surâs
calc cu gândul deformat după criza
de râs vinovat care ne mai miră
mersul e anevoios prin grijile zilnice
culeg versuri scuturate din copacii
ascunşi prin sumbre poveşti

în urma mea o umbră rămâne desprinsă
dintr-un film horror cu inima cât un purice
mă avânt într-un alt amurg de ciocolată
cu alune şi iubire veşnică şi stângace
citesc slovele scrise mărunt pentru ochii
obişnuiţi cu lacrimile vărsate pe hotar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual sub vâscul cerului

pocnete de bici alungă strigoii
focuri de paie ard blesteme rele
căruţa neamului e trasă de boii
care au păscut lumina din stele.

vine anul nou încărcat cu poveri
îl aştept şi eu cu câteva surprize
să îmbuneze zeii demagogi severi
să scoată neamul românesc din crize.

cămaşa de lumină s-o îmbrac mereu
să luminez şi noaptea cu gândurile mele
pentru fericre am trudit din greu
şi răspândesc iubire pe ample reţele.

din cuvinte-mi construiesc un loc în veşnicie
nu vreau să treacă anii prin zădărnice.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impozite, biruri şi taxe

De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!
Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!
Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.
Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară a doinelor

istoria ţării a fost scrisă cu sânge
tratate meschine i-au schilodit trupul
Basarabia suspină neîncetat plânge
dar mai sunt lumini să-i mângâie chipul

ani lungi de chin revoluţii războaie
au îndurat românii mult compătimiţi
eroi se zvârcolesc pe drumuri de noroaie
luptând pentru dreptate împătimiţi

ţară a speranţelor cu munţi înţelepţi
fiii tăi s-au răspândit în lumea întreagă
Dumnezeu mai ştie încotro te îndrepţi
treci prin crize dar viaţa ţi-e dragă

ţară a doinelor plâns de nai şi vioară
sub tălpi de iubire tot răul o să piară

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muze

Toamna când frunzele îmi cântă serenade
Eu te strig, bărbatul meu fără un nume
Şi te conduc spre tainice misterele
Nu mă pierde în albastrele muzicii condeie

De vei pleca cu muza către stele
Nu uita să mă inviţi printre ele
Să dansăm ca nişte iele,
Aprinse de ale dragostei văpăi

Şi-atunci când nu mai eşti cu mine
Întreabă-te de eu sunt bine
Eu cânt cu veşnica lumină
Tu ai lumina ca perdea-bună

De mă vei trezi cu-acele crizanteme
Eu voi răspunde în plai cu ele
Şi voi încerca să nu fac crize
Dacă tu nu vei mă mai vrea printre muze.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din iubire de viata

Asculţi cum sunetul citeşte întâmplarea-ntre rânduri?
Asculţi cum pulsul gâlgâie hemoragie internă?
În mine explodează sângele cu prea puternic sunet de moarte,
În mine pulsul se zbate a muri
Cu ochi, cu mâini, cu jderi umbriţi păgân de zid!

Asculţi?
Sunt eu la celălalt colţ de vară, sunt eu…
Sunt eu
Clipind lichori de moarte naturală
Din funingine de phoenix!

Eu sunt vrăjitoarea ce bate
Până degetele-mi lasă urme de sânge
În rana cea mai vindecată!

Asculţi cum sângele gâlgâie a hemoragie internă
În palma cu care te mângâi pe fiecare coastă
Fără să te pot resuscita?

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi moartea e o poartă închisă

nu se mai moare ca-n alte dăţi când
pleoapa însângerată până la lacrimi
acoperea ultima tăcere şi
tristeţile fără capăt
vibrau lăuntric
iar lumea
desena cu ceară un Dumnezeu

nu, nu se mai moare ca-n alte dăţi
şi nici durerea nu se mai plimbă
din om în om
căutând o nişă
criza ne-a afectat şi sentimentul
azi moartea e o poartă închisă
coridorul acela alb e-n renovare şi
nimeni nu ne mai promite când şi cum...

de aceea daţi-mi voie să mă mut
în fiecare din voi
să mă rog să înjur şi

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi murim repetat

Şi totuşi, trăim cu chirie,
Şi totuşi, murim repetat...
În viaţa cu gust de lămâie
'Ni-e zâmbetul amanetat.

La pompe funebre e coadă,
Preoţi, liturghii ţin nonstop,
Iubirea e doar o paradă,
De-un secol, e cerul miop...

Se practică groapa comună,
E criză majoră de lut,
Se sapă morminte pe lună,
Iubirea-i partidă de rut.

E criză de braţe întinse,
E moartea un drept garantat,
Candelele toate sunt stinse,
Ce vrut-am să fim, am uitat.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este eclipsă de mândrie

Mai sunt agenţi şi securişti,
Poetul... tot poet rămâne
Şi scrie-n versuri că exişti
În ţara doinelor române.

E august, soare şi iubesc,
Desfid sperjurul şi trădarea,
Iar celor care ne bârfesc
Le vărs în suflete... uitarea.

Sunt încă turnători şi zoaie,
Cozi de topor... nerealiste,
Ce se ridică din gunoaie
În ţara cântecelor triste.

Este eclipsă... de mândrie,
Cinstea se vinde pe un leu
Şi-i pune flori la pălărie,
Justiţiei... un derbedeu.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşti

Trăieşti în acelaşi oraş cu fiinţa iubită,
Sunt poeţii singurii oameni fericiţi?
Trăiam între Shakespeare şi Valery.
Clovnul trece nepăsător.
Dar nu am fost eu Don Quijote,
Ultimele cuvinte au fost – pâine şi viaţă.
Totul se termină într-o eroare.
Îmi aparţii doar în închipuire.
Eu ruguri n-am aprins.
Ferice de tine, Ulise.
Înving cei care ştiu să se schimbe.
În plasa moale şi deasă a cuvintelor.
Haosul şi noaptea n-au un cărăbuş.
Un om de minimă rezistenţă.
O coajă subţire pe magma sângerie a lumii.
Capul meu stă pe tava privirilor voastre.
O moarte prea ciudată venea de nicăieri.
Omul zăpezilor aleargă sub pleoape.
Voi cânta azi cerul Andaluziei.
Ieşire din anonimatul propriei fericiri.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec occidental

O, a sufletului bătaie de aripi:
Păşeam odinioară, păstori, spre păduri amurgite
Şi urma cerbul roşu, floarea albastră şi gângăvitul izvorului,
Plin de smerenie. O, străvechiul ton al greierelui,
Sânge înflorit pe piatra jertfei
Şi strigătul păsării singuratice peste liniştea verde a iazului.

O, voi cruciade şi martiri înflăcăraţi
Ai cărnii, violetele fructe cad
În noptatica grădină, unde în vremuri trecute păşeau pioşii apostoli,
Acum războinici, treziţi din răni şi vise de stele.
O, blândul mănunchi al nopţilor albăstrele.

O, voi vremuri de linişte şi ale toamnelor aurite,
Căci noi călugări paşnici storceam violeţii struguri;
Şi împrejur străluceau dealul şi pădurea.
O, voi vânătoare şi castele; odihna serii,
Căci în cămăruţa lui omul medita la cele drepte,
Şi-n mută rugăciune spre viul căpătâi al Domnului tindea.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Am cunoscut tăcerea mării şi pe cea a stelelor,
Şi tăcerea oraşului când doarme,
Şi tăcerea bărbatului şi-a fecioarei,
Şi tăcerea celor bolnavi
Când privirea lor rătăceşte prin cameră.
Şi întreb, pentru-a înţelege:
Care este folosul limbajului?
Un animal sălbatic geme de câteva ori
Atunci când moartea-i răpeşte odraslele.
Iar noi amuţim în faţa aceleiaşi realităţi –
Nu mai putem vorbi.

Stând în faţa băcăniei,
Un băieţaş curios întreabă-un bătrân soldat,
"Cum ţi-ai pierdut piciorul?"
Iar soldatul se-învăluie într-o tăcere opacă,
Mintea-i zboară departe,
Dar nu mai poate ajunge la Gettysburg.
Revine zâmbind
Şi spune," Un urs a rupt o bucată din el."

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edgar Lee Masters, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţă la mare

Simt sarea buzelor marine
Ce strâng visate amintiri
De soare martor de iubiri...
Îmi simt iubitele-n narine.

Păşesc frugal nisip fierbinte,
Mi-aşez dorinţe pe cearceaf...
Mă-ncânt în seară de-un taraf
Sperând c-am "da" la rugăminte!?

Am ten de bronz şi cer sub pleoape
Şi-ncerc priviri răscolitoare
Să cuceresc fragilă floare
Ce-am întâlnit peste zi-n ape.

Mă tot petrec spre toalete
Să-mi confirm farmec în oglinzi;
"De-am tot ce-n gând tu îmi pretinzi?"...
Miros a spray de violete.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruirea supremă sau... dragoste

Te pierd în dragoste-n faţete,
Nu mai am glas de epitete,
Te redescopăr dor mereu,
Cum nuanţele de-un curcubeu.

Te ştiu din gust, de prima oară
Când am crezut că-i într-o doară...
Mă regăsesc înlănţuit
De-un zâmbet fin, dintr-un clipit.

Mă prăbuşesc în trup de fald
Cu izul răcoros de cald,
Mă-nlănţui printre glezne dulci...
Răstălmăcesc dorinţi, porunci.

Mă caut; nu mă vreau pe mine,
Alerg cu ochi, gând, după tine.
Sunt TU, căci singur nu exist...
Eşti raţiunea-mi de persist.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, filosofia

Ah, filosofia s-a ruginit,
Îmi spune silfida din vechiul Egipt,
Doar poesia, doar poesia,
Ne mai trezeşte melancholia,
Dar şi seceta e foarte mare,
În poesie nu sunt motoare,
Nici motorele, nici motorete,
Dă din picioare şi scrie, băiete,
La ce bun poeţii în vremuri de crize?
Întreabă oricine, pipiţe, marchize,
Poeţii nici flori nu aduc şi nici cecuri,
Zece fecioare în cer aprind becuri,
Poeţii zac în beznă şi scriu,
Nu au, săracii, bani de sicriu,
Fiul lui fiul, la nesfârşit,
Nu poţi trăi doar cu un mit,
Cade Irod, rămâne ispita,
Nu-i Babilonul, dar e iubita,
Om din neom, antiom, paraom,
Doar din poem nu poţi face un pom.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indisciplină

Bătrână, urâtă şi rea, moartea mai vine pe seară,
Ea şopoteşte basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,
Există un burete cu care să ştergem trecutul? Ioc. Iocnapathan.
Copiii violenţei nasc violenţă. Întunericul urmează verii. Canopus.
Ne rotim pe aceleaşi cercuri, cercul scoate limba, unii râd.
Pacientul se numeşte Jason. Iona habar nu are de ce.
Tryptizol, ce-i aia, maică? Nimeni nu cunoaşte cauzele crizei.
Crimă perfectă. Mâna mea e un trup de flori.
Nisip dureros mă îngroapă. Pădurile bogate au ars mocnit
În fiecare. Axa lumii şuieră. Aşteptaţi un nou continent?
Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe ţărm, totul a secat
Până la diamant.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!