culori şi cuvinte

Cuvântul

Nu poate fi, nu este, n-a fost decât aşa:
Pe bidivii vremii săltând uşor în şa,
Parfumul şi culoarea şi sunetul, purtând
În clare transparenţe şi inimă şi gând,
Sub cumpăna fântânii s-opresc ca trei haiduci
Ce-şi dau bineţe-n tihna străvechilor răscruci
Şi bând din apa vie a ciuturii o gură
Rămân din trei un cântec şi numai o făptură.

poezie de Nicolae Ţaţomir din Poezia ieşeană contemporană (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este instrumentul unei minuni, un anotimp continuu de culori şi stări sufleteşti unde primează visul. Poezia e sunetul naturii, când întâlneşte imaginaţia omului. Nu este alcătuită din cuvinte, ci din gânduri trăite pe hârtie. Hârtia trăieşte şi simte sufletul omului, se intersectează cu el, se luminează sau se întristează odată cu el.

citat din Camelia Opriţa (21 martie 2020)
Adăugat de Lorina Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De te-oi duce-n departari

Daca te-oi ascunde-n vorbe
Si te-oi duce-n departari
Ia cu tine amintirea
Florilor fara culori
Cuvintelor nerostite,
Lacrimilor ce s-au dus,
Amintirile uitate
Ale ploilor ce-au curs.

poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancora tăcerii

Aruncă-mi
Ancora tăcerii
În rupte mări,
Scaldă-mi
Umbrele plăcerii
Cu ploi din zări,
Oferă-mi
Din neant
Culoarea tristei mări,
Poartă-mi
Pe talazul vocilor
Cântări,
Răpeşte-mă
Pe vânt
Dintre suflări.
Opreşte-mi
Visele
La ultimul cuvânt,
Şi-aruncă-mi
Ancora tăcerii

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

pictorii surprind momentul
cu pensula pe pânză
îmbinând culori
poeţii cu pixul
îmbinând cuvinte

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ale toamnei

n-am ştiut
că neliniştile tale
îşi pierd culoarea
în umbra
cuvintelor...
dezgolindu-mi privirea
am crezut
că tu eşti lumină...
"je suis l'automne...
les traces de ton silance
cachent la solitude..."
n-am ştiut că-n frunze,
că-n ochii de lemn ai copacilor
eşti tu.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile vorbesc prin culori. Comunicarea subtilă se realizează prin simţuri, nu prin avalanşa cuvintelor.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am avut o mare apetenţă pentru rolurile de compoziţie, acelea în care cuvântul, textul, îmi completau evoluţia vocală. Mi-au plăcut rolurile cu un conflict dramatic puternic, în care trebuia să colorez cuvântul, fraza sonoră rămânând uneori, un factor izolat. De aceea "alergam" mai puţin după performanţa vocală şi, mai mult, după emoţie, după efectul vizual. Pentru mine, un artist liric trebuie să fie şi un actor credibil.

Octav Enigărescu în interviu (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să fim români

Să dai mâna iar române
e un fel de bună ziua
ape trec piatra rămâne
nu bate munţii cu piua

E un fel de bună ziua
pui cuvinte şi cresc nori
omul ăsta-i dus cu piua
dacă vrei poţi şi să zbori

Pui cuvinte şi cresc nori
ape trec piatra rămâne
hora noastră-n trei culori
să dăm mâna iar române

E un fel de-a spune hai
dincolo de iad şi rai

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu m-ai creat din nou

în culoarea cuvintelor

în gesturile mai apropiate decât respiraţia
şi în palmele împletite în păr
în clipitul dulce al genelor

în tot ce e atât de natural
atât de simplu şi adesea atât de irealizabil

visele trezite
au început iar să şoptească pe la colţuri

m-am născut iar pentru tine
printre ceţurile inspiraţiei

să nu promiţi că rămâi
pur şi simplu să fii

poezie de Edyta Maria Hanslik din Stworzyles mnie na nowo (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ din stele

Dacă rupi o buruiană din lutul uscat
atunci lutul plânge şi buruiana moare?
Dar răspunsurile le-am cunoaşte imediat
de-am avea printre stele o învăţătoare.

Şi totuşi îmi apare de nicăieri un semn
printre ramuri ce-ascund cuvinte împletite,
într-un proverb uitat pe o cruce de lemn
lângă frica îngheţată de vise uimite.

Din cuvântul adus la marginea tăcerii
de valurile lăsate pe unda lacului,
am ales din şoaptă lumina mângâierii
şi frunzele uscate din genele izvorului.

Ecoul cu iubirea din vers eternitate,
are taina culorilor răsărind sub pleoape
şi prin aripi pe cuvânt şi zâmbete uitate
chem amurgul dar răsăritu-i mai aproape.

poezie de Constantin Rusu (noiembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

prinde ce dau
cuvântul
pictat de mine
aruncă de pe el
culoarea
pusă de mine
dezgolit el devine nud
se opreşte
zăpăcit şi speriat
în jur se uită
te vede şi zice
te vreau

poezie de Viorel Muha (aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

poetul avea o amantă
care se dezbrăca dintr-o paletă de culori
şi-avea în fiecare clipă o altă rochie
întorcea sunetele cuvintelor
pe degete
apoi le punea pe buze ca pe-o
prăjitură cu frişcă
când mergea oraşul mirosea ca o petală
ce i se lipea de genunchi zburând apoi
cu mirosul ei pe lângă trupul unui copac
în jurul unui poem bronzat de sărut
se prindea de fuzelajul unei păsări de sticlă
înaintând cu aripile strânse
care trasau linii în formă de zbor
pe pieptul lui

poezie de Radu Chiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elevul leneş

El spune nu cu capul
dar spune da cu inima
spune da la ce îi place
spune nu profesorului
stă-n picioare
e-ascultat
şi toate întrebările sunt puse
deodată un râs nebun îl cuprinde
şi şterge tot
cifrele şi cuvintele
datele şi numele
frazele şi capcanele
şi cu toate-ameninţările profesorului
sub huiduielile copiilor sclipitori
cu crete de felurite culori
pe tabla neagră a nenorocirii
el desenează chipul fericirii.

poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Gabriel Pârvan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conţinutul nu constă în forma exterioară, în înlănţuirea unor elemente întâmplătoare, ci în concepţia artistului, în imaginile, în umbrele şi în combinaţiile de culori, care s-au perindat prin faţa ochilor lui încă înainte de a fi pus mâna pe condei, într-un cuvânt - în concepţia de creaţie.

citat clasic din Vissarion Belinski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec între nu şi da

răsucesc timpanul verbului
până la static.
în colţul cuvântului
aştern culoarea.
în spatele albului,
tâmpla dreaptă,
zvâcneşte dureros,
până la adormire.
mintea-mi dansează
în sacul în care,
dorul şi teama
rescriu versuri
pe un petec de iarbă.
reinventez liniştea.
tot o iluzie.

poezie de Anne Marie Bejliu (17 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...în alb

mi-ai lăsat inima închisă ochi
în albul în care
nu se pot picta respiraţii
sub pleoape, oarbă
îmi arunc pământ alb
peste moarte

tu ai culori şi-n lacrimi

punctele de suspensie
exprimă orbirea cuvântului în
orice poet...
există un fel de alb
în care culorile la fel de albe
încătuşează ochii

în pântece albe
nu se nasc sunete vii
am adunat anomalii
din amândoi

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Pânzariu
Adăugat de Andreea.Geea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir de artişti

Numai artiştii au corupt tărâna,
din vina lor răsar pe lume flori,
prin arbori trec pierduţii - dirijori,
şi-şi mişcă-n fiecare creangă mâna.

De-atâţia pictori morţi în cimitire,
culorile se strâng ca pe la nunţi,
un sculptor taie nebuneşte munţi,
planeta e-n pericol de iubire.

Gerosul vânt şi vântul prea fierbinte,
ce sfarmă ţări şi prescurtează vieţi,
pleacă din pieptul marilor poeţi,
ei, după moarte, mai rostind cuvinte.

Artişti nocivi în viaţă şi în arte,
ei sunt cu-atâta mai nocivi în moarte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nonacţiune

între două margini de drum,
aştept revenirea cuvântului,
în matca fără glas
a iubirii.

cu tine în nervurile ruginite,
mă ascund în colţul croitorului de vise.

las răstignită pânza portocalie.
o privesc.
rup din ea dreptunghiuri de răni.

între două puncte,
aştern culorile inferioare.

vindecarea
începe cu strigătul verdelui alburiu.

în albastru îmbrac suferinţa,
pentru a-mi fi la final linişte,

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu (15 octombrie 1968)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândiţi-vă, prieteni, câte vietăţi care trăiesc pe pământ, în ape şi în aer au fost create de zei. Dar numai pe om l-au făcut după chipul şi asemănarea lor. I-au dăruit un trup desăvârşit, dar mai presus de toate, un suflet, adică bunul cel mai de preţ dintre toate bunurile. Simţul omenesc şi, împreună cu el, mintea omenească, cu capacitatea de a crea. Şi crează nu numai lucruri necesare vieţii de toate zilele ci şi opere de artistice, făurite din idei şi cuvinte, din marmură şi culori, din sunete şi voci, din lumini şi umbre...

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!