Citate despre cuvinte și hărți, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și hărți, dar cu o relevanță mică.
Stânca și primirea îmbrățișării
Stânca adună schiturile
În harta ochilor,
Curioșii merg tiptil
S-o îmbrățișeze.
Vocea ei urcă în clopotnițe,
Cuvintele devin scântei
Născute din zâmbetul
Vieții în valuri.
Lacrimile se topesc,
Înotăm în marea
Visurilor descătușate...
Stânca fulgeră
În săgețile de zbor,
Până în gât
Suntem iarbă și flori,
Ungem axa timpului
Cu sângele scrâșnetului.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intensitate
clipele străbăteau distanțe lungi
între două propoziții fierbinți,
eu rătăceam cuvintele
între două emoții,
privirile tale căutau o intensitate
pierdută demult,
când o aură îți înconjura încă
Luna,
și fața ei nevăzută.
gândurile mele se dispersau în neant,
se agățau disperat de o pendulă
în spațiu,
acele de ceasornic îmi cenzurau
secundele
și-așa efemere,
te căutam pe o hartă imaginară
în inima unui deșert,
într-un crepuscul,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă neînfricatului poet
Neînfricat poet al morții
În care moartea se-nfiripă,
Te-ai dat poem pe harta sorții...
Morminte-n gându-ți se ridică!
Ai scris cu lumânări de ceară,
Pe fața cerului de jar
Fiind o literă amară
Și-un semn uitat de calendar.
Pri tine curg, în loc de sânge,
Cuvinte, litere-văpăi.
Din ochi, doar literă îți curge
Și de cuvânt ți-s ochii goi.
Altar ești! Și-ngenunchi la tine,
O blândă pleoapă de poem.
La moartea mea, pe trupul-piatră,
Ucis de-al literei blestem,
Prin legea vieții, te-nfioară,
Tu, cititor de necuvinte!
Sunt doar o literă amară,
Ascunsă parcă-ntre morminte.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ieri și mâine
O trântire importantă a ușii
accelerează sufocarea și rănește tăcerea,
grăbește pulsul înfățișând o arenă cu lupte romane.
Ferestrele se întunecă alungate înăuntru,
cuvintele devin vii și simt gustul sângelui.
Pe harta închipuită
un zbor urcă la o înălțime de orizont inconștient,
la originea firului de praf alergat prin cosmos.
E o alungare de pe pământ
cu o zi evaporată din calendar
pe care nu o mai poți duce la ochi.
Rămân aromele și gustul care intră în celule
printre gândurile date la o parte.
Între ieri și mâine se mai șterge o zi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un deșert colorat frumos
ne-am ridicat din ape și miroseam frumos
prin noi curgeau oglinzile lumii în aval
era tăcere în prundul cuvintelor, o stea își primenea pletele,
timpul nostru era subțire de la izvor către mare
și ce luminoși și puri eram cînd ștergeam de pe noi
celelalte chipuri
un suflet de om frumos m-a întrebat ce sînt cuvintele
și de ce sîngele și sevele înfloresc
după regulile sintaxei unor neamuri vechi
de ce trebuie ca oamenii să iubească și să creadă
chiar și halbele se ciocneau și pașii lăsau urme pe asfalt
după harta unor constelații imprevizibile
dar binecunoscute de erudiți
și oamenii frumoși lăsau mărgăritarele în calea celor neștiutori
și toate cărțile se scriau și se așezau la uscat printre rufe
ca niște păsări de mahala plouate
eu trăiam în mai multe ceruri, de pildă inima mi se agățase
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un om viu
Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.
Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viață.
Mă cutremură diferența dintre mine
și firul ierbii,
dintre mine și lei,
dintre mine și insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine și numere,
bunăoară între mine și 2, între mine și 3.
Am și-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
F.T. Marinetti
Neîntrerupt silueta ta sky-scrapers strânsă în dinți ca un pumnal
vreau să-ți mângâi gâtul cum urc Turnul Eiffel sau beau vitriol
prin ochiul tău să trec submarin (ce frumos cow-boy de metal)
din distanțe mari cuvintele adaogă glandele cu alcool
umerii trosnesc la intervale precum podurile de fier
veac trecut ucis în unic gest de apoplexie
globul asudând sub locomotive cât cel mai brun miner
și 15 hectare inimă sub noi mobilată cu poezie
iar dacă trenuri perforează senin munții într-adevăr
vapoare înlocuiesc și mai frumos trecutele sirene
futuriști din soare mușcăm ca dintr-un măr
în aerul peste tot ciufulit de planete și antene
50 de metri înot în tine - înainte și înapoi
ce trup ciclon desființând orașele de zmeură pe hartă
la fiecare pas cerul surpându-se țipând în noi
și deschidem cărți în vitrine ca rupere de nori în artă
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din Integral (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie ultimă pictează-mă un incendiu
zâmbesc cuminți semnele multiplicatelor nuanțe
martore și prezente în fiecare culoare
către tine dragoste mai presus de cuvinte
azi în poeme
ieri
metafore în harta din palme
geana zorilor mi-a adus aminte de mângâieri
de cântecul înțelepciunii ca existență
de dialogul cu sine
îmi e dor
de limita subiectivă ce mă împarte în trăiri
neobișnuite trăiri
urcă
mereu coborând în mine
tabloul unui incendiu din verdele ochilor tăi
femeie mi-ai dăruit sensul drumului
uitând potecile sfârșite privirile nu se mai risipesc
și-n ceasul nocturn dorința ascultă pianul
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire o societate cu răspundere limitată
o cale dar niciun drum concret
un tren de mare viteză
și nicio șină
o navă de croazieră
pe un strop de ploaie iminentă
cai sălbatici
prin vene deschise în altele
o enormă lumină și niciun ochi
două contururi desenate cu albastru
pe albastrul mai mult gri
niciun cuvânt traductibil
doar intenții de gest și
aproape inexplicabil
un pântece cuib miracolelor
bărbatul
sau ce-a mai rămas din
una din extremitățile armelor
ridică nedumerit din umeri
închipuindu-se
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micro-univers
Poeții stau dintotdeauna în miezul cuvântului și beau absint întinși pe canapeaua portocalie.
Trag însingurarea din țigara electronică apoi spun Nu! dezordinii mentale.
Ei par că vin din Arcadia,
dar noi știm că le-am văzut aievea osatura fragilă ce se poate fractura ușor la o simplă respirație...
Am atins clavicula unui poet contemporan și
i-am simțit aerul comico-tragic
din felul în care își îngrijește unghiile
incarnate, roase de proprii canini,
unghii cu care a zgâriat facturile plătite priority
post.
Cândva, poeții lumilor viitoare, vor frânge scheletul vieții mirobolant,
în timp ce timpul gândirii va fi în reflux.
Atunci nimeni nu va mai întreba despre întîiul om care a fragmentat harta limbajului
în micro-universe.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memoria ascunsă
noaptea se prăbușește opacă peste cuvintele îngrămădite în așternutul retinei
coborâte din piscul nebuniei
îmi șiroiesc pe buze
se vor întrupate
să trăiască în sine
în chip nou printre noi
copilăroase își strâng în grabă silabele
caută versul inevitabil prevestitor de poem
fără greșeală de cartografiere
scris cu sentimentul unei pasiuni repetate
nenumerat fără înțeles vor să-mi cânte la miez de noapte
își întorc privirea spre mine
personaj nefolositor la care ar trebui să renunțe când răsăritul le surprinde încercând să facă ordine
vânându-le neatenția în zori mă apropii de ele
trag cu urechea și râd auzând cum vorbesc singure
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezie hibernală
Se-așază pe casă zăpezile reci,
iar vântul pătrunde prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui că-o să pleci
cu trenul ce încă așteaptă în gară.
Dar timpul uitării te ține pe loc
îți sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează tavanul cu-o hartă șocantă.
Văd râuri albastre prin văi de oțel,
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate venind cu licori neștiute.
Din gară ajunge un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine
ne lasă în urmă un vis hibernal...,
cu sfântă lumină curgând prin destine.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Iar tu, Nis, bunul și vechiul meu prieten, din copilărie...
Nistor: Șefu', sincer, eu n-aș vrea să-ți reproșez nimic; am totuși o mică nemulțumire, legată de cele petrecute în ultima perioadă.
Lucian: Spune, Nis! Te ascult!
Nistor: Păi, șefu', eu tocmai terminasem de completat toate hărțile mele cu denumirile despre care chiar tu ai amintit și doream ca tu să fii primul care le va vedea, la ședința pe care am avut-o joi, dar tu ai dormit în tot timpul ședinței. Așa că, nu le-am prezentat deloc la acea ședință, pentru că încă îmi doresc ca tu să fii primul care le va vedea.
Lucian: Vai, Nis... Îmi pare rău! Iarăși am greșit față de tine și te-am dezamăgit. Deși te asigur că n-am vrut, sincer. Crede-mă, te rog!
Nistor: Aș, șefu'... Dezamăgit e un cuvânt prea dur!
Lucian: Dar e adevărat, Nis! Asta am făcut, te-am dezamăgit, din nou. Uite însă cum vom repara această mare greșeală, bunul meu prieten, dacă-i atât de important pentru tine... Acum sigur n-aș putea vedea hărțile tale, pentru că mă voi retrage în rezerva mea, să mă odihnesc, în cele din urmă; foarte probabil că nici mâine n-am să pot, dar de îndată ce mă voi trezi și mă voi simți în putere, te voi vizita, în camera ta din oraș, să-mi arăți toate acele hărți, completate cu denumirile corespunzătoare. Ce zici, e bine așa?
Nistor: Sigur, șefu'. E super! Și astfel, tot tu vei fi primul care le va vedea.
Lucian: Da, mă, tot eu...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creatori
Ne-am inventat cuvintele și singuri ne-am scris cărți
Și aberant apoi le luăm sursă de noi, alte, preopinențe,
Citind din psalmi, din liturghii, din Biblie... alte hărți
Ce colindăm pe rând, cu decalog model de... competențe.
Ne construim, noi, sfinți, sanctificăm, dăm moaște
Și noi le spunem Dumnezeu, iar popii... un apostol.
Ne beatizăm în ctitori, chip punem în icoanele de Paște...
Și apoi nebuni ne-naripăm doar crez, lipsit de orice știință... în stol!?
Ne creăm singuri totul și necaz și bucurii, ne naștem
Și aleatoriu-i numai, învălmășeală -brownian hazard, de noi-
Ca apoi să ne citim în palme proprii sorți, destin ce-l paștem
Stând în genunchi, cu cap sub patrafir... sinucigași eroi.
Om înțelege, azi, că început tot noi am fost și noi facem... "apoi"
Și că pedeapsa de-i, cea maximă, e moartea, rezervată oricum... Și pe deasupra goi, goi, goi?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În acest moment mi-aș dori să te scriu
să ating cărțile noastre de sânge
și cuvintele să țâșnească în jur
ca durerile din care voiam să plec atunci
mi-aș dori să îți ascult bătăile inimii
chiar dacă între noi sunt munți
și ape
și dezastre
mi-aș dori să fac ceva cu toate cuvintele ce așteaptă
ca lupii flămânzi
dar
vezi tu
șanțul acela plin cu nebunie
a fost șters de pe harta acestei lumi
uneori
crede-mă
am senzația că nu mai exist
că zac îngropată acolo
în trecutul glorios
când te descoperisem
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grătar literar
Sub impulsul nostru literar,
Ieri am fost la Padea la grătar.
Ce sclicpiri de jar, ce licăr viu!
Curgea-n cupe versul sidefiu.
Ce minune! Ce cenaclu sfânt!
Miruind cu pace și cuvânt
Seara literară, hăt, în noapte,
Am deschis mirifice palate.
Limbi chihlimbării de catifea
Se-nălțau tăcut pe fața mea.
Jadul, prins în ramuri lunecoase
Dădea farmec fericirii noastre.
Greierii, în cântul lor șprințar
Au aprins al stelelor amnar...
Ca un voal de vis și plecăciune
S-a lăsat tăcerea pete lume.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totuși era ceva
razant am trecut pe lângă o închipuire
și tare aș fi crezut că ești chiar tu.
arăta așa a o destrămare de amurguri inteligente
pe sub sentimentale streșini de case.
parcă zăream un zid aciuat în rană de tăcere
sau... ceva a niște captive aripi cu creșteri spre afunzimi de sine;
aproape o dezmierdare de lut în suflarea lirică a cuvântului
arăta cred.
totuși era ceva:
poate o metaforă a ezitării de-a fi.
o reașezare a simbolurilor în unduirea chemărilor...
pare -mi-se, un imprecis șiret de bocanc lăsat
să biciuiască umbra dată în gustul
a mă cunoaște de îndată.
sau sunt niște obsesii de ale mele
cum ale mișcărilor de crengi divorțate de senin,
ce imediat încropesc hărți etnografice
peste joaca fluturilor,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călăii
Noi n-o să ne-nțelegem niciodată
și casă bună n-am făcut prin ani
căci mâna voastră veșnic e pătată
de sângele românilor sărmani
Trufași, și cruzi, și fără de măsură
nici fiarele pădurii nu-s ca voi
cu ochii tulburi, injectați de ură
visând la un mileniu de noroi
"Să piară-n veci valahilor sămânța
sunt mult prea vechi și prea s-au înmulțit
din Cluj la Satu Mare și Săpânța
auzi doar graiul lor nesuferit!
Afară cu valahii! Sau la moarte
exterminați-i până nu-i târziu
mutați-le hotarul mai departe
pe-aici să nu rămână unul viu!"
Și ați trecut la fapte glorioase
dar simpla crimă nu era de-ajuns
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refugiu
Eu sunt refugiul tău.
Vino cu mâinile goale, descoperit,
fără bilet și fără cuvinte.
După o lovitură a frigului,
caruselul celor o mie de mașini
care lunecă pe zăpadă,
după toate durerile
spitalelor care strălucesc,
doar.
Pentru a ajunge aproape de mine,
nu există scări în spirală,
nici coridoarele înguste și lungi
și nici măcar
un cod secret
ca să treci printr-o ușă
la alta
la alta -
trebuie doar să-ți întorci capul și să privești în sus,
[...] Citește tot
poezie de Antoine Cassar (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
despre minuni (5) (până la 13 măcar, voi fi poetul)
cuvântul nerostit
gestul privirii ajuns la capătul celălalt
fiorul sau ce-o fi-ncepător niciunei silabe
acolo
începe cartograful munca sa
trecerea prin miezul verbului
nu-i străină durerii
«vindecarea», fie și uitată, îți poate mărturisi
despre o minune
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și hărți, adresa este: