Citate despre cuvinte și jurnalism, pagina 2
Unde ești, copilărie?
UNDE EȘTI, COPILĂRIE?
Unde ești, copilărie,
Fără griji fără suspine?
Părinții din veșnicie
Purtau grija mea de mâine!
Unde-ai dus vraja visării
Cu Zmei, Feți și Cosânzene?
Că veneau pe-albastrul zării,
Precum visul printre gene!
Unde mi-ai lăsat florile
Ce mi le coseam pe ie?
Azi cos lacrimi în mărgele
De scaieți și păpădie!
Coseam ie cu altiță,
Când eram copil de școală,
Ca să primesc cununiță
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Maria Filipoiu din Poezii pentru copii
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și jurnalism, dar cu o relevanță mică.
Aproape în toate cazurile în care cineva spune contrariul a ceea ce intenționa să spună, intenția perturbatoare exprimă o opoziție față de intenția tulburată, iar actul ratat reprezintă conflictul între aceste două tendințe inconciliabile. "Declar deschisă ședința, dar aș prefera s-o închid", acesta este lapsusul comis de un președinte. Un ziar politic, acuzat de corupție, se apără într-un articol care trebuia să culmineze în cuvintele: "Cititorii noștri ne sunt martori că întotdeauna am apărat binele general în modul cel mai dezinteresat." Dar redactorul însărcinat să redacteze această apărare scrie "în modul cel mai interesat". După părerea mea, expresia exprimă gândul său intim: "Sunt obligat să scriu că e albă, dar eu știu sigur că e neagră." Un deputat care își propune să declare că trebuie spus împăratului adevărul fără menajamente ("rückhaltlos") percepe deodată o voce interioară care îl pune în gardă în pofida îndrăznelii sale și îl face să comită un lapsus în care cuvintele "fără menajamente" ("rückhaltlos") sunt înlocuite prin cuvintele "îndoindu-ne spinarea" ("rückgratlos").
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi plăcea de "doamna Păpădie", poreclită astfel din cauza pămătufului ei de păr alb; femeia comanda, de luni până joi, ouă cu cartofi prăjiți și citea ziarele în timp ce dădea gata două cești mari de ceai. Întotdeauna mă străduiam să vorbesc cu ea. Bănuiam că erau singurele cuvinte pe care sărmana femeie le schimba cu cineva, toată ziua.
Jojo Moyes în Înainte să te cunosc
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
De fapt, oamenii iubesc vărsarea de sânge, dar nu au curajul să o spună pe față. Într-unul dintre romanele existențialiste este povestit un incident care este aproape adevărat. Un om este adus în fața justiției pentru că ucisese un străin care stătea pe o plajă. Nu-l văzuse niciodată înainte pe acel străin. Nu l-a ucis pentru banii săi. Nu știa nici măcar cum arată, fiindcă l-a ucis de la spate, cu un cuțit mare. Ei nu se mai întâlniseră, deci nu era o chestiune de dușmănie. Nu erau nici măcar familiari; nu-și văzuseră fețele unul altuia. Magistratul nu-și dădea seama ce se petrecuse, așa că l-a întrebat pe ucigaș: "De ce ai făcut-o?" El a răspuns: "Când l-am înjughiat, a țâșnit o fântână de sânge din spatele său. A fost unul din cele mai frumoase clipe pe care l-am trăit vreodată. Știu că prețul va fi moartea mea, dar sunt gata să-l plătesc. A meritat. Mi-am dus întreaga viață în plictiseală, fără nici o incitare, fără nici o aventură. În final, am decis să fac ceva. Iar acest fapt m-a făcut vestit în lume. Poza mea este în toate ziarele. Sunt cât se poate de fericit că am făcut asta." Nu era nevoie de nici o dovadă. Omul nu nega, dimpotrivă, își glorifica crima. Justiția însă are propria sa rutină trebuia să fie chemați martori; numai cuvântul său nu era acceptat. Poate că mințea, poate că nu-l ucisese pe acel străin. Nu-l văzuse nimeni nu exista nici măcar un singur martor ocular așa că a trebuit să fie prezentate dovezile de circumstanță adunate de poliție.
citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crescut pentru a fi liber
din păcate, libertatea este moartă și ei uită să scrie anunțul în ziare
dar, curios, ziarele sunt pline de știri despre orice
și chiar și necrologuri pe paginile dedicate
dicționarele nu mai sunt la putere, cuvintele sunt parcă mai goale de conținut
și lumea nu reacționează, o ceață somnolentă cuprinde mințile
încât te întrebi dacă toți vom putea trece prin strungă
floraria e plină de ghivece. ghivecele sunt pline de flori deosebite
florile cresc așa cum cred ele că e bine, inundând lumea de parfum și culoare
dar din păcate, florile sunt crescute în ghivece. ele nu știu ce înseamnă libertatea
fericiți cei ce au gustat sălbăticia chiar dacă libertatea era doar un vis
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între o cană cu ceai și două gânduri
mama citește jurnalul de dimineață
își masează tâmplele
și tace
întoarce pagina
o dezosează
complet
dar
cuvintele rămân
aceleași
știu că nu
crede în știri
dar își clatină capul
în loc de alte cuvinte
și tace
se așează confortabil
pe marginea patului de lemn
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul unei comete
Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interview-ul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ți dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat o dată sfera
Acum vreo zece mii de ani
Când astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era de loc!
El de-abia azi când scrie proză
Se află în metamorfoză
Și se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)
De-atunci, prin negrele stihii,
În noaptea largă și profundă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am rămas fără cuvânt
Nu mai știam nimic de tine
doar ce mai citeam din când în când printr-un ziar
mă-ndepărtasem de lume, de oricine
și nu mai vorbeam
tăceam eu și-o lume întreagă în al meu gând
până într-o zi când din greșeală
te-am strigat înlăuntrul meu cel mut
și-atunci, parcă durerea
din vocea ta m-a durut
Oare cine ești tu
eu cine mai sunt
pe care drum ne-am întâlnit
apoi ne-am rătăcit ca un ecou pierdut?
Când vrem să vorbim cuvintele se revoltă și tac
și tac, tac încăpățânate și se opresc pe buze
rănite pe rugul fierbinte din sărut
Înlănțuiți în brațe mute
[...] Citește tot
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atrași în politică
Mass-media răspândind zvonuri inventează crize
și ne umple mintea cu umbrele anxioase ale lucrurilor reale
un summit la Helsinki, un tratat în Egipt, un vot la ONU,
o criză constituțională-n India, un colaps financiar în NewYork.
Noi nu putem evita să nu fim atrași în politică
(un cuvânt tot atât de mâlos ca situațiile pe care le implică)
pentru că e necesar, nu-i așa, să știm ce se întâmplă.
Partea proastă e că ceea ce se întâmplă
se va ține de capul nostru. Nici faptele, nici denaturarea lor,
nici perfidele insinuări ale mass-mediei
(chinuitoare, pentru realitățile pe care le ascund,
atât de mari și atât de îngrozitoare),
nu pot fi verificate imediat.
Până și studiul literaturii însăși este "politizat" din greu.
........................................................................
Pentru prima dată în istorie specia omenească, în întregul ei,
a intrat în politică. Toată lumea joacă în aceeași piesă
și nimeni nu poate spune ce-o să se întâmple.
poezie clasică de Saul Bellow din Până la Ierusalim și înapoi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul cometei
Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interviul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ți dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat o dată sfera,
Acum vreo zece mii de ani,
Când astronomii de pe Terra
Erau abia urangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era deloc!
El de-abia azi, când scrie proză,
Se află în metamorfoză
Și se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)
De-atunci, prin negrele stihii,
În noatpea largă și profundă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Salut, blondule!
Iulian: În sfârșit, "blondule"; ăsta-i cuvântul care mi-a lipsit zilele astea, de care-mi era tare dor și nu-mi dădeam seama ce-mi lipsește...
Lucian: Îți lipsea cuvântul ăsta?! Cum de nu ești acasă la ora asta, să citești, ca de obicei, presa?!
Iulian: Ah, Luci, nu vrei deloc să lași garda jos... Nu vezi că acum mă aflu, mulțumită ție, în fața presei locale și naționale; toți ziariștii și reporterii TV se află chiar în spatele nostru?
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirile ca florile ne ard
Ne-a înflorit timpul în
palme
și privirile ca florile ne ard
printre atâtea cuvinte ce ni se
aștern la picioare
gata doar
de a fi culese pe prima pagină a zâmbetului tău
nu vezi
a înflorit poezia
urmărind mugurii aceștie de cuvinte
și fiecare idee
sosită abia
și timpul
la fiecare ne încape în
buzunarul de la cămașă
când călcăm pe ziare
ticsite de cuvinte
ca un borcan de
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (7 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purta-voi rugăciune pe-o frunză de măslin
În împietrirea visului cel fără de simțire
duc grelele poveri pe umerii cei doi
ei, anonimii, oamenii străini în lume, goi,
de vise, idealuri sunt fum ce prin lumină trece
iar ceața lumii, deasă, doar umbra o petrece.
Sunt veștejite flori pe cale și catrene
pe foile de ziar zac ude, în zadar, de vreme.
Mustesc azi bălțile de frunzele prea terne
Ce galbene un soare ucis-au în trista lor cădere.
E dezolantă, cenușie, udă,
azi piatra caldarâmului crăpată-n urmă
de pași ce-au vrut lumina să răsară
dar întunericul le-a-nvăluit privirea-n seară.
Mai vino, Doamne, răsai din vise seci
cu Înălțarea Ta la ceruri o lume să salvezi
de pieritoarea viață. Al nemuririi glas
răsună peste inimi și-n veci nu da răgaz
tristețea mea să fie o pildă de urmat.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
într-o zi
și-a chemat generalii
la palatul de ceramică ro
și e
le-a poruncit să-i pună pe ofițeri
să scrie o poezie
era romantismul de cazarmă
lăsat să bată pas de defilare
la voia întâmplării
în cadență marș
ofițerii cu pinteni zornăiau
tocurile de călimări
răsuceau mustața dacă aveau
cine nu avea în dotare
se trăgea de gușă
un colonel și-a ciupit amanta
de sânii feciorelnici
versurile refuzau alinierea
erau soldați neinstruiți
toți erau în stare să scrie un raport
să schițeze un plan de bătaie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Po...vestea
În cutia poștală din pulpa ta
își făcuse cuib un porumbel călător.
Aveai un colier din galenele telefoanelor
date cu taxă inversă
și te mândreai cu rochia matematică
cu cercuri învârtite în jurul taliei.
Eu încercam să ajung cu mâna
în grădina nesăpată
iar tu făceai în păr muguri cârlionțați.
Brusc
din urechile mele
două mâini
mi-au îmbrățișat ochii
și-am apucat să ne privim între voci.
Ningea
iar cablurile care susțineau inima
au pocnit sub greutatea cuvântului " naștere"
Operatoare de la poștă
mi-a dat un ziar
și mi-a spus să-l citesc nouă luni..
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motivație
Motivație
Am trecut și ieri pe podul
unde am pitit anotimpuri
am găsit și ghimpi și flori,
pahare, inimi, ziare
noi sau mai îngălbenite
și anunțuri de vânzare...
oameni desenați în cerc
care-și prind cerul de timp,
dezbrăcând haine umbrite
prin cuvintele ce urcă
către scara de pământ...
Printre lacăte închise
dup-atâtea încercări
am zărit puține chei
stând pe roua ruginită
mirosind a flori de tei...
și-aș putea să trec mai iute
către punctul cardinal,
[...] Citește tot
poezie de Ileana Pop-Nemeș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinuciderea unui anonim
S-a sinucis un anonim!...
Un "fapt divers", și-atâta tot...
Căci anonimii, precum știm,
Nu fac nici ei decât ce pot
Unii pleacă,
Alții vin...
Un anonim pe lume mai puțin,
Un mort mai mult în cimitir,
Și bietul om a fost scutit de bir!...
S-a sinucis un anonim...
S-a sinucis, după cât știm,
Într-o mansardă la hotel
Hotel modern, cu ascensor,
Ca mortul să coboare-n stradă mai ușor!...
S-a sinucis fiindcă iubea
Pe cineva...
Pe cine?...
Nu se poate spune...
O anonimă ca și el,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Sub ochii femeii, I, nr. 1 (9 noiembrie 1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ștergarul în care mi-am uitat copilăria
locul din care nu fug niciodată -
copilăria
m-am născut în ziua în care albul din cireși plesnea de culoare
cerul lăcrima pe la margini
mama se pregătea să învelească sarmale în foi de varză acră
(ultima fiertură dinainte de paște)
câteva gânduri mocneau printre cuvinte...
calul vecinului era dus la plug între hatul lui Mitru din deal
oricum nu avea cine să-l înhame la căruță
tata plecase la muncă
îl năcăjea plecarea la patru fix dimineața pe jos cinci kilometri
uita de mama și de burta ei țuguiată ca o pâine
scoasă din cuptorul de după casă făcut de străbunicul
înainte de război...
așa m-a născut mama neajutorată
fără doctor într-un ștergar alb
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din carte:exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei, Doamne, și toți trei!
Avea și dânsul trei feciori,
Și i-au plecat toți trei deodată
La tabără, sărmanul tată!
Ce griji pe dânsul, ce fiori,
Când se gândea că-i greu războiul,
N-ai timp să simți că mori.
Și luni trecut-au după luni -
Și-a fost de veste lumea plină,
Că steagul turcului se-nchină;
Și mândrii codrului păuni,
Românii-au isprăvit războiul,
Că s-au bătut nebuni.
Scria-n gazetă că s-a dat
Poruncă să se-ntoarcă-n țară
Toți cei plecați de astă-vară -
Și rând pe rând veneau în sat
Și ieri și astăzi câte unul
Din cei care-au plecat.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc din Balade și idile (1891)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă zurlie
ninge ca la Pitești dalb dalb dalb
cad păsări negre din cutii de scrum
pata din palme s-a înroșit amar
beau ceai cu biscuiți și recitesc Pușkin
orașul patinează în zigzag
latră toți câinii albi din mine
pe unul care scrie poezii
despre soarta ruptă-n colțuri/cuvinte vii zurlii/
ninge pe gura de canal
înfășurat în ziare omul de omăt
frânge cuvinte roșii înmuiate în vin cald
se aburește coama norilor
iar soarele este un schelet
de care fulgi se prind lucioși ca lame de oțel
e iarna care îmi place mie
cu franjuri galbeni atârnați de cer
iar sufletul de țurțuri pictat în efemer
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și jurnalism, adresa este: