Citate despre cuvinte și metafizică, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și metafizică, dar cu o relevanță mică.
Degeaba
degeaba repar cuvintele ologite
de vântul oval aventurat-n canicula iubirii
ori reorientez sentimentul spre întâiul strigăt,
când suavele gânduri cu paniere în mână
culeg bunătăți din flora metafizicii.
de prisos voi cercei și voi nimburi,
căderi din matinalul zbor al stelei târzii,
călătorită prin intrinseci...
degeaba plonjonul păsării în zarea tălpii
redesenând dimensiunea zborului,
fără garduri și delicvent prin hăul negației...
degeaba tu și eu,
neîntrebați întâmplării sosiți
și prin crăpăturile gravitației căzuți
în brațele celuilalt,
când un fatal cântă dintr-un caval!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinire
Bolta-ntreagă cu vii stele s-a topit în ochii tăi,
Iar acum mă invadează și-mi aprind vise-scântei,
Încât raiul tot se scurge peste-a vieții mele văi
Transformate-n lumi de pace, de-armonii și epopei...
Sărbători itinerante-s toate vorbele ce-mi spui -
Spre altare mari de aur mă înalță toate, simt!
Metafizic, mă transformă și-n speranțe mă transpui,
Căci renasc din dulci ecouri ce le-aud și le consimt.
Temeralele cuvinte se întorc în fapte-acum
Dezrădăcinând vulcanii ce răsuflă printre noi -
Colierele de gesturi azi fructifică, oricum,
Și spre-un viitor ferice ne luăm zborul amândoi!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea Ioanei...
Cum salcia-și varsă coroana,
Cum Cerul clipește dogmatic,
C-un gest metafizic, Ioana
Pornește pe-un drum charismatic!
Spre ordinea lumii se-ndreaptă,
Preocupată-i de viață și cer,
Pășind rost cu rost înc-o treaptă
A indescifrabilului Lumii mister...
Optimismul e raza ei trează
Esența sonoră a vieții
Și trupul și mintea-i vibrează,
Lumină-s la marginea ceții.
A-nțeles pe-ndelete cuvântul
Și dulcele și amarul trăirii,
Și știința, și versul, și cântul,
Ce fac parte din magia-nfloririi!
....................................................
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un labirint liniștit. Cuvântul labirint îmi evocă o gravură, într-o carte cu copertă roșie, tipărită de editura Garnier, ce înfățișa un edificiu destul de vast, semănând cu un cilindru ori cu o tobă. Eram copil și priveam gravura cu oarecare mefiență, cu o anumită teamă, imaginându-mi că Minotaurul era acolo înăuntru. Labirintul este simbolul evident, inevitabil, al perplexității. Am fost toată viața perplex în fața universului, în fața problemei filozofice pe care o consider esențială: aceea a timpului și a identității. Dacă am reuși să rezolvăm această problemă am avea totul, dar ar fi mare păcat, pentru că asta ar însemna moartea metafizicii și a filozofiei.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXIV
"O, voi părtași aleși la marea cină
a Mielului cel sfânt, ce vă hrănește
așa că vrerea vi-e de-a pururi plină,
prin sfântul har ăst om de ciugulește
gustând din fărmuri de pe-a voastră masă
cât timp el încă-n trupul său trăiește,
vedeți-i multul dor care-l apasă,
și-l rourați puțin: voi beți izvorul
din care-ale lui gânduri tind să iasă."
A zis; și se făcu tot insu-n corul
voios o sferă, pol având statornic
și dând văpăi ca-n goană meteorul.
Precum se-ntorc rotițele-n ceasornic
așa, că, de le privești, de-una-ți pare
că stă pe loc, iar alta fuge spornic,
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pulberea albă
este vremea florilor de cireș vremea pulberii albe să se răspândescă în vene
a venit ceasul când trebuie să înhalăm ploile pe o singură nară
iar meteoriții să își reverse lumina în noi cu fiorul efemerității
mirosul care cutremură axul lumii
pătrunde ilogic în singurătăți
în fluxul care deversează afluenții iubirii
și de aici dintre titanici scufundați în aval universul dă replici
lui Dumnezeu și îngerilor deghizați în vii
zice inima mea către florile de cireș: nu zbor!
mă reîntorc la starea când ochii mei erau bulbi de plante degetele creșteau precum vița-de-vie înconjurând imaginare lumi
picioarele mele treceau peste clipe din care secundele se desfăceau în mai departe sau mai aproape
iar în piept îmi creșteau șerpi ce se târau
spre locuri unde metafizica morții s-a dedublat în magma timpului
haine albe ca niște orhidee otrăvesc cupola cu parfumuri
se mai pot cupla conectorii minutelor zen la
hubloul numit zero-existență?
flori de cireș înfloresc în iriși cuvintele monologhează cu aura lui Osiris cameleonul-
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limitări
la noi veneau
își puneau cuibul un fel de lăcuste
unele stranii de tot cu capetele de-abia ținându-se
în broboade meșterite... să înfrâneze imaginații
incredule se uitau și s-ar fi repezit să înșface
urma de bărbat... restul de femeie
se trezeau anemic bolborosind bocetul neputinței de a găsi stare pură
își amânau pornirile abandonându-se somnului într-o rugă aparte
așteptau viitoare germinații
ne pierdeam nervul
până să se articuleze cuvintele noastre cădeau dezagregate
asemenea unei ape stătute vegetam
era chestiune de timp până la anihilare
dușmani cu noi înșine
am eliberat lacrimi cu brutalitate
dovadă calcifierile.... pierderea conotației
era ca și cum un copil ar fi plâns după mamă
și noi îi administram lecția de ferocitate
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biblioteca
Aseară când am ieșit din birou,
credeam c-am asurzit.
Toate cărțile mele din bibliotecă strigau aproape dându-și duhul,
vroiau să fie citite toate deodată.
Degeaba le tot spuneam că nu pot citi decât una în fiecare seară,
degeaba le tot promiteam că va veni și rândul lor,
nu mă luau în seamă urlau ca fiarele-n capcană.
Azi încă îmi mai șuieră urechile.
La amiază, l-am rugat pe un vecin, să intre el în bibliotecă
și să-mi aducă cartea aia mare, albastră, cu o cruce albă pe copertă,
aceea de pe primul raft de la perete,
ca deseară să nu-mi mai sângereze urechile.
- "Cum e? Nu ai auzit nimic? Nu te-a strigat nimeni?"
- " Cine să mă strige măi omule? Tu ești nebun? Nu e nimeni acolo!..."
I-am mulțumim zâmbind, gândindu-mă că poate nu are omul ureche poetică.
Apoi, intempestiv m-a săgetat un gând:
Pentru cei ce încă nu aud cu inima, nu mai există nici o nădejde,
pentru cel ce vede doar cărți, totul s-a sfârșit.
Oare câți ca el, cei ce-au ucis cuvintele prin lipsa acută de lectură
își târăsc sufletul după ei, ca pe-o nefericită umbră?...
[...] Citește tot
poezie satirică de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Câteva ore de delir
În liniștitele mele zile uneori,
lentile imaginare mă zgârie rareori,
precum spinii trandafirilor în zori.
O lentă mișcare ne-a purtat
unul lângă altul și ne-a-ngemănat nepremeditat.
Brațele-ți puternice mă strângeau
ca și cum lăsându-mă să plec,
rațiunea vieții tu pierdeai
cum peștii își pierd viața-n lacul sec.
Ca o noapte întunecată în care mă pierdeam
erau ochii tăi negri când pe ai mei întâlneau.
E vie încă amintirea sărutărilor tale,
ale buzelor aspre ca lutul din vale,
a limbii tale dulci ce gura-mi explora,
furându-mi oxigenul tot
și inima-mi în imponderabilitate apoi lăsa.
Fiecare geamăt ai dus cu tine,
picaturi de sudoare cu sărutări ai uscat,
orice mică palpitație ai căutat și cu tine ai luat,
fără respirație și speranță de viață m-ai lăsat.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peut-être
orice întoarcere în trecut este imorală
îmi amintesc
pajiștea pe care pășteau cei șase viței de lapte și tu le mângâiai cornițele
apoi vacile soarelui
împușcate
două piane aduse în căsuța din vârful muntelui
de-a-nspinarelea
8 km
pe drumul de arsă piatră pregătit de însuși beethoven
ca și cum ar fi trebuind să concerteze ori să-l întâmpine pe napoleon
în amurg
deja vu
din viena fără vină
retrăiesc un trecut profund imoral
prea bine
au dispărut numele noastre scrise pe frasin
sunt amintirea numelui tău
spuneai
șirul tău de vieți suprapus peste viețile mele suprapuse
aidoma
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O invitație din partea lui Dedal & nerefuzată fiule de mine
mă zbăteam între viață și moarte
viața mea
uneori
era
dictată
de paganini
singurul
dictator pe care l-am recunoscut ca dictator în viață fiind
nu știu
cum aș fi reacționat față de nae
știu
cum
aș
fi
răspuns
dacă nae m-ar fi torpilat cu gândirea lui socrate
un fel de răspunsuri dialectice la întrebările mele metafizice
eliade nu a terminat de citit biblioteca lui dasgupta
și a fost obligat să contemple
mandala
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din dragostea condorului față de condorița lui
uneori mi se făcea rău din senin
ieri a fost ziua somnului cosmic
până și soarele a intrat în adormire
lumina se-mbrăcase în doliu
starea demonică a pământului era răsfrângerea
răspunsurilor mareșalilor cu gură și dinți nato
la întrebările condoriței rice
tu mă-ntrebai într-o doară
dacă nu sunt flamingo
perechea ta de o vară
flamingo
îți răspundeam evanghelic
nu
nu
pasărea flamingo
dădea un alt răspuns frumuseții
îmbrăcând lumina cu inima șerpașului
crescătorului de lame din anzi
creierul omului cumsecade s-a demonstrat științific
de ziua somnului pământului nu poate să adoarmă
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perseverența este șarmul meu
cu degete strivite dar sârguincioase totuși
în pofida atâtor încercări ratate
la care au contribuit inconștient
sub dictări ale unei entități
căreia nu-i port niciun fel de recunoștință
încerc să fac eforturi întru a urma
o atât de lipsită de relevanță și scop nobil direcție
încât mă mir și eu, se miră și mâinile mele
de această subită voință de adaptabilitate
această absurditate de a înțelege mocirla existențială
cochetezi cu metafizica, slabă și ingenuă ființă
râvnind să atingi sferele unei liniști
care nu se poate afla decât într-un univers vegetal
vălul comod și compact al ignoranței poate să dispară
însă efortul de a găsi un veșmânt colorat de sihastru
sub care să te ascunzi și să le acoperi pe toate odată cu tine
nu se știe dacă va merita osteneala
ignoranța e și neconștientizare
conștientizarea e urmată însă
de dorința de a ascunde prăpastiile năucitoare
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și metafizică, adresa este: