Citate despre cuvinte și metafore, pagina 2
Metafore captive
Metafore captive în miezul poeziei ard
Sângele trufaș străluce azi în herald
Cuvintele de doruri pline se desfac
În visele aprinse în fastuosul Înalt!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumos ar fi să iasă, din paginile scrise, cuvintele. Am scoate în lume poveștile noastre. Cele mai frumoase. Am recrea lumea. Într-una mai bună. Cu abundență de înțelesuri și subînțelesuri. Ne-am împodobi cu bijuterii de metafore. Am împărți pâinea cuvintelor de toate zilele.
Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare și destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești destinul meu
Tu ești destinul meu
cadența morții zăbovind în uman
universul
petcetluind și conjugând distanțe
tiparul meu de om nu crede în destinul cuvintelor
tu ești îngerul care încă știe să asculte
sunt atâtea rime și metafore trăite cu tine
mi-a fost îndeajuns
n-am mai deshis vreo carte
scriu cu degetul pe goliciunea ta încovoiată
uniți și goi printre candele
așteptăm liniștea ca un plăpând deșert
să ne înghită precum râul de sânge
a înghițit toate crucile
acestei lumi
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Taină
Iar eu, mirifică poemă,
Pe catafalc să-ngenunchez,
Sub a iubirii tale trenă,
Pe-un colț de stea să mă așez.
Și să visez, mireasa nopții
Să fii a mea, în veșnicii
Să alergăm desculți... Și sincer
Și cast, să ne putem iubi.
La subsuori, cu iambi sălbatici
Să sorb cuvântul irosit
În ne-cântări de lacrimi coapte,
Când zorii clipei s-au ivit.
Să-nsăilez eternitate
Cu albe clipe de amor,
Și peste-ntinsa pânză,-n noapte
Să ne putem iubi cu dor.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Am fost mereu uimită de varietatea lingvistică a limbii române, de metaforele pe care le conține. E o altă dimensiune a sinelui, pe care ți-o conferă, de parcă aș avea două stații, una a limbii pe care o întrebuințez, alta, cea oferită de cuvântul echivalent al celeilalte limbi, care oferă o altă imagine. Limba română mă însoțește permanent, o am în cap, chiar dacă scriu în limba germană. Mă însoțesc, întotdeauna, în paralel, imaginile celeilalte limbi.
Herta Muller în interviu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai frumoasă poezie
Cea mai frumoasă poezie
este poezia care n-o poți scrie.
Ea stă împăturită
în pergamentul sufletului tău:
neatinsă, cuminte
și-atât de sensibilă.
Ca și cum un Dumnezeu
numai al tău,
ți-ar sta închis în pântec,
cerând de fiecare dată hrană.
Acel platou cu amestec
de sentimente și metafore
înăbușite-n sos de cuvinte flambate.
Cea mai frumoasă poezie
stă scrisă fară de voia ta.
Uneori o găsești încrustată
pe o bancă
sub formă de inimă
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impalpabil lumii-întregi
Am tipărit cuvinte pe retină,
Sunt cărți întregi, sub pleoapele ridate,
Ce n-or vedea nicicând acea lumină
Pe care cititoru'-o va răzbate.
Sunt mii și mii de vorbe neuscate,
Și-atâtea vârfuri de penițe-întoarse
Sunt munți de ape-n tușuri despicate,
Printre metafore cu căi întoarse.
Doar tu vei știi că, pe de-a lungul vremii,
În ce n-am spus trăiește o poveste
Că n-am vânat vreodată lauri, premii,
Și lumii-ntregi, eu, nu te-am dat de veste.
De ce te-aș fi-împărțit cu oarecine,
Când mâna ta pe mine mă închină
Când gura ta un: Te iubesc! devine
Ce-n inima-mi își află rădăcină?
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ar fi...
Ahh și off,... de ar fi a mea, poezie..
I-aș scrie cu cerneala stelelor
Poezia poeziilor
Pe cerul filelor
Zi de zi fierbinte
Din două cuvinte
Cu buzele, brațele și condeiul
Cu valurile, muntele și teiul
Pe talpa de înger
Pe curba de zenit
In curcubeu infinit
Cu quasar de zefir...
Poem al poemurilor
Metaforă a metaforelor
Muză a muzelor
Exclamație a îngerilor
Ispită a demonilor
Te iubesc...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele
cuvintele nu sunt singure
niciodată
le dă viață poetul
să-i socotim fapta
cu pistolul la tâmplă
cu un deget pe trăgaci
ușor să nu i se descarce
amurgul în brațe
l-am găsi nepregătit
fără ultima dorință
cu volumele încă nepublicate
construind cetăți
în fața necunoscutului
să-i găsim metaforele
scrise pe frunze de toamnă
rătăcite asemeni filelor unui
testament pe apă
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Poetul
este conjugarea
verbului "a cânta"
la trecut
prezent
și viitor
este o reflecție metaforică
venită din peștera sufletului
izvorul cuvintelor
decantate în rime
și-n așternuturi albe
pentru încântarea
inimilor devoratoare
de frumos.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și metafore, dar cu o relevanță mică.
Poezie cu înger
Poezia lui Claudiu Dumitrache are înger.
Ea are cursivitate, e firească, parcă s-ar alcătui singură.
Sau ca și cum s-ar scrie pe dinăuntru.
De partea cealaltă, nevăzută de la cititor.
Ca să poată comunica cu eventualul ei lector precum cu reflecția lui, de pe idei, metafore, cuvinte.
Monologul devine astfel un dialog, cu lumea, cu semenii, cu sine.
Claudiu Dumitrache e un fidel slujitor al lui Apollo, zeul luminii, profeției și muzicii, care ținea într-o mână lira, iar în cealaltă arcul.
Tânărul poet, atunci când se întreabă:
Cât vom mai putea, sărmani, să-i cităm pe tirani
Să păstrăm din melodie, dragoste și poezie?,
sugerează că poezia e chemată să schimbe lumea, misiunea ei fiind să facă omul mai bun, mai sensibil la dragoste și frumos, ajutându-l să nu i se "lase seara în suflet".
El depoetizează, scriind o poezie originală, izvorâtă din bucuria de a cânta, de a crea, de a fi.
Ritmurile lumii în care trăiește coincid cu bătăile inimii sale. Dragostea cu care se apropie de cuvânt, îl însuflețește pe acesta și-l singularizează.
Acestea sunt câteva dintre semnele harului.
Claudiu Dumitrache e un poet cu viitor.
poezie clasică de Nicolae Dabija din revista Poduri de Dor (12 februarie 2021)
Adăugat de Diana Ciugureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La târgul de trăncăneli
(Din tripticul termenilor sau
încercare asupra cuvintelor)
Mahalagiii beau rachiu
la bomba "La Sicriul Negru"
iară trompeții sună viu
interpretând un "Marș funebru"
"Hai la neica, ia cuvântu' dând în clocot,
te-nfierbântă și-o să ai limbă de clopot!"
"Ofer cuvinte deocheate plus înjurătură,
îți vin ca turnate orice măsură!"
"Dau în leasing, avantajos, barbarisme cu anul"
"Prețioase vocabule, Concern «Amalgamul»".
"Cuvântul mieros sabia nu-l retează"
"Împodobesc cu metafore șefi ce bravează".
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Ursache
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metafore
Ploua,
cotoarele coperților erau întoarse-n sus
Iar norii toți erau coperți
Din răsfirate foi
se prelingea în picuri
răzlețe litere
ceru-și turna cuvintele în mine.
Și ca să pot pătrunde rostul lor
în ale mele gropi
s-au adunat băltoci
în care oglindea
ce-avea de zis.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între cuvinte și noi
Am pentru tine cuvintele pe hârtie
rânduite frumos în pagină
asemenea unor bobi de rouă pe corola florii
arome rispirând.
Între cuvinte și noi sunt fagurii de dorințe,
mierea lor s-o guști cu ambrozie,
și trupul mlădios de sălbatic.
În salon lumina îmbrățișază
clapele sidefate ale pianului vechi,
ce sublime fug clipele colorate
subțiri cu nuanțe de carmin,
mișcările
sunt asamblate în roluri
cu jocul dragostei în ele.
De fapt tot ce se scrie
capătă înțeles de metaforă în cântec.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Atât de mult i-a iubit
Poetul
Pe oameni,
Încât
Și-a dat
Unica viață,
Frângând-o
În mii de metafore,
Întru hrana
Celor înfometați
De Cuvânt.
Apoi,
Deși știa
Că va fi vândut
Pentru câțiva arginți,
Și-a turnat sufletul
În poezii,
Așteptând
Crucificarea
Și înălțarea
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem antagonic
Bărbatul calcă peste cuvinte
purtând bocanci înțintați.
Scrâșnind din gânduri
cioplește cu barda
crucea metaforelor
condamnate la povara agoniei lui.
Bărbatul iubește Femeia
precum iubește Hristos biserica
fiindu-i călăuzitor
și mântuitor în toate,
îmbrățișând-o cu pașii lipiți de ai săi.
Femeia pășește alin printre simțuri.
Frivolă,
posedată estetic,
filigranează tandru,
dureros de încet,
fiecare nufăr așezat în neant.
Femeia iubește Bărbatul
cu patima apei,
[...] Citește tot
poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrum de puncte
Delfini de vers au eșuat în călimare...
Cangele grele, a mâinilor... mi-au scufundat
Pana, în abisuri de tuș... de necutreierat.
Necălcate de trupuri de metafore..
Demonul fumează, strap, slovele
Într-o țigară de file, pe trup rotite.
Arzând, inspirația, în scrum de puncte
De final... pentru cuvintele invizibile
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumosul castel
Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Și-acum când e gata, prieteni
Priviți-l ce trist se dărâmă
Adrian Păunescu
-------------------------------
Își rupe din suflet zidarul
Punându-și ades temelie
Din nopțile albe, tiparul
Pe care singur îl știe
Poate că n-are de sus alte daruri
Și sapă de-o viață-n cuvinte
Mânat de himere, coșmaruri
Și-și vede de treabă-nainte
Își face mortarul, liantul
Și punțile lui se-ncovoaie
El știe ce-nseamnă neantul
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joia mare
măi dragă le-am spus eu cuvintelor care
mă așteptau pe peron m-am întors la voi
din războiul meu cu lumea reală tras la
față și fără vlagă le-am dat un rând la
bufetul din colț cu toții știam că urma
să fiu jefuit de tot ce aveam ascuns în
ventriculul stâng și mă rugam să nu îmi
găsească metafora lustruită ca o lentilă
zeiss prin care încercam să îl apropii pe
d-zeu la masa murdară sta fiul omului
alături cuvintele care îl vor trăda până
va cânta cocoșul eram la o cină de taină
cuvintele toate aveau cearcăne de sfinți
bizantini și picioare nespălate vorbeau
între ele simplu firesc despre vreme
despre ce au mâncat și ce vor iubi cu
siguranță cuvântul nu poate spune nimic
mai mult dacă nu e scris de poet în vitrina
restaurantului o noapte luminoasă îmi
transformase în nimb aburul respirației
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo sunt
unde umbra timpului
își așterne cuvintele
metafora
începe să-mi frământe degetele
printre culori
mirajul punctului îmi ascute inima
iar vântul
prin mine croiește cărări adânci
redescopăr pădurea
într-un gând
versul îmi taie respirația
atunci mă regăsesc
și las potecile fricii
să-și piardă pământul
sub tălpi simt
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și metafore, adresa este: