Citate despre cuvinte și mișcare, pagina 2
Revelație
creația-i lucru comun
creat de singurătăți
de geniu când bun când nebun
integru ori rupt în bucăți
creația-i lucru intim
creat pentru nimeni și toți
din nodul acela sublim
din gâtul mișcării pe roți
creația-i lucru firesc
creat de naturile mari
din fraza ce strigă:" iubesc"
redusă la sensul: "dispari"
creația-i simplul cuvânt
creat de la bun iceput
din patru stihii și pământ
cu suflet în două și lut...
poezie de Iurie Osoianu (13 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum produce omul cuvântul? Cu brațele sale, cu picioarele sale, cu urechile, cu nasul său, cu pântecul său? Nu, cu gura sa. Și gura din ce este formată? Din limbă și cele două buze; și atunci când limba și cele două buze se pun în mișcare produc cuvântul articulat. Limba este principiul masculin și cele două buze sunt principiul feminin. Astfel, principiul masculin și principiul feminin produc un copil: cuvântul.
citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i așa
nu-i așa că e doar o vedenie
o crudă întâmplare
că rasuflarea ta mi s-a smuls din carne
din os
și mă doare
nu-i așa că nu există verde
că iubirea e aroganță
că gândurile noastre împreunate
sunt doar o așchie
de speranță
apropierea ta agățată de piele
adâncă mi-e tot mai adâncă
iubito nu-i așa că
aerul dintre noi uneori
se transformă în stâncă
nu-i așa că ți-am dorit doar umbra
încolăcită de mine
[...] Citește tot
poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele goale, cuvintele fără sens, cuvintele în aer, nu pot produce nimic. Vedeți, toate acestea ne obligă să studiem și să facem eforturi pentru ca cuvintele noastre să producă efecte în lumea întreagă, în întreaga creație, în lumea vizibilă și în lumea invizibilă; pentru ca ele să pună în mișcare oamenii, îngerii, arhanghelii, spiritele și elementele.
citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În realitatea vieții sufletești, cuvântul este un complex de înțelesuri și de simțiri care nu există niciodată singuratice, ci sunt totdeauna legate cu înțelesurile și simțirile din alte cuvinte și alcătuiesc astfel între ele țesătura cea trainică a personalității unui individ, ca și a unui popor. Această țesătură este mai întinsă sau mai restrânsă, mai îndesată sau mai pe deasupra, după cum este și firea individului; dar totdeauna este împletită din mai multe ițe ale spiritului omenesc, și din când în când se ivesc încrucișări de fire, care pot pune în mișcare țesătura întreagă, și cu un simplu cuvânt se deschide adâncimea adâncimilor sufletești. Vorbește ca să te cunosc! Vorbește ca să te văd!
Jose Ortega y Gasset în Revolta maselor
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diavolul reprezintă revolta satanică împotriva autorității divine, revolta în care vedem germenul fecund al tuturor mișcărilor de eliberare a omului revoluția. Socialiștii se recunosc unul pe altul prin cuvintele: "În numele celui care a suferit o mare nedreptate". Satan este eternul revoltat, primul liber cugetător și eliberator al omenirii. El îl face pe om să se rușineze de animalica sa ignoranță și ascultare; el îl eliberează, pune pe fruntea sa pecetea libertății și a umanității, îndemnându-l să nu se mai supună și să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului.
Mihail A. Bakunin în Dumnezeu și statul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balanța
un echilibru strivește fiecare seară
vărsând balans în visele mângâietoare
cu mult regret m-am pus pe talerul din stânga
discret intrus în inocenta reurcare
de sus
vedeam cum zorii pe munții de bazalt
pentru întâia oară își desfăceau parura
stăteam deasupra apei ca duhul despre care
în ziua cea de-a șaptea ne învăța scriptura
damnat stelar
hoinar sub verzile portaluri
eu măsuram răcoarea pierdutului eden
balanța
implacabil
îmi cântărea durerea
și mult prea des destinul se înclina la semn
știuta cumpănire din pagina genezei
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut-au anii
Trecut-au anii... grăbiți și onești,
Clipele așteaptă eterne povești,
Vântu-n burlane... frunze adună,
Amiaza asta... nu-mi pare bună.
Titluri parșive....... cronici firești,
Viața te-nvață, trist, să glumești,
Conflictul începe, așa, ca ploaia,
Cooperantă îmi pare... odaia.
Pot recunoaște... lira... și sfinții
Ce se răsfață-n oglinzile minții
Și aceea corabie.... fără de har,
Pusă-n mișcare, de un tâmplar.
Dinspre-ntuneric... spaimele vin,
Aprinsă e... lampa... lui Aladin
Și o minciună... tandru zâmbește,
Tainice umbre când tâlhărește.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflexii
Dintr-un reflex primordial,
Purtați de energii rebele
Aicea, în spațiu sideral
Ne raportăm ades la stele
Nu avem puncte de reper
Și care, le avem nu-s clare
Când toate stelele pe cer,
Sunt în continuă mișcare
Tot căutând pe bâjbâite
Alt trai și vremurui bune
N-avem cuvinte potrivite
N-avem un pic de-nțelepciune
În multe cazuri visători
În alte zile șterși, apatici
De atâtea ori nepăsători,
Dar din când în când simpatici
[...] Citește tot
poezie de David Boia (18 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamei
Am urmărit-o îndeaproape din umbră
mișcările ei obsesive
ca și cum ar gândi o orchestră
cu începutul și cu sfârșitul concomitent
ca și cum ar țese o poezie cu toate cuvintele
iar prin mișcări de puzzle ar lua o formă
divinitatea o agasează însuși fiul vorbește în dodii
demonii sunt niște clarvăzători și profeți
de la ei vine și poezia.
poezie de Dan Ciupureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De obicei
Trec foșnind ierbos
și răspunsul e șuierat,
cu mersul agale, opintit
și ezitant.
Credeam că s-a urbanizat totul,
chiar și vocabularul,
când m-am trezit
cineva înjura
de pe marginea unei plăceri
nemaiîntâlnită și sălbatică.
Trecuseră niște ere peste mine
și eram aspru
și grunjos la atingere.
Spuneam cuvinte desuete,
singurele pe care le mai găseam,
totul în jur
era o minune de mișcări,
un dans mecanic,
hipnotizând grandoarea acelei zile!
Într-un parc,
[...] Citește tot
poezie de Marius Gîrniță
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A ramas doar...
Ai crezut
că viața a uitat,
pe colțul mesei,
sufletul meu,
dar pentru tine.
Absent,
l-ai luat în palme.
Miez rămas
din felia de pâine
elegant tăiată,
ovală chiar,
pentru ospățul
indiferenței...
L-ai modelat rotund,
uitând
de finețea mișcărilor.
Nepriceput,
l-ai sfărâmat pierzând,
firimitura
nespusei iubiri.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu pleci
Nici nu pleci, nici nu rămâi,
Mă cuprinzi între inele
Și-mi pui sânii căpătâi,
Ridicându-mă la stele.
Nici nu vii, nici nu te duci,
Mă tot chemi înspre ispită,
Straiele... când le arunci
Și te vrei, a fi... iubită.
Nici nu taci, nici nu vorbești,
Mă privești întrebătoare,
Trupul când ți-l dezgolești
Cu mișcări provocatoare.
Nici nu fugi, nici nu te-nchini,
Mă dai păcatelor... sfinte,
Când mă iei dintre lumini
Și mă lași... între cuvinte.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea devreme
poeții mari pe cai mari
ăia mici în cipici unghiulari
strânși cu ușa cuvintelor de gleznă de gât
cum e mai urât
în mișcarea acelor cuvinte ne
apărat recitabile (?!) imediat
ce iese un ochi să re-tragă
cu pleoapa urechii
la zgomotele nedefinite
ale vieții
de apoi mai vedem
cine cu cine pe cine îngroapă
cu hohote de plâns și alai
de saltimbanci în rezervă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, mamă!
O poezie cu toate cuvintele
Am urmărit-o îndeaproape din umbră
mișcările ei obsesive
ca și cum ar gândi o orchestră
cu începutul și cu sfârșitul concomitent
ca și cum ar țese o poezie cu toate cuvintele
iar prin mișcări de puzzle ar lua o formă
divinitatea o agasează însuși fiul vorbește în dodii
demonii sunt niște clarvăzători și profeți
de la ei vine și poezia.
poezie de Dan Ciupureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bosonul... Eminescu
"Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl...
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii."
Scrisoarea I - M. Eminescu
. a fost un Eminescu Absolutul
sau Absolutul, eminesc cumva,
și-a plămădit la începuturi lutul
știind perfect ce infinit Va modela?!
și România să fi fost întâmplător
acel picior de plai pe care dânsul
va fi venit dintr-un sfârșit de viitor
și care la 'nceputuri fu cuvântul?!
și steaua pân' la care-i drumul lung
și plopii fără soț cu flori albastre
ce sacru genial în umbră-ascund
și ce nefast simbol al lașității noastre?!
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 iulie 2012, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Apercepția combinată cu legea mișcării este modul în care omul se privește pe sine și lumea externă. În alte cuvinte, este părerea pe care copilul și apoi, pe aceeași direcție, adultul o capătă despre sine și despre lume.
citat din Alfred Adler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu pleci oricum
hai să le fim oglindă cuvintelor
(toamna vine oricum învățându-mă plecarea)
am să mă las răscolită de tine
și am să pipăi doar vorbele șovăitoare
aruncate în podul minții mele
n-am să te urmăresc
(toamna vine oricum și mă descojește de culori)
cum îmi spinteci sufletul printr-o mișcare nefirească
doar atât cât să te pui în libertate
după ce vei fi aflat că exist
hai să păstrăm ziua asta legată la capete
(toamna vine oricum și-mi lungește nopțile)
pe sub visurile atârnânde din cearșafuri
zorile deja îmi încolțesc
desculțe de tine
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Ada Apostol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Doamne, mulțumesc!
Pentru harul ce-l am, Doamne,
Ție vreau să-ți mulțumesc,
Însă unde-n lumea asta
Aș putea să te găsesc?!
N-aș putea nemărginirea
Să-ți măsor... Privirii mele
Pas cu pas, eternitatea,
Cerul Tău tivit cu stele,
Nu-i ajunge! Unde oare,
Universul m-a-nfiat,
Ca să picur din norocul
Stelei care Tu mi-ai dat?!
Nu ți-am spus?! Când pruncul plânge
Plâng și eu... Când foamea doare
Mă ascund și plâng... Mi-e milă
Nici eu nu ma de mâncare!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugul aprins
O apă de ploaie cu picuri grele, alungite -
așa îmi apar vorbele tale.
În cuvinte se pune vulnerabilul în mișcare,
iubirea se pierde în moartea clipelor,
păsări pestrițe duc în cioc semințe de vânt.
Unii își îmbracă hainele cerului,
gustă cu plăcere fructele;
de sub copaci nu se mai vedea pădurea.
Cuvintele se frig pe limbi de foc;
restu-i o ceață densă și nu arde
decât rugul aprins
din inima ta.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și mișcare, adresa este: