Citate despre cuvinte și numismatică, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și numismatică, dar cu o relevanță mică.
Mă-ntreabă lumea
Mă-ntreabă lumea de ce scriu și eu nu știu
Să răspund, am câștigat palate de aer,
Aflat la marginea prăpastiei, privesc un balon,
El mă va duce pe Lună, ies dimineața din valurile
Mării, ies vremelnic, ce aduc eu semnilor?
Mâine voi muri pentru, să nu mă plângeți,
Poate dura ceva, detesc inteligența filosofilor,
Eseiștilor, esteților, isteților, nimic nu se compară
Cu sufletul, iar suflet au numai poeții.
Chiar dacă nu-i citește nimeni.
Cunoaștem noi toate păsările pământului?
Cuvintele nu mpor niciodată, indiferent
În ce limbă se scaldă, anii mi-au tăiat trupul în două,
O parte zboară, o parte se scufundă,
Zi după zi vine și pleacă speranța, ce este ea?
O monedă de schimb pentru trecerea Styxului.
Ai rămas un timp să contempli imensa tăcere.
Cine ești tu, poete?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începutul Lumii
Materia și mizeria, energia și turnătoria,
Atomii, moleculele, oamenii
Se chinuiesc, planeta opreta luceta,
Intestinele sunt foarte lungi și dureroase,
Fără dezbateri nimic nu e valabil,
organismele, organele care bat și dezbat,
cimpanzeul este destituit,
uneltele de piară scumpă, diamantele
dragi falselor iubiri, homo sapiens nu este sapiens,
cuvântul ca și gndul, doi frați pătați,
este destituit Neanderthal, pleacă la University,
toată lumea la muncă agricolă,
noi vrem producție, nu inducție,
religiile politehniste, Sargon-rege de carton,
monedele și bipedele, unii merg în genunchi,
budismul, haikuul și Mikluho Maklai,
Romanii ucid, apoi devin creștini,
Islamul și viitorul sfârșit,
Civilizația doarme în pantaloni,
Ea face în pantaloni,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe fiecare față o altă față
strâns în corzi până simte aburul feminin
cu toate fibrele împletite ca sârma-n gard
știe pe unde să taie cu foarfeca dreptunghiul
prin care ajunge dincolo cu dorul nestins
în care și-a crucuficat instinctele primare
și se hrănește cu frumosul lichefiat
rupe din trup propriile porniri trufașe
își scoate din buzunar moneda de schimb
și o pune pe masa negocierii libere
pentru ademenirea iubirii ei sclipitoare
care nu te lasă să scapi
decât vindecat de vechile năravuri.
de acum întregul femeii se vrea rodind
și calitățile ei puse în sângele bărbăției
să armonizeze cuvintele adânci ale simțirii
fără să le macine la morile de vânt
care plimbă aerul pe fiecare față
și-l scapă ca pe o haită de conducător
și-i dăruiește prin luptă altul.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comedia mea
O, comedia mea nemuritoare,
exilul meu pe creierul în floare,
cum mă uitați, prieteni fără patimi
și fără pete, dincolo de gratii
și dincolo de grațiile sublime
ale Sibyllei din scriptura sibyllină,
eu m-am născut bogat, ca regii antici,
cu anii am pierdut din mantii,
azi port hlamida sărăciei strălucinde,
exilul meu, regatul din cuvinte.
*******************************
... Poetul este Ali Baba
ce-și regăsește trista lui comoară,
pe care hoții nu o pot fura,
poetul este Ali Baba.
Iar soarele e ironia voastră,
poetul e pustia vastă,
un prizonier al infinitului închis,
un vis în vis..
*******************************
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem despre ceea ce tu numești naștere
Ți-am simțit respirația ca o noapte cu picioare de lună.
Albă, subțire, aburită... cometă a lumilor viitoare,
Cu maci sângerii și tăceri deformate în cuvânt.
Parcă ieri mâna ta cuprindea centrul universului,
Mediana dintre tine și mine! Timpul împarte
monede plumbuite
Acelora ce se nasc pe hotarul viilor, iar secunda
când te-am fost zărit
crește precum peștii cu irișii
bulbucați.
Mă așez la masă cu întrebări-păsări,
ciclopi din lumile ce au trecut
Și apăs pe somnul tău rece/ al naibii de rebel
Cu unghiile mele vopsite fucsia.
Toate îmi apar ca niște iluzii demolatoare,
numai lampa ta de veghe are un buzunar secret.
Ai pentru mine o inimă cât suflul înaltului
o inimă plutitoare?
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem despre ceea ce tu numești naștere
Ți-am simțit respirația / noapte cu picioare de lună.
Albă, subțire, aburită... cometă a lumilor viitoare,
Cu maci sângerii și tăceri deformate în cuvânt.
Parcă ieri mâna ta cuprindea centrul universului,
Mediana dintre tine și mine! Timpul împarte
monede plumbuite
Acelora ce se nasc pe hotarul viilor, iar secunda
când te-am fost zărit
crește precum peștii cu irișii
bulbucați.
Mă așez la masă cu întrebări-păsări,
ciclopi din lumile ce au trecut
Și apăs pe somnul tău rece/ al naibii de rebel
Cu unghiile mele vopsite fucsia.
Toate îmi apar ca niște iluzii demolatoare,
numai lampa ta de veghe are un buzunar secret.
Ai pentru mine o inimă cât suflul înaltului
o inimă plutitoare?
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potretul unui băiețel
După ce a fost bătut la fund cu cureaua s-a târât în pat
Și și-a acceptat situația fără inutile lacrimi amare.
Pălăria unchiului, cu dungi roșii, era un lucru-amuzant!
Chicotea pe înfundate. Apăruse luna-nlăturând disprețuitoare
Zdrențele norilor cenușii de pe cerul de sineală.
Se vedea clar era mai palidă decât florile de narcis
Și-i inunda patul cu mareea-i aurie. Pe pardoseală
Se roteau puncte leneșe. Cu ochii-nchiși, el suspina-ntr-un vis.
Nisipul era fierbinte. Fulgere de lumină trandafirie
Stropeau cu stropi de sânge plaja. Dincolo de gura peșterii
Sclipeau cu nepământească splendoare, c-o feroce glorie,
Zigzagurile constelațiilor australe, cereștile imperii:
Ici, în balans, Crucea Sudului;* colo, sfidător, Marte pe cai mari;
Dincolo, răvășind puzderie de stele-n juru-i, sălbaticul Centaur.*
Înăuntru, butoaie grozave, ca gușile unor înalți funcționari
Umflate de chiolhanuri, iar pe pereți carpetele de aur
[...] Citește tot
poezie de Benét, Stephen Vincent, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea III
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă,
La pământ dormea ținându-și căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară
Și s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumusețe,
Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură
Și prin mândra fermecare sun-o muzică de șoapte,
Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte...
Ea, șezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viață de a ta... În brațu-mi vino,
Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieții este și de veacuri și de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieții mele.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Scrisoarea XXL (parodie după "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)
Un osman dintre aceia fără neam și fără limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades și-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neținând cărarea dreaptă,
Scărpinându-și cu ardoare scăfârlia cea deșteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vișinată de-acum două primăveri
Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumusețe,
A-nceput să facă zâmbre și pe-alocuri fețe-fețe
Și chiar dacă peste case, nesimțită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-și marafeții, vru să-ngaime tandre șoapte
Cam ceva de genul: "Fato, unde vrei să dormi la noapte?"
Ea, văzându-i poticneala, gât de struț pe dată-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în brațe-mi vino
Eu să îți alin hormonii, iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuși se face beznă și apar la streșini stele,
Vin să-ți prezantez tariful plus serviciile mele!
[...] Citește tot
parodie de Rudy Valentino, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rudy Valentino
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Copilul și marinarul
O pereche de bătrâni simpatici, bunicii mei,
Și drăguți cu toate lucrurile prostuțe; ei vedeau în Rai
Mielul pe care Isus l-a mângâiat când era copil;
Credința lor n-a fost niciodată umbrită de îndoieli: pentru ei
Moartea era doar un curcubeu pe cerul Eternității,
O promisiune că va veni curând lumina nepieritoare.
Era un bărbat care bătuse toate mările; un bătrân aspru,
Dar binevoitor; și păros ca o castană
Plină de lapte dulce.
Pe țărm, toată ziua supraveghea
Vânturile și le spune soțiilor de navigatori care nave
Au avut parte de vreme bună și care nave au întâmpinat furtuni;
Privind cerul, putea spune fără greșeală
Cum vor fi după-amiezile care urmau unor dimineți furtunoase,
Dacă nopți liniștite vor urma după-amiezilor turbulente.
Evita cu înverșunare orice scandal,
Iar dacă vreo șoaptă răutăcioasă-i mai rătăcea prin minte,
O îndepărta blestemând-o de parcă-ar fi fost ciumată.
[...] Citește tot
poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și numismatică, adresa este: