Citate despre cuvinte și proză, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și proză, dar cu o relevanță mică.
Poezia n-a murit, se trezește doar după un secol de beție cruntă
Motto
"Nu mă consider un poet, pentru că nu-mi place cuvântul.
Mă consider mai degrabă un trapezist" Bob Dylan
Se pare că suntem mereu în dezacord;
tu vezi întuneric acolo unde eu văd doar lumină,
văd viață acolo unde tu susții că nu-i nimic în afară de moarte.
Rigor mortis-ul vorbelor tale, înțepenesc poezia.
Eu încerc să simt libertatea-n mișcarea ei
deliberată și banală, rugându-mă să fiu diferit,
real și cât mai asemănător vieții așa cum vorbesc oamenii,
nu niște clasici împopoțonați în zorzoanele lor.
Indivizi ca Poe, cărora nu le era teamă de întuneric,
scriau proză care se citea de parcă-ar fi fost poezie.
Iar dacă citești trăgând o dușcă de-a lui C. Bukovski,
(cei doi erau în stare să scrie și să bea la fel de bine)
orice artificiu poetic încremenește
sub
masă.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Best-sellerul celor o mie și una de stări
diminețile erau locvace
apoi ne vorbeam din ce în ce mai rar
chiar trecuse foarte multă vreme
de când cuvintele înghețaseră pe buze
începea primăvara și somnul devenise astral
cuvintele erau puține și rare
& eu mă pregăteam să scriu
și să-ți dedic o carte despre funcția telepatică a limbajului
mi se prezisese va fi negreșit cel mai bine vândut best-seller
cuvintele erau umbra dintre mine și tine
întinzându-se peste univers
mai înainte ca soarele să apună & trebuia
să facem să răsară iarași soarele
te trezeai în dimineți cețoase
aproape de aprilie bacovian&
eu întorceam lunile înapoi
ca și cum numai în ierni cu reni prin ierbi
s-ar desluși adevărata telepatie a pământului reavăn
mi se spunea
e prea mult să dau sens giratoriu anotimpurilor
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscruce
... mă bate gândul să scriu proză
și să-mi destăinui viață;
un parfum de nuanțe-n amintiri
fără vreun atribut de roză,
un mic platou unde-s încolăcit o ață,
ce mă mișcă, unde-s o paiață
printre figurine, alte pripășiri...
acum cât mai e timp, pân' la apoteoză,
cât încă pot să-mi deapăn dintre retrăiri!
... curios lucru, îmi tot fac bagajul
de la un timp; nu știu de ce,
din ce tipar, ce litere de plumb
se tot înghesuie-n cuvinte, așalandajul
m-apasă, tot se trece, trece?...
... cum c-ar fi timp, ce-l calculez la rece,
dându-mi stupide limite de un sucumb
stupid, aleatoriu de morbid; linșajul,
ce nu știi când și cine pregătește bumb?!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Circulară din America
Urechile mele de editor
Sunt într-o supraveghere
Permanentă-a celor
Două emisfere
Și ce mama naibii
Crezi că-aud
Pulsând cu putere?
Aud Beat-ul, Ritmul,
Nu ritmul inimii care bate,
Ci palpitațiile posace-ale
Noii Arte.
Ascult cum o idee moartă,
Măcinată-n căpățâni cu minte lipsă,
Urmează implacabili lideri
Printr-o prelungă eclipsă.
O, Kerouac, Kerouac,
N-ar fi oare de poveste,
Dacă vreo idee
Chiar îți supraviețuiește?
...1/2 de idee
[...] Citește tot
poezie de George Barker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara valorilor
Mi-am luat astăzi un creion
De la noi..... autohton,
Si am inceput lucid
Spirit critic si acid
A nota cu zero plus
Tot ce e pe facebook pus.
Nota zece la cafea
Si la flori asemenea!
Nota nouă.... poezie,
Opt la proză că se știe,
Venită, neavizată,
E de multe ori rugată
A fi scurtă si concisă
Si de adevăr convinsă.
Sportul e cu zece plus,
Comentarii nu-s de spus
Stadioanele sunt pline,
Curg cuvintele cu rime.
Nota șapte dau la bancuri
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la Criș
De la Criș pân-la Crișana e un drum fără prihană,
Odiseea fără ramuri, muguri încă nedeschiși,
Inchiziția se cheamă, lasă urme curmeziș.
Moartea nu e poezie, nici nu-i proză, poate cânt
Care circulă pe valuri fără sunet și cuvânt.
Oedip nu-și mai scoate ochii, are-n față Window Nine,
Din parfumuri lungi de rochii, Dionis se-mbată-n van.
Bodhistava străjuiește, viața curge infinit,
Nu mai știm în care ere ne-am născut și am murit.
Chinul, început nevrozei se adună pic cu pic,
Mântuirea vine-n roze de uitare, în ișlic.
Eu o las pe Adriana și m-apuc de Ramayana.
*******************************************
Harus- speaky, zise Miky, încurcând și limbile,
un augur mare în tur, a lovit în drum o mega,
rega, rega la șoferul ce băuse numai zerul,
Purana a pus ochii pe Bulana, fiica lui Bulan XIV,
Digha Nikaya, elevă la Sava, pierduse trei bacuri,
ucisă la Lacuri de homleși cu sacuri ori saci, cum doriți,
Merlin are-un blitz, un Blitzkrieg, se pare,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
George Moore
Vorbind despre aspirații',
Din împletiturile creionului, mai depresive decât întunericul
însuși,
Ne prezinți oare încă o formă imperturbabilă
De bufonerie franțuzească
Sau e vorba doar de auto-persiflare?
Stastiseala de zi cu zi
Ți-a împrumutat o invizibilă, fierbinte mască de anemie
Asta în vreme ce-ți umpleai "micul pahar" de la
decantor
cu un lichid transparent-plumburiu pentru a momi "zilierul peregrin"
Apoi, în glumă cumva,
Ai evadat cu ea? Înlocuitorul sufletului tău,
Spiritul al unor povestiri bune, te flatează, convins că
Relatând pe scurt
Un incident atent selectat ai cunoscut o altă frumusețe decât cea
din cociabe, spre
Care să-ți concentrezi admirația.
Până una alta, în ceea ce privește viitorul,
[...] Citește tot
poezie de Marianne Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petiție în recurs
E lumea plictisită de-atâta poezie
Ce curge râuri, fluvii, molcom sau în torent
Bătând la porți de glorii în scris de erezie
La dogme seculare... Încălcate evident.
Cum mai ușor e totul, când reguli nu mai sunt;
Poet e prozator, eseist, dramaturg,
E nuvelist, reporter... Ei singuri se încânt,
Filozofând infant sau geniu demiurg.
Fac parte, poate sigur, din invazioniști,
Orbiți de-orgoliu propriu și surzi la rațiune;
Cum dive, dezbrăcate pe sticle, sunt artiști
Și șarlatanii, hoții, conduc o națiune.
Îmi cred încă bun simț de-a respecta canoane
De rimă, ritm, de iamb, troheu... în exprimare;
Nu-ncerc să-mi vând din stol, spunând că-s avioane,
Nici să-ncâlcesc cuvinte, în metafore bizare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Singulară durere
Îmi pierd privirea pe profilul tău;
M-agăț de buze-n maci de rouă
Și-ntrezăresc mari picuri, căci din gene-ți plouă
Și n-am nicio putere să opresc din rău.
Mă strâng în mine, am nod în respir,
Simt cerc pe tâmple, nu mai am timpane...
Un leșin simt cordul, susuri diafane
Îți mimez cuvinte, am rece transpir.
Am același tremur, cu trupu-ți ce saltă,
O tobă imensă mi-e inima-n tunet...
Aș vrea să-ți fiu înger, o liră-n răsunet,
Să poți să ai zbor, muzica o haltă.
M-aș transfigura în balsam de roză,
Din miresmi să-ți iei dres pentru durere
Și nectar ți-aș fi, hrană s-ai, de-ai cere...
File-n basm m-aș face, leac să ai din proză.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXVI
Pe când toți trei în șir mergeam astfel
pe mal, maestru-mi tot spunea aoare:
"Ascultă-mi sfatul, să te-ajuți cu el!"
Pe-obrazul drept eram lovit de soare,
ce, jos, spre-apus, tot cerul inundându-l,
schimbase-n alb albastra lui coloare.
Iar roșul foc cu umbra mea făcându-l
să pară și mai roș, pe mulți văzui
c-aveau, mergând, numai spre-aceasta gândul.
Prin semnu-acesta drept motiv le fui
de vorbă, deci și-așa și cuvântară:
"Nu pare-a fi nălucă trupul lui."
Pe cât puteau, apoi, înaintară
spre-a ști-ntr-adins, dar grijă-având
tot insul de-a nu ieși de unde n-ar fi-n pară.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte banală
Băusem prea mult în noaptea - aceea...
Era ora când totul ți se pare posibil,
chiar și învierea din morți,
chiar și schimbarea amintirilor pălite.
În mine se deschideau și se-nchideau într-una porți,
scârțiind între renunțări și ispite.
Era ora când totul și se pare simplu și posibil,
când crezi că un singur cuvânt
spulberă toate argumentele și nehotărârile celorlalți,
și totul îți apare clar și categoric,
ca într-o operă desăvârșită de artă.
Ce operă de artă
poate fi mai desăvârșită decât dragostea?
Ce om n-a încercat să facă din ea opera vieții lui?
Am spus și eu vorbe mari despre dragoste,
m-am simțit și eu pur, vorbind despre dragoste,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pruncului Elis
Acesta ți-e sfârșitul.
Elis, când mierla în pădurea neagră cântă,
Buzele tale beau albastra răcoare a stâncilor izvor.
Lasă, când fruntea-ți firav sângerează
Străvechi legende
Și-ale păsărilor întunecate mărturii de zbor.
Tu însă mergi în noapte cu pași moi,
Cea-n care-atârnă struguri purpurii
Și tu-n albastru brațele-ți întinzi.
Un rug aprins răsună,
Mondenii ochi unde îți sunt.
O, de cât timp ai murit, Elis.
Ți-e trupul o zambilă
În care degetul de ceară un călugăr își cufundă.
O grotă neagră ni-e tăcerea,
Din care, rar, un animal blajin pășește
Și-ncet el geana grea coboară.
Pe fruntea-ți se prelinge neagra rouă,
Ultimul aur al stelelor căzute.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și proză, adresa este: