Citate despre cuvinte și puls, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și puls, dar cu o relevanță mică.
Cu tine
Cu tine
Suntem doar noi doi,
Sau asta credem noi
Într-o intersecție.
Din când în când
Privim către semafor,
Culoarea e tot roșie.
Semaforul pare blocat,
Iar capul meu stă aplecat
Peste umărul tău.
Îți simt pulsul, respirația,
Cuvintele nespuse...
E foarte cald
Și totul a înghețat...
Semaforul e pe roșu,
Iar eu îmi doresc
Să rămână așa...
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taci
absorb cuvintelor trupurile
printre ninsori
pecetea rostirilor adâncește tăcerea.
un pas, doi,
spre ieșirea din cercul umbrelor.
calc adânc în gropile rămase,
după o trecere densă a ta prin mine.
explodez la fiecare atingere de sensuri.
artificii de gândire mă-nconjură tandru.
plesnește speranța în strălucirea-i fadă.
aud somnul minții răscolind rațiunea.
crește pulsul în gheața furiilor nestinse.
lava așteptărilor topește statuile
din marmura unor cuvinte fără ecou.
sunt sătulă de nimic.
îmi ascund foamea de cuvinte
printre penelurile frânte.
mai nasc o noapte și-o zi, sunete.
taci. vorbesc cu mine.
tu nu ești.
poezie de Anne Marie Bejliu (19 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea lumii
Am auzit în casa verii marea
Depănând țărmurilor o poveste
Despre nedreptăți pe care
Toată lumea ar trebui să le deteste.
Am auzit pe crestele munților vântul
Și copacii conversând în pragul înserării
Despre o străveche tristețe-a dealurilor,
La fel de misterioasă ca tristețea mării.
Și-n toate nălucile-acelei zile
Auzeam, cu elocventă insistență,
Un discurs din lumea de-altădată
Reverberând în urechea mea atentă.
Apoi am înțeles, n-auzeam decât
Bătăile inimii, ale inimii mele,
În murmurul continuu al valurilor
Și-al vânturilor care-și măcinau cuvintele.
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renunțare
Când... aproape-mi reglasem
pasul,
dupa cel de dinaintea mea,
respirația,
în ani întregi de încercări,
bătăile inimii,
dupa fiecare salt in neprevăzut,
credințele,
fără să pun prea multe întrebări,
așteptările,
dând crezare cuvintelor,
limitele,
necunoscându-mă...
Am realizat cât am greșit!
E timpul
să renunț la toate
și să-mi las zilele,
să curgă
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai nevoie de timp și de tine
În strălucirea primelor raze de lumină,
mergi pe marginea abisului
în calatoria hipnotică întinsă la infinit.
Nu există nicio cale, calea o parcurgi pas cu pas.
Aproape imperceptibilă, prin fiecare mișcare,
viața respiră într-un puls continuu,
însoțită de sunete îndepărtate.
Asaltat de flacără, de dorințe confuze, de iubire,
răspunzi la provocări,
asculți până la incandescență glasul imuabil
al tăcerii prăvălite în curgeri vulcanice,
sămânța fecundă străbate sideful
claviaturii de culori estompate.
Prin tonuri grave, uneori opace,
departe de imagini, refugiu și sanctuar,
strânsoarea speranței sălbatice străpunge cuvintele,
dincolo de sârma ghimpată, pentru a deveni
pură uitare, orbire sau iluminare.
Halucinant cer din care cad
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Angst I
doar privindu-ți ochii
mi-am dat seama că și universul tău
are câteva găuri prin care sulițele neființei
pătrund și rămân acolo pentru totdeauna...
emoția primelor îmbrățișări nu mai răsare
ca un astru cu razele ascuțite,
ci își găsește culcușul în acea comoară sângerie,
primită la început de drum,
când realizezi că ești printre puținele persoane
care nu s-au bucurat de strălucirea ei neprihănită
este pedeapsa fiecărui suflet neputincios
să nu afle de ce bătăile inimii nu dor
când toate în jur par o ancoră prea grea
ce i-a fost atârnată de pleoape
ascundem cu o durere fără glas
și închidem dincolo de gratiile sufletului
acele temeri ce n-au cunoscut vreodată cuvintele...
poezie de Ionuț Popa (18 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ionuț Popa
Aripile visului
Un cuvânt înseamna tacere
Eternitatea marcheaza visul
Lacrimile aduc mângâiere
numarând orele spre târziul înserarii
În sufletu-mi rascolit de iubire pentru tine
speranta a devenit picatura în oceanul de iubire
Un dar pur înca nescris
Traiesc si respir prin tine
Ma daruiesc fiecarei clipe în doi
Simt pulsul inimii tale
numarând spre infinit secundele
Exista hoti si jefuitori de vise?
Dezbraca-ti aripile -
dincolo de lacrimi si dor
sa simtim doar atingerea marii
si sa uitam ca exista un "eu"
existând doar noi doi
în aceasta lume absenta careia totusi îi apartii
Traieste CLIPA - apoi poti sa dispari
poezie de Maricela Suciu-Murgeanu
Adăugat de Marina Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respir aer mumifiat
respir aer mumifiat
încoronat printre sfinți
de femeile cernite-n busuioc și mir
în gând țes ghirlande de stele
împietrind zbuciumul în largul adâncului
cioburi de cuvinte trimit raze reci
în bezna tăiată de lumina inimii
scapără lumini pe încheietura mâinii
spălând coloșii de ceață din priviri îngustate
muzica pulsului e mânată pe tărâm necunoscut
devenim frumoși în jocul de flăcări al iadului nestins.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi de înger
trecem
conturând gânduri pe aripile timpului
apoi vom poposi
păsări călătoare, într-un cuib
rânduit între faldurile cerului
uneori așteptăm drumul să schimbe timpul
opriri provizorii
privind încrucișarea cuvintelor
casa mea
e firesc aproape de cer
închid un gând între aripi de înger
e o liniște oarbă
în pulsul necontrolat al materiei
la sfârșit poposim
în strâmtorile universului
cu sufletul sfâșiat de întrebări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
câteodată poezia mea țipă de durere
ea pleacă spre oameni
le cere simpla opinie a sufletului și a minții
merge mult pe drumul adevărului
se lovește de obstacole cu surâs facebook
le ocolește ori le sare cu strângerea aceea de cuvinte
pielea se ridează spre cincizeci
pulsul abia trece de barierele sentimentale
unii exagerează când scot din neant versuri
niște râme care îmbogățesc pământul sau
ademenesc peștii din apele tulburi ale criticii făcute anume
pentru câțiva aflați mai aproape de origini
m-am ferit de astfel de oameni și
tot peste ei am dat
sunt un poet al deliciului cuvântului
nu oricare cetățean plătește contribuții pentru
felul meu de a exista
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia Nichita
In memoriam Nichita Stănescu
Scrijelind pe creierul meu pulsul aripii,
altoind sufletului muguri din lumina rodnică,
POEZIA NICHITA îmi umple setea de cuvânt
cu șoapte fierbinți, spre a-mi țipa zborul.
Ducându-mi umerii viselor spre împlinire,
sprijinind scara mântuirii prin Cuvânt,
clopote de VERS NICHITA bat în tâmplă
cu insomnia îngerilor, a trezire perpetuă.
POEZIA NICHITA este icoana ochilor mei,
ce uită irisurile încremenite, a nu strivi uimirea,
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
S-au prins cuvintele, semințe de înfloriri,
de catapeteasma inimii.
Au izbucnit în altarul timpului cu înflorirea rugăciunii,
alchimist pentru bobocii tăcuți ai palmelor universului.
S-au înlănțuit ca prinse în horă.
Zglobii se avântă în față și în spate,
dincolo de chipul dimineții, solie luminii, aprinzănd farul gândurilor.
E un sărut lipit de cerul clipelor,
cu dor de sfințenia vieții.
Din ele se întrupează culoarea amintirii,
din ele se nasc bănuielile de creștere
pentru spicele înscăunate de cinstea virtuților.
Au răsărit cuvintele, fluturi, de pipăit sufletul iubirii.
Miros a mosc și a scorțișoară, a casă de trecut pragul cu talpile goale
pentru împărtășirea din intimitatea aerului.
S-au aprins fețele lor visătoare,
s-au învăluit de ghicitorile purpurii ale rătăcirii prin sine,
în căutarea locului de ascultat pulsul vremii.
Își schimbă vestimentația, se gătesc de primenirea anilor
cu îndreptări de secunde pe axa conectării la izvor.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Dragomir (27 septembrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Combinații lirice
ciupesc lira toamnei să cânte frumos
mustul de afine cu sete mare sorb
spre codrul poeziei privesc languros
în desiș de cuvinte se-ascunde un corb.
Doamne mă închin la picioarele tale
mâini de raze mă mângâie duios
printre munți răsună corul de vestale
timpul îmi e prielnic, melodios.
simt bucuria un imbold un impuls
al inimii cu freamătul în sânge
captează iubire cu fiecare puls
orice durere cu cântec o stinge.
ugerul de nori ploile l-au muls
puterea dragostei în slovă se distinge.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără sfârșit
Strâge-ți palma
înainte de a scrie 's-a sfârșit'
Șterge doar clipele
complicate de zâmbete și
liniștea forțata când
îmi atingeai mâna.
Ștrege-ți doar ochii
părând citind o carte
în care toate sentimentele
noastre erau oarbe,
numai buzele-ți întredeschise citeau
ce gândeam odată.
Nu scrie cuvântul 'sfârșit'
închizând poarta Universului
oprind pulsul stelelor
și strălucirea Lunii
reflectându-ți visele.
Respirația ta e ancorată în viață.
Șterge-ți numai neîncrederea
și schimbă cerneala.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să judec frunzele
niciodată nu caut vinovați de toamnă
nici mustul nici gutuile
nici nucile de sub covorul galben
nici brazda sub care doarme pâinea
poate inima
în mod cert bătăile inimii mele sunt vinovate
nu numai de toamnă
ci de toată trecerea vieții
poate și pleoapele
când despart visele în clipe
nu pot judeca nici moartea
niciodată nu caut vinovați de efemer
nici fluturii nici floarea soarelui
nici măcar mișcarea de rotație
nici ziua
nici noaptea
poate doar inima
e vinovată de toate
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ieri și mâine
O trântire importantă a ușii
accelerează sufocarea și rănește tăcerea,
grăbește pulsul înfățișând o arenă cu lupte romane.
Ferestrele se întunecă alungate înăuntru,
cuvintele devin vii și simt gustul sângelui.
Pe harta închipuită
un zbor urcă la o înălțime de orizont inconștient,
la originea firului de praf alergat prin cosmos.
E o alungare de pe pământ
cu o zi evaporată din calendar
pe care nu o mai poți duce la ochi.
Rămân aromele și gustul care intră în celule
printre gândurile date la o parte.
Între ieri și mâine se mai șterge o zi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă-ntorc la liniște
Vreau să devin bătaia inimii mele
Și țipătul sufletului să nu-l mai aud
Să-mi duc singurătatea în vacanța mare
Și visele de-acum să mi le urc în pod.
Boabe de minute sau o mulțime de ani
Momente suspendate în orele toate
Te privesc între fărămituri de timp sideral
Mă întorc spre gândurile mele uitate.
Mă-ntorc la liniștea silabelor nescrise
M-adun în jurul meu lipită de lumină
Cuvinte sap în râul care mă inundă
Descopăr curcubeul din mine ce înclină
Mă-ntorc la liniștea dintâi și sper în tine
Lăsând doar timpu'-n urma lui, ce nu-i de vină.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu e întâmplător
truism. clișeu. simplă constatare,
conștientul identifică sursa plăcerii prin miros
și el are mirosurile bine definite, păstrate în sertare
ca să nu se amestece
inconștientul trebuie să vadă ca să știe
și cu cât vede mai mult
cu atât mai puțin știe
doar cel orb pipăie. pune mâna, ia pulsul
miroase, gustă. vede nevăzutul
și cade dintr-o extremă în alta
dacă te uiți în mâna care scrie
o să vezi o altă mână care scrie și înăuntru o altă mână
și cuvintele curg fără să privească în urmă izvorul
tăcerile sunt șiruri lungi de așteptări
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Născut pentru cer...
Născut pentru cer dar trădat ignoranței,
Cu firea încriptată în zarea speranței
Și ochii predați benevol discrepanței
Urzite-n războiul dintre bine și rău;
Cu visul pe Stâncă și capul în hău,
Prin beznă-și sădește tot meritul său,
Sedus de-orizontul incert și neclar
Ce-așteaptă un imbold la nivel celular;
Un "susur" ardent emis din Calvar,
Dreptar în rărunchi, să-i răsune mai clar
Când urechea se-astupă cu noaptea ce vine
În duhul mâhnit și umbrit de suspine,
Când inima bate mai tare, în pulsul amar,
Un ritm pentru rău și-un ritm pentru bine...
Când torțele minții în mâini de cleștar
Se aprind să-și reverse amarul în sine,
Când sufletu-apucă al vieții pahar
Ce înalță stindardul chemării divine
Plecându-și genunchii și ochii-n Dreptar
Să-și capete odihna primită prin Har,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tratament
Un grup de treisprezece profeți sosesc în orașul Saba,
cel binecuvântat din abundență cu bunuri materiale.
" Unde vă este recunoștința pentru toate acestea?
Cel care v-a dat ființă
așteptă doar o reverență din partea voastră". Sabeenii răspund:
" În noi nu există recunoștință,
ci numai plictisul celui care primește daruri. Suntem
obosiți de atâtea minuni, sleiți
de prea multă odihnă, extenuați de plăceri. Ajunge cu atâtea
livezi, destul, vă rugăm, cu atâta frumusețe. Darul
de a ființa nu ne mai trezește nici un interes." " Aceasta este
o boală a sufletului, pe care noi o putem trata",
spun profeții. " Trăind morți, lucrurile dulci vi se par
amare, iar cei
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și puls, adresa este: