Citate despre cuvinte și salvare, pagina 2
Viața noastră-n pribegie
Viața noastră-n pribegie
Primește daruri și minuni
Ca-n zilele de nostalgie
Să nu se stingă pasiuni.
Nu ne-adaptăm împrejurării
Ci stăm pe Stâncă, neclintiți
Privim, senini, spre largul zării,
Suntem în har adăpostiți.
Când vin furtuni să ne doboare
Puteri divine iar răsar
Și ce urmează? Sărbătoare
Adusă din ceresc hotar.
Viața noastră se supune
Cuvântului ce ne-a format
Oricând, oriunde putem spune
C-al nostru Domn ne-a înfiat.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești, copilărie?
UNDE EȘTI, COPILĂRIE?
Unde ești, copilărie,
Fără griji fără suspine?
Părinții din veșnicie
Purtau grija mea de mâine!
Unde-ai dus vraja visării
Cu Zmei, Feți și Cosânzene?
Că veneau pe-albastrul zării,
Precum visul printre gene!
Unde mi-ai lăsat florile
Ce mi le coseam pe ie?
Azi cos lacrimi în mărgele
De scaieți și păpădie!
Coseam ie cu altiță,
Când eram copil de școală,
Ca să primesc cununiță
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Maria Filipoiu din Poezii pentru copii
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când pari poet...
Joculețe de cuvinte,
doar pentru un gen de minte,
dar chiar și așa... mai rar cu sens.
Totul se-ntâmplă invers
și a prins altfel de mers,
dar chiar și așa... prostimii prinde.
Nu se pot numi "merinde",
oricât de mult ar pretinde
că e hrană pentru suflet ce fac ei.
Degeaba par a fi "grei",
că-s mai mult lupi decât miei,
tot goi ca și voi pe dinăuntru.
Se visează doar în centru,
căci, altfel, n-ar mai fi pentru
ceea ce consideră că-i face "zei".
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Captiv
Tu ești salvatoarea în viața mea,
Umbra ta mă păzește de a nu cădea de pe o prăpastie ;
Când simt ca nu mai pot, și la pământ mă prabușesc,
Tu apari și ma cuprinzi și o nouă flacără în mine aprinzi.
Ai încredere, îmi șoptești, sunt aici să te păzesc.
O desăvârșire simt, când cuvintele mă cuprind,
Simt că planez în bratele unui chip care după vibrez.
Aud o voce îndepartată care în vis de mult mă caută,
Mă strigă cu voce tare: deschide ochii odată!
Iar ochii îi deschid, și în față vad numai un zid.
Încep să lăcrimez când vad ce vise iluzionez.
O disperare mă cuprinde, și bine-nțeles o nouă zi fără a pretinde!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (aprilie 2016)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carta Atlantică
Ce-ați luați cu voi, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce-ați luați cu voi dincolo de mare?
O inimă neînfricată-ntru gloria Domnului,
Am dus noi Cartea Sfântă, Sabia Cuvântului;
Credința-n promisiunea Lui:
El va fi a sufletelor noastre salvare.
Care vă sunt amintirile, Peregrinilor, Peregrinilor?
Unde-s visele cu care-ați plecat spre-o altă țară?
Am purtat cu noi cântecele pe care tații noștri le-au cântat
Lângă sobă când eram copii cu sufletul curat
Și cuvintele frumoase ale limbii materne, de neuitat,
În care-am învățat să ne rugăm întâia oară.
Ce ați găsit acolo, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce ați găsit dincolo de valurile mari?
Un pământ încăpățânat și-arid,
Nevoi și foamete, și boli insinuându-se perfid:
Le-am întâlnit, le-am îndurat și-am suferit cumplit,
Dar nu mai doream să mai fim robi unor tâlhari.
[...] Citește tot
poezie de Francis Brett Young, 1884 1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și salvare, dar cu o relevanță mică.
Fie-i Lui Isus onoare
Cât de adânc este Cuvântul
Ce Isuse ni-l mai dai
El îmbracă tot pământul
Să ne așeze iar în rai
Ce profundă e Scriptura
Ce Isuse ne-o oferi
Să ne întărești făptura
Nu de azi și nu de ieri
În Cuvântul Sfânt Divin
Viața însăși se găsește
Să-l absorbi mai pe deplin
Căci Hristos te mântuiește
Numai El azi ne oferă
Viața veșnică mereu
Să primim a vieții eră
Prin credința-n Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (28 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ultim text salvat din mâna adormită
Cum trece apa prin pământ fără să schimbe nimic
din fizionomia zonei geografice,
trec și eu printre voi, copiii mei neascultători,
dar nu vedeți că-n spatele oglinzii s-a născut
un deșert ce așteaptă o șoaptă de apă.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc dar cât o să mai pot
deschide fereastra exilului meu voluntar spre voi?
Cum umbra trece cu spaimă printre stejarii rotați
și nu tresare nici o frunză de emoția clipei
așa trec și eu printre voi, copii neascultători
și curați, dar nu vedeți că doar cenușa mea plutește
în aerul împovărat de cuvintele voastre.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc dar cât o să mai pot
încropi din șoaptele morților un paradis ce vă place?
Sunt simple lucrurile în această bibliotecă de carne
ce cu o sacră spaimă le percepem încet. Ne e teamă
doar să le numim. Când, înduioșați, vom trece peste
oarba uitare, tresărind din somnul nostru nesfânt,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Să intrăm pe poarta strâmtă
Cât de limpede-i Scriptura
Cartea Vieții pe pământ
Ce îți schimbă aici făptura
De iubești al ei cuvânt
Evanghelia Divină
Ce putere-n sine are
De-ți dă viața cea deplină
Pe-a vieții vii cărare
Cât de scump este cuvântul
Semănat azi în Scriptură
De îți schimbă-n bine drumul
Și-ți transformă a ta făptură
Nici o carte nu îndeamnă
Omenirea pe pământ
Să schimbe a vieții haină
Ca al ei veșnic Cuvânt
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată
sunt o groapă întoarsă
ca un sac
pe care mulți nu știu să-i găsească capătul
nu mai exist în el, pentru că m-am pierdut
în ceea ce nu mai este
sunt un capăt nedeșirat al unui alt început
sunt o clipă furată din prezent
gândurile-mi sunt diluate-n spatele unei armuri false
fântâni seci, săpate-n mine fără cuvinte
așteaptă plânsul cerului
clipele nu-mi fac statui din gândul nimănui
prăbușirea este adâncul din care încerc să urc
spre ceea ce nu ești
mă salvez, salvând pe cel ce nu mă știe
decât urând sau
îngropându-și propriul destin
urcându-se spre ceea ce nu este
să nu devenim, niciodată, cer înnegurat și furtună-n
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maestrul scrie dezlânat
Maestrul scrie dezlânat, merinos,
Elegant, cel vârstnic, mustață deasă,
Frunte netedă, vorbește bolborosit
Ca madam Pythia, fleacuri, dom'le,
Salvare în întuneric, în neant,
Prizonierii se privesc față în față,
Nimeni nu ne obligă să fim stupizi,
Prefer burlescul, Escul, Eschil,
Iar o luăm razna?
Iar apar cronicarii cu șalvarii?
Vârtejul din pâlnie ne absoarbe.
Nu mai trage de cârlig, league.
Adunăm stele cu plasa de piață,
Un acrobat orb merge pe sârmă,
nimeni nu privește de teamă.
Omul cu o mie de degete,
Sună erotic? În loc de lentile,
Două poeme, unul ascuns în mânecă.
Asurzitoare aplauze, între palme
A murit o muscă. Muzica anulează cuvintele.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța ultimei seri
Pe buzele-mi roșii port și-astăzi stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seară...
Pe buzele-mi roșii - apusuri de vară -
Port urmele luptei pierdută-n palatul
Eternului Mâine
Și fostului Ieri!...
Mi-ai spus într-o seară că-i ultima seară!...
Vai!... Ultima seară ce trist se sfârșea...
Te văd parcă și-astăzi învinsă,
Culcată,
Pe-aceeași arabă și veche sofa,
Cu pleoapele-nchise,
Cu gura-ncleștată
Și mâinile-n cruce ca două stindarde
Salvate din focul cetății ce arde!...
Sărmană învinsă de însuși învinsul
Voințelor tale...
Supremă chemare
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lex Luthor: În timpul furtunii, tatăl meu era prins sub o coloană. Dacă nu l-aș fi scos de acolo, ar fi murit. Înainte să-l salvez am ezitat. Mă gândeam că mi-ar fi mai bine dacă-l las să moară.
Clark Kent: Cel mai important lucru este că l-ai salvat.
Lex Luthor: Tatăl meu nu va fi de aceeași părere. Cuvântul "iertare" nu se regăsește în dicționarul său. Probabil că va interpreta gestul meu ca pe un semn de slăbiciune.
replici din filmul serial Smallville
Adăugat de Laura Lițescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe valul imaginației
ancorez trecutul lângă o dună de coral
valuri învolburate vreau să le limpezesc
cu lacrimile mele dintr-un destin moral
în care și cuvintele se înverzesc.
cu optime lucidități am făcut sacrificii
ca să salvez esențe vitale și crezul
un aer al schimbărilor intră prin orificii
mă învârt printre probleme ca titirezul.
de durerile vârstei mă simt stresată
între specii naturale eu sunt floare
în cartea amăgirilor voi fi presată
printre poemele iubirii mistificatoare.
în lumea muribundă eu n-am salvat nimic
pe valuri de imaginație vreau să mă ridic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret
cu sufletul încărcat
de aisberguri
învăț tăcerea
răstignit în timp,
sufăr de persecuția orelor apăsate
de teamă,
ploaia acoperă ritmul
alert al străzii,
ros de contrarii
servesc nefiresc
poeme în care
iarba veștedă crește
pe cer,
doar martorii trecerii
mă salvează, ei
îmi ridică inima
din umbra cuvintelor.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori te întrebi dacă ai fi putut totuși să salvezi o persoană care nu avea încredere în tine, în calitățile, forțele și visurile tale... Acea persoană care urma să îți schimbe ireversibil destinul... De câtă bunătate ai fi avut tu nevoie ca să reziști temperaturilor scăzute ale cuvintelor sale și, totodată, să topești ghețarul de negativitate?
citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La limitele extreme ale spiritualității sale, omul se găsește din nou gol ca un sălbatic. Când îl găsește pe Dumnezeu, așa cum se întâmplă, n-a mai rămas nimic din el, doar un schelet. Trebuie să te afunzi din nou în viață să pui ceva carne pe tine. Cuvântul trebuie să devină carne, sufletul e însetat. Pe orice firmitură îmi vor cădea ochii, voi sări și-o voi devora. Dacă viața e lucrul primordial, atunci voi trăi, chiar dacă trebuie să devin canibal. Până acum, am încercat să-mi salvez pielea, am încercat să conserv cele câteva bucățele de carne ce-mi ascund oasele. S-a terminat cu asta. Am atins ultimul prag de suportabilitate. Sunt cu spatele la zid, n-am unde să mă mai retrag. Din perspectiva istoriei, sunt mort. Dacă mai e ceva dincolo, va trebui să sar înapoi. L-am găsit pe Dumnezeu, dar nu-mi ajunge. Doar spiritul meu e mort. Fizic, sunt viu. Moral, sunt liber. Lumea de care m-am despărțit e o menajerie. Zorii luminează o lume nouă, o junglă lumească în care spiritele slăbănoage cutreieră cu gheare ascuțite. Oi fi eu hienă, dar o hienă slăbănoagă și flămândă: am plecat la îngrășat.
Henry Miller în Tropicul Cancerului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberare
Lanțurile încă zornăie..
Ce cântec straniu si neomenesc!
E trist că te-ai legat cu ele pe viață.
E încă și mai trist că te-ai retras în colivia ta,
Un adăpost sigur dar deprimant.
De ce nu ieși, acum, la suprafață, Ca să spui ceva?!
De ce ignori orice gând care îndrăznește să te-aduca la simțire?!
Îți înlături visele si-ti reprimi dorințele...
Îți spui mereu c-ar trebui să taci.
Că sunetele rănesc,
Că în întuneric nu vorbește nimeni
Dar în întuneric nu e nimeni să te-asculte..
Cei ce se fac auziți,
Au ceva de spus.
Cei ce-și ridică vocea,
O fac pentru a se auzi pe ei înșiși.
Tu nu te pierde printre cei ce vorbesc deși nu au nimic de transmis.
Căci cuvintele lor sunt goale, seci si reci.
Militează pentru o schimbare!
Căci avem nevoie de-o salvare.
poezie de Alessandra Spătariu (10 septembrie 2017)
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorică
De ce căutăm în cuvinte alinarea,
Oare nu sunt ele,
Cele
Ce ne aduc amăgirea?
De ce căutăm în alții iubirea,
Pe când de cea dinăuntru
Din noi, n-avem știrea
Că există?
Și cum de întoarcem privirea,
De la adevărul,
Ce ne salvează firea,
De-l cercetăm în noi în adânc,
Care-i sfânt,
Și ne aduce astfel menirea,
În Univers
și pe Pământ?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Botezul
Iubirea a bătut la ușa omului, încetișor,
Cu bunătate, a adus apă din sfânt izvor.
Însă omul n-a recunoscut al său Creator,
A pus al păcatului lacăt pe-al ușii zăvor.
Și-a bătut din nou la ușă, Iubirea agape,
A venit, omul să-l scape de negre păcate.
Prin sfânt legământ la cruce a semnat,
Cu sângele Său Sfânt, al eliberării act.
De robia păcatului, oricât de mic pare,
Cine crede și se botează, are salvare.
Cine crede și face tot ce Domnu-i cere,
Spre cerul veșniciei aleargă, nu piere.
Pumnul de țărână din glia azi dezrobită,
Găsi-va pacea vieții, atât de mult râvnită.
Sufletu-mbrăcat în strălucirea veșniciei,
Își poartă veșmântul alb, haina bucuriei.
[...] Citește tot
poezie de Dan Viorica
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre tine, despre mine... (scrisoare în rimă)
dedicată tuturor curioșilor, dar în special celor pe care i-am consiliat de-a lungul vremii, sau m-au cunoscut... atât cât au vrut a mă cunoaște...
Despre mine?...
Sunt mult prea multe de spus...
Am colindat de la răsărit înspre apus,
Nu sunt ce apar, nici măcar ce scriu,
Sunt cu mult mai mult... și am murit să fiu.
Nu sunt măritată,
Nu scriu poezii...
Scriu doar despre suflet,
Să ți-l poți citi...
Să privești acolo, unde nu privești,
Grădina să ți-o uzi
Să-ncepi să ți-o sădești...
Nu sunt profesoară,
Nu te-nvăț ce vreau...
Sunt briza cea ușoară,
Care-am venit să-ți dau...
Ce tot îți refuzi
Să vezi, să fii, s-accepți...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și salvare, adresa este: