Citate despre cuvinte și uitare, pagina 2
Naiv...
... aștept, iresponsabil, mâine,
o nebunie în neștiut
-de parc-aș fi un câine
doar, lătrătorul mut-
neștiind despre cuvinte,
gol cap se năpustind,
naivitând cuminte
în trecerea fugară,
ce-ai crede-o veșnicie,
cum liniile-ntr-o gară,
la fel sperând să fie
și viața; nu un azi,
doar după, un amânat,
trecut, uitat să arzi...
un biet handicapat,
naivul neînștiințat...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele lipsite de valoare ar trebui aruncate în vântul uitării ca frunzele uscate!
Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
Calea aici ce greu se găsește.
Nu-i nimenea să te îndrepte.
Numai târziu, numai o clipă,
uitată pe urmă și ea,
îti dezvăluie
nebănuitele trepte.
Apoi ca frunza cobori. Și țărna
ți-o tragi peste ochi
ca o gravă pleoapă.
Mumele sfintele -
- luminile mii,
mume sub glii
îți iau în primire cuvintele,
încă o dată te-adapă.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele sunt aidoma unor haine ce trebuie supuse uzurii, ca nu cumva sa fie date uitării.
Dicusar Constantin (17 mai 2019)
Adăugat de Dicusar Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge chitara
pășesc prin colțuri de lume
orb în lumină
în mână port o chitară
uitat în uitare
cânt și cânt
sunt chitara ce plânge pe mare
sunt valul ce sparge chitara
sunt omul ce plânge pe val
sunt flacăra ce arde în lacrima crudă
sunt ultimul cânt al chitarei
sunt forma pierdută prin colțuri de rai
sunt tăcerea ce piere în cuvânt
pe țărm a rămas
un om și o chitară
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când exilată sunt
de când exilată sunt
pe tărâmul tău cuvânt
am uitat lumina lor
și-n iubire mă strecor
și-mi țin zilele în mâini
rumene ca niște pâini
și-mi țin nopțile sub pleoape
tremurând ca niște ape
pe un țărm de ametist
și exist exist exist
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numesc "imaginație auditivă" simțul silabei și al ritmului, pătrunzând adânc sub nivelul conștient al gândirii și al simțirii, dând vigoare fiecărui cuvânt în parte; cufundarea în ceea ce e arhaic și uitat de mult, întoarcerea spre obârșii de unde se aduce ceva înapoi; căutarea începutului și sfârșitului. Ea operează prin sens, desigur; sau nu despărțită de sens, în accepția obișnuită a cuvântului: contopește ceea ce e vechi și a fost anulat cu ceea ce e banal, curent și cu ceea ce e nou și surprinzător, mentalitatea străveche și cea mai civilizată.
T.S. Eliot în Practica poeziei și a criticii (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg de toamnă
La început oamenii
preschimbau cuvintele
în picături de ploaie
și dezbrăcau copacii
în lacrimi
și sensul îl căutau în stele
Acum oamenii
s-au preschimbat în umbre
ce-și caută esența în vis
Au uitat să privească
ploaia și copacii
Nu mai dezbracă din priviri
tăcerea
o adâncesc în vorbe și scântei
de iluminare
Acum oamenii
s-au preschimbat în umbre
ce-și caută copacul
poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De te-oi duce-n departari
Daca te-oi ascunde-n vorbe
Si te-oi duce-n departari
Ia cu tine amintirea
Florilor fara culori
Cuvintelor nerostite,
Lacrimilor ce s-au dus,
Amintirile uitate
Ale ploilor ce-au curs.
poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dedicatio
ție, celui născut în iarnă
pentru mine din zăpezile trufașe
celui, care a uitat întâiul cuvânt
odată cu respirația mea, în fașă,
celui, care a amirosit urma
imaculatei ciute din pădurile
virgine, cu mesteceni argintii,
ție Manole de Ane,
zidite în ziduri de suflete,
Hrist, sărutând rochia Magdalenei
de răsărită, ție, Khayamul meu,
veșnic însetat de vinul și cuminecătura
trupului de inuită, ție,
celui care amiroși
lotușii galbeni ce-mi sărută de aproape
picioarele și zborul pe ape, ție,
licornul meu cu corn imperial
și nume de arhanghel în cuvinte
ție, îți închin zăpezile mele sfinte
și dorul meu mare de zăpadă,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu
Știu pe ce parte
a cuvântului dormi.
Știu câte silabe respiri
până la cafeaua
din Calea Lactee
pe care o străbați
în pași wagnerieni.
Știu, într-o zi uitarea
va acoperi mireasma noastră
și lumea va fi...
mai singură în poezie.
poezie de Vasile Ghinea din Renașterea buzoiană, almanah 2013
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare viața
Mă doare viața, destinul,
Mă doare zborul de fluturi,
Mă doare amarul, pelinul
Mă doare visul din gânduri,
Mă doare sufletul prădat
Mă doare timpul ce trece,
Mă doare cuvântul uitat
Mă doare privirea ta rece,
Mă doare tăcerea
Mă doare și visul...
Mă doare uitarea
Mă doare abisul...
poezie de Maria Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara neîmpărtășită
Ai uitat că norocul
a trecut mai întâi pe la tine
și ți-a dat să bei
din încercările lui
de a imita fericirea.
Cuvintele
rătăcirii tale prin lume
se ascund azi în grabă
prin labirintul nepăsării.
Și tu încă mai crezi
că lumina,
pierdută în brațele amăgirii,
va găsi curaj
să învie primăvara
neîmpărtășită cu tine.
poezie de Ilinca Iulia Petre
Adăugat de Denisa Mitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăpâna unei case își întâmpină invitatul cu cuvintele: "Cum?! Așadar astăzi trebuia să veniți? Am uitat cu desăvârșire că v-am invitat pentru astăzi." Sau un tânăr obligat să mărturisească fetei pe care o iubește că a uitat să vină la ultima întâlnire fixată: decât să facă asemenea mărturie, el va născoci obstacolele cele mai neverosimile care, după ce l-au împiedicat să fie punctual, l-au pus și în imposibilitatea de a-i da de știre.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irosiri
Scrisoare de dor rătăcită-n pustiu,
Furtuni de nisip iau aduceri aminte,
Avea mângâiere de fluture viu
Și lacrima serii în tandre cuvinte.
Am pus inocența din vise stinghere
Crezând în iubire ca în Dumnezeu,
Altare de jertfă în patru unghere,
Pe tine din umbră, sculptatu-te-am zeu.
Și-n fiece seară cu mirul durerii,
Scriam nostalgia pe pânze de vânt,
Cerșindu-i speranțe mereu primăverii
Și-n taină, în suflet, credeam în cuvânt.
Azi toate-s iluzii, închise pe veci,
Pe vrana iubirii, pecetea uitării,
Trimis-am scrisoarea pe alte poteci
Și-n mine-s izvoare cu seva iertării.
poezie de Angelina Nădejde (19 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Unei femei
Tu ai plecat cu sufletul nostalgic
De ceruri largi, de vecinici primăveri,
În țara caldă unde totdeauna
Sunt înfloriți frumoșii palmieri.
De pe la noi ce vești să-ți dau, iubito?
Nu sunt nici flori, nici rândunici... e iarnă...
Și simt că peste inima mea tristă
Uitarea ta începe să s-aștearnă...
O! Vino mai curând... de mai ții minte
Cuvintele șoptite la plecare,
Și plânsul meu ce mi-l ștergeai cu părul, -
O! Vino mai curând... și adu-mi soare...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul nestemat din limba veche, uitat prin prăfuite cronici, îl ocolim cu dispreț, catalogându-l drept un arhaism.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ploaie de cuvinte pe flori de aer
mi-am
îmbrăcat ochii în
privirile tale
umbră
lăsată de vânt
pe palmele acestei zile gingașe
stropită cu
cântecul toamnei
mi-au
rămas palmele vântului
în buzunarele mele
să
se mai încălzească oleacă
îmi
caut privirile uitate
în paharele acestea ale zilei
înflorite cu
pașii umbrei tale
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (27 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Protocol matinal
nu știu
cuvintele au devenit
neîncăpătoare
ori noi am uitat
măsura gândului
din iluzii se nasc uneori
așteptări malformate
straturi de ochi
sunt între tine și eu
e ciudat cum te strecori
ca un șarpe de casă
și cauți sămânța cerului
sub talpa fiecărei dimineți.
poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viață
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 122
Cadoul tău, caietul, e în minte,
Acolo unde-s amintiri bogate
Ce fi-vor mai presus de-orice cuvinte,
Căci vor dura pentru eternitate.
Sau cel puțin atât cât e posibil
Ca inimă și minte să existe;
Și până vor pieri e imposibil
Ca amintirea ta să nu persiste.
Iar de caiet nu am nicio nevoie,
Nici de răboj, ca să-ți înscriu iubirea;
De-aceea eu l-am dat de bunăvoie,
Că-n cap și piept păstrez azi amintirea.
Fiindcă în mine s-ar lăsa uitarea
Dacă-n caiet ți-aș consemna valoarea.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și uitare, adresa este: