Citate despre deșert și nisip, pagina 2
Stai trează în întuneric și în sunetele tale
viața de după scutul conștienței.
bei deșertul și e un gust nou.
acum ridică-te din nisip și umblă pe ape
cu tălpile alea verzi și degetele albastre.
algele mănâncă din tine timpul
ce ți s-a dat pentru a scrie.
peștii ciugulesc granule din ochii
ce văd un cosmos gravid
cum te va naște dincolo.
mărturisitorul câine se ghemuiește
în cerc deasupra oaselor tale.
măduvă plină de cuvinte, somnul
se îndepărtează de mal.
stai trează
[...] Citește tot
poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (27 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai lăsat visul drept iubire
trec prin mari trecători, trist, cu oase albe
de memorie-n pagini de nisip fierbinte, nescrise
și vai, inima pustiului meu cât de tare mă chinuie
căci adânc simt timpul cum trece prin mine
lacrimi picurate-n deșertul visurilor mele sunt urme
de amintiri trecute-n nopți de iubiri secătuite
acum furtuni se ridică ca semn spre cerul fierbinte
căci au trecut și poate, cu tine, niciodată n-or să mai fie
dar prin cețuri de praf și de pulberi și-n soare
văd imagini dublate-n unduiri de pure-albastre ape
și-n alb de zări înveșmântată cu triste-ntise brațe
te văd cum vii, tu, alb-albastră-n veșmânt de iubire
nisipul fierbinte din ochi, încet, începe a mi se prelinge
și lacrimile de nisip fierbinți lasă loc la vis, la fericire
încep să uit durerea pustiului de nisip arzător din mine
căci tu nu mai uitat și-mi lași, cel puțin visul, drept iubire
poezie de Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabie în deșert
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău.
umbrele noastre dansează noapte de noapte în catedrala iubirii
călcând peste florile aruncate de anotimpurile tinereții fără sfârșit.
urletul oceanului nu se aude, rafalele furtunii nu mă mișcă din brațele tale,
și zeii plâng însingurați numărând mângâierile,
mereu numărând.
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău,
o lume întreagă încearcă să ne închidă dragostea într-o stea de nisip.
de aceea trebuie să murim departe de lume
mințindu-ne sângele că am fost cu adevărat fericiți.
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău,
eu navighez în sângele tău căutând fericirea.
tu te acoperi cu mine,
ca să uiți să trăiești...
poezie de Eduard Dorneanu (3 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva, am fost și eu în marginea unui deșert. Am înțeles atunci că nimic nu se poate clădi pe nisipul care a curs din clepsidră. Toate păcatele pe care nu le-am săvârșit sunt elanuri ratate și dacă trebuie să mă mustru pentru ceva, în primul rând trebuie să mă mustru fiindcă destule prejudecăți m-au împiedicat să beau când mi-a fost sete, să mușc dintr-un fruct când mi-a fost foame, să fac mărturisiri când am iubit. Și ce virtute e aceea de a spune "nu"? Ce înțelepciune e aceea de a porunci inimii să tacă?
Octavian Paler în Polemici cordiale (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertul
Nisipuri aspre-n mine se revarsă,
privesc în zări și neclintit rămân,
iar răsuflarea-mi, de căldură arsă,
abia se mai strecoară prin plămân.
Și mă întreb: ce oare mă aduce
pe necuprins și selenar deșert?
Este destinul răstignit pe cruce,
batjocorit de alții, pe nedrept!
M-au vrut umil și fără spor în viață,
un sclav să fiu, pe veci fără destin,
pe ochi să port cumplitul văl de ceață,
din ce-i al meu să vreau cât mai puțin.
Dar evadat din arșița solară
destinul reclădit mi-aduce-n zbor
un strop din apa vie, milenară,
ce mă zidește-n veacul viitor.
Deșertul tot dispare, ca o pată,
mă scald în apa vie de izvor,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secundele Lumești în care crezi,
Pierdute sau Găsite, sunt Dovezi
Ca Neaua sau Nisipul din deșert,
Ca Umbra scuturată prin livezi.
rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fanatismul creează deșerturile rațiunii. Unde pare că e mereu soare, sunt nopți reci ale sufletului, ce macină totul în nisip de iubire!
aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Iubirea, cea mai frumoasă rugăciune pe care o putem spune
Flacăra nu valorează nimic fără candelă,
candela fără rugăciune e o eroare a focului.
Cât de suav trebuie să fie cuvântul
care uneori are efect de păcat
din cauza insomniei,
înflorește întregul pământ,
candelă crescută la sânul icoanei pentru rugăciune:
prefă-mă din piatră
fluture de foc
să fiu de-o vârstă cu deșertul,
să urc din nisipuri prăbușite,
să iubesc,
să n-am dorința de a fugi
din calea soarelui -
mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu?
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae 2019
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Acolo unde mintea nu e încolțită de frică și poți să-ți ții capul sus,
Acolo unde cunoașterea e liberă pentru toți,
Acolo unde lumea n-a fost fragmentată de pereții înguști ai caselor,
Acolo unde cuvintele vin din profunzimea adevărului,
Acolo unde străduința neobosită își întinde brațele spre perfecțiune,
Acolo unde izvorul clar al rațiunii nu și-a pierdut calea în nisipul mohorât al deșertului obișnuințelor moarte,
Acolo unde mintea e condusă înainte de ea însăși în tot mai larga gândire și acțiune,
Acolo în Raiul libertății, o, Tată, acolo să se trezească țara mea!
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne amintim
Ne amintim
cum au trecut
trenurile
mașinile
tirurile
pași&mângâieri
Ne amintim
de un deșert
de o sete
de un fulg de nisip
cârduri&aprinderi
Ne amintim
lați pe o canapea
straturi de trupuri
stâlpi de telegraf
între două capete
Ne amintim
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte păcate am făcut în viața mea? Mai multe decât numărul de fire de nisip din toate deșerturile lumii și de pe toate plajele mărilor și oceanelor.
aforism de George Budoi din Păcatele și Păcătoșii (21 februarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ozymandias*
Am întâlnit un peregrin de pe-un meleag străvechi, plin de istorii,
Care-a spus: " Se văd în aerul deșertului, fierbinte și uscat,
Două picioare enorme văduvite de bust, la intersecție de teritorii.
Și-alături, un chip aspru, jumătate-n nisipul galben scufundat,
Cu buze zbârcite,-al cărui rânjet de stăpân nemilos al vânătorii
E mărturie că sculptorul a știut să-i citească patimile lămurit
Patimi care parcă-s vii și astăzi, înscrise-n piatra fără viață,
El a simțit mâna care le-a urmat porunca și inima care le-a hrănit.
Iar pe soclu se deslușeau câteva cuvinte, peste veacuri soli:
"Eu sunt Ozymandias, rege peste-a tuturor regilor aroganță:
"Priviți, Eroi ai zilei, tot ce-am făcut și simțiți-vă mărunți, ridicoli!"
Nimic nu dăinuie. În jurul ruinei colosale, ca o condamnare,
Uscate de soarele încins și de pecinginea a fel de fel de boli,
Se-întind mai uniforme ca uitarea nisipurile până dincolo de zare.
[...] Citește tot
poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă reușești să remarci un grăunte de nisip diferit într-un deșert, fără să-l cauți, cu siguranță și tu vei fi remarcat fără să fii preocupat de aceasta.
aforism de Marta Ioan din Antologia Festivalului Internațional al Aforismului Ediția a V-a, Tecuci 2021 România (2021)
Adăugat de Marta Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pisicile
Savanți severi, plecați pe luneta planetară,
Ca și amanți frenetici, când vârsta li-e-n declin,
Iubesc voinica, blânda pisică din cămin,
Ca ei de rebegită, ca ei de sedentară.
Prietene științei și voluptății vii,
Ele iubesc tăcerea și-au spaimă de tenebre;
Le-ar folosi și Iadul la cursele-i funebre,
De și-ar pleca trufia felină spre-a servi.
Visând, ele s-așază în nobilă ținută,
Ca sfincșii ce-n deșerturi contemplă zarea mută,
Sau dorm în pacea nopții și-a visului etern;
Le luce magic coapsa de scînteieri mobile,
Și pulberi, ca nisipuri de aur ce se cern,
Le scapără prin stranii și mistice pupile.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea Moartă
Seninul cade peste Marea Moartă
valurile,
dune de nisip ca ceara,
cerul deasupra
un deșert de cenușă
de care atârnă
stele blonde, căzătoare,
inimi de sare înoată
în apele turcoaz.
Iordanul sfidează singur moartea
împrospătează grota
cu apă dulce,
sub nivelul mării
se moare câte puțin.
Pe mal cristale gălbui
sărută soarele levantului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încremenire
Prea multă lâncezeală!
Parc-au încremenit secundele în inima lumii
Au rămas vraiște toate ferestrele,
încât, tiptil-ltiptil, poți umbla desculț prin visurile fiecăruia.
Atât de multă apatie
atât de mult spațiu rămas gol,
de crezi că totu-i un deșert
în care nu mai ai repere,
în care și ecoul doarme dus.
Și-a rătăcit și luna felinarul
și-orbecăie după el
prin nisipuri mișcătoare.
În noaptea adâncă
au uitat cocoșii să cânte de trei ori.
Pe spatele curbat al lumii
își rupe timpul hainele de disperare...
Visez o ploaie rece, pură,
care scutrcircuitează greaua lîncezeală
și-aprinde fitilul altădată viu al zilei.
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întreb, totuși, de nu cumva amintirile ajung să fie o capcană. Mai devreme sau mai târziu, am sfârși prin a obosi să descoperim mereu că nu mai suntem ce-am fost... Nu pot găsi în ele decât cauze, explicații. Or, eu aș avea nevoie de altceva. Într-un deșert, probabil, nu te uiți în urmă. Ce să vezi? Vântul ți-a șters, deja, urmele. Privirea caută, stăruitor, orizontul, în față, unde, pe nisipul fierbinte, tremură o nălucire care te poate stimula să speri. Un pustiu nu e niciodată fals. El minte doar pentru a te încuraja să mergi mai departe, ceea ce face din amăgire ceva vital.
Octavian Paler în Deșertul pentru totdeauna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritmul deșertului, ritmul lumilor trecute, viitoare
nici un reper
totul
fiind reper
când vei înțelege
ritmul deșertului
ritmul lumilor
trecute
viitoare
urma prezenței tale
se va așeza
pe nestatornicia unei dune
nisipul îți va păstra
umbrele
ecourile
un ritm
îți va capta
trecerea
o boare
te va fixa
[...] Citește tot
poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertul poem diamant
Întindere
de nisip
cât un ocean
când soarele nemilos încinge
cu razele sale tot pământul
arzând necruțător orice plantă
trecătorul grăbit căutând
iluzia unei
oaze.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertul
Nisipuri aspre-n mine se revarsă,
privesc în zări și neclintit rămân,
iar răsuflarea-mi, de căldură arsă,
abia se mai strecoară prin plămân.
Și mă întreb: ce oare mă aduce
pe necuprins și selenar deșert?
Este destinul răstignit pe cruce,
batjocorit de alții, pe nedrept!
M-au vrut umil și fără spor în viață,
un sclav să fiu, pe veci fără destin,
pe ochi să port cumplitul văl de ceață,
din ce-i al meu să vreau cât mai puțin.
Dar evadat din arșița solară
destinul reclădit mi-aduce-n zbor
un strop din apa vie, milenară,
ce mă zidește-n veacul viitor.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 2016 (2016)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre deșert și nisip, adresa este: