Citate despre deșert și noapte, pagina 2
Viața nu se sfârșește
Motto: "În noaptea aceea liniștită, am avut
chiar impresia că-mi aud trupul crescând."
(Haruki Murakami, La sud de graniță, la vest de soare)
Astăzi voi sta
față în față cu mine
A-L-I-N-A
cu litere mari
îmi șoptești numele
ademenind viața sa vină spre mine
să ma nască din palmele tale
sunt singura iubită
a celuilalt suflet al tău
pagina ce nu se sfârșește niciodată
și pe care sunt scrise
toate limbile gândite și negândite
toată tinerețea zvâcnind
de sângele așteptărilor
dezbracați de lume, de false robe
am mers împreună spre un mâine
[...] Citește tot
poezie de Alina Beatrice Chesca (24 aprilie 2007)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Africa
Deșertul gustă galben în gura mea
ierburi amare într-o vale strâmtă
ape subterane așteaptă sub roci
ploaia ce va cădea peste 5 ani
la sud de cataracte
Iar noaptea: ocean albastru-negru
umplut cu sunete de nispuri mișcătoare
Cicade plutind prin aer
ca o respirație grea, un cânt cu gust de cenușe
vibrează printre dinții albi
un semn lăsat de vânt.
Undeva licărește Steaua Sudului
stau pe spate și
ascult fascinat
bufnița deșertului
în singurătatea ei
vârtej de vise uscate.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Grauenfels din Etnii, Naivul si Profanul (2018)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
E seară, iubito!
E seară, iubito, e seară
Și eu te adulmec în gând;
E seară și nu-i prima oară
Când somnu-mi începe plângând.
Iubito, acum este noapte,
Curg valuri de vise, șuvoi;
Pe fața ta albă, de lapte
Nimic nu citesc despre noi.
Deja este iar dimineață -
Stingher este soarele-n nori;
Eu când îți mai gust din dulceață,
Căci mâinele-apune în zori?
Iubito, e ziua-n amiază
Și timpul aleargă nebun;
Mai naște deșertul vreo oază,
Un vers de iubire să-ți spun?
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hachiko sau povestea unui câine
I
Întâiul an de când i-a despărțit,
Destinul tragic, pentru totdeauna,
Lângă mormântul celui ce-a murit,
Veghează noaptea, Hachiko, și luna.
II
Al doilea an, urmatu-i-a la fel,
Tot asteptând, umil, de azi pe mâine,
Mai slab și amărât, sărman de el,
Se arăta a fi, stingherul câine.
III
Al treilea an, nimic nu s-a schimbat,
Doar oamenii să uite începură
Pe-acel ce-i fu stăpân preaadorat
Și îl tratase cândva cu căldură.
IV
Iar anu-al patrulea n-aduse nou,
[...] Citește tot
poezie de Ionel Adrian Gugea (3 aprilie 2014)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mi-ai lăsat visul drept iubire
trec prin mari trecători, trist, cu oase albe
de memorie-n pagini de nisip fierbinte, nescrise
și vai, inima pustiului meu cât de tare mă chinuie
căci adânc simt timpul cum trece prin mine
lacrimi picurate-n deșertul visurilor mele sunt urme
de amintiri trecute-n nopți de iubiri secătuite
acum furtuni se ridică ca semn spre cerul fierbinte
căci au trecut și poate, cu tine, niciodată n-or să mai fie
dar prin cețuri de praf și de pulberi și-n soare
văd imagini dublate-n unduiri de pure-albastre ape
și-n alb de zări înveșmântată cu triste-ntise brațe
te văd cum vii, tu, alb-albastră-n veșmânt de iubire
nisipul fierbinte din ochi, încet, începe a mi se prelinge
și lacrimile de nisip fierbinți lasă loc la vis, la fericire
încep să uit durerea pustiului de nisip arzător din mine
căci tu nu mai uitat și-mi lași, cel puțin visul, drept iubire
poezie de Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afandi
Mi-ai lăsat doar
o savoare
verde întunecată
în amintire
Ca o beduină
am colindat
deșerturile
corpului tău
în noapte
În jocul
reținut
de fiecare por
din pielea mea
Unde te invocă
sufletul meu
într-un parfum.
poezie de Wafi Salih, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Egipetul
Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de maur,
Peste el cerul d-Egipet, desfăcut în foc și aur,
Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adânc;
Flori giuvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare,
Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare,
Alte roșii ca jaratec, alte-albastri, ochi ce plin;.
Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese,
Păsări, îmblânzite-n cuiburi, distind penele alese,
Ciripind cu ciocu-n soare, giugiulindu-se cu-amor;
Înecat de vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvonre,
Nilul mușc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară
Cătră marea liniștită, ce îneacă a lui dor
De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice;
Memphis, colo,-n depărtare, cu zidirile-i antice,
Mur pe mur, stâncă pe stâncă - o cetate de giganți
Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție,
Au zidit munte pe munte în antica lor trufie,
I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanț
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ziseră și făcură. Se gătiră de drum, își luară fiecare desăguța d-a umeri, în care baba puse pe fund basmaua bărbatului ei, iară unchiașul ștergarul cel vărgățel al neveste-sei, și apucară unul spre răsărit, iară altul spre apus. Nouă zile și nouă nopți se duseră, se duseră, și iară se duseră. Întrebară și pe bun și pe rău, pe mare și pe mic ce ar face ei ca să poată avea un copil. Ceea ce le spuseră să facă ei răspunseră că au tot făcut, dară în deșert. Ei căutau să le spuie cineva altceva, ce nu știau ei, dară nu-și găsiră omul. A zecea zi sculându-se unchiașul, ieși afară să se spele, ca să pornească la drum mai departe. Când luă ștergarul să se șteargă pe ochi, ce să vază? Trei picături de sânge pe dânsul. El își zise: "Trebuie să mă întorc acasă, căci Dumnezeu știe ce va fi pățit baba mea." Întinse unchiașul la drum. Nu mai căuta nici de mâncare, nici de odihnă, și se întoarse acasă cum plecase.
Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că este ceasul
Poate că este ceasul, de vreme ce scoboară
Din arbori toată frunza ce-a fost și strălucit,
Să ne privim trecutul în față, liniștit,
Când urma lui de umbră începe să ne doară.
Și, fără umilință și fără de mândrie,
Să ne-amintim în noapte de noi, din fir în fir,
Și să privim zigzagul, pe stânci, de tibișir,
În care-și puse pasul fragila mărturie.
O zi mărunți, o noapte aprinși cu foc de aștri,
Când răstigniți, când slobozi și mari și-adesea mici,
Păstori de crizanteme, profeți pentru furnici,
Deasupră-ne vulturii pluteau în cer albaștri.
Și de ni-s rupți genunchii de căile spinoase,
De ce pentru-ntristare să fie tot ce-a fost?
Nu-i toamnă? Să ne facem din noi un adăpost
Și s-adunăm deșertul, la cald, pe lângă case.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai întrebat ce fac
Îmi curățeam simțirile de umbre.
Afară plouă și ploaia nu mă doare.
Mi-e ploaie toată ziua-n noapte.
Și eu doar frigul gheții...
Un gând înfrigurat în timp!
Doar picături de ploaie
Îmi pictează-n suflet un carnaval
Cu vânt, cu ploaie... soare...
Eu un miros amestecat
Într-o cascadă a trăirilor mele!
Și nici tăcerea ta nu mă surprinde
În care eu aud doar gândurile
Ce strigă după mine...
Trezindu-mi chiar și visele
Ce îmi deschid o ușă către vară.
Cu tine-n gând pășesc desculț
Chiar și pe cioburile colii de hârtie.
Tu ești o pasăre ce-alungă
Singurătatea copacului din mine.
Ești urma ce penelul meu o lasă
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre tine...
În brațele tale să mă ascund,
Când plouă cu oftaturi...
Gândurile tale să le pătrund
Celulelor mele prin straturi.
În inima ta, să rămân sigilată,
Pe vremuri când nu ne vedem...
Și-n pieptul tău iubirea să bată
În clipe când nu ne avem.
Spre tine să zbor ca o briză senină,
Când totul în jur ruginește...
Să mă cuprinzi în luna cea plină,
În nopțile când ea mă umbrește.
De ai putea să mă simți chiar acum,
Cuvintele ar fi un deșert...
Și nici imagini din al nostru album
N-ar mai servi ca desert.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Somn
simt lumina cum s-a serbezit printre atâtea gânduri
și curg între rătăcite milenii de piatră
fără să cutez
a mai spera la ceva
mi-e somn de lumină
acum când piramidele topesc în deșert faraonii
și nisipul deșertului se scurge
ca-ntr-o clepsideră
ce nu mai are fund
ce nu mai are limită
cu toții am dormit măcar o noapte
într-o moarte ce se lungește
ca o iluzie umbrită
de-un cuvânt orb
își spune rădăcina
uscată din humă
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restituiri
N-au mai rămas prea multe de-nvins și de știut.
Șoseaua se strâmtează, cărările se-mbină.
Le simți apropiate din ce în ce mai mult,
Ca spițele din roată, crăpate de lumină.
Ne-apropiem. Văzduhul miroase-a vechi prin noapte,
Flori vechi răsar de-a pururi cu vechile lumini.
Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte,
Departe,-n orizonturi, se naște prin tulpini.
E-o insulă? un munte? o apă? un deșert?
De ce-ar sfârși-n pustie călătoria noastră?
Ne-a mai rămas s-ajungem, acolo, poate-un sfert
Din calea străbătută, jos verde, sus albastră.
Să ne oprim? Un cântec ne vine de la han.
E vinul bun și patul adânc și tu ești dulce.
Și-ai vrea, învăluită în părul tău bălan,
Pe jaruri carnea noastră, de vie, să se culce.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la deșert și noapte, dar cu o relevanță mică.
Nu accepta
Nu accepta aceste ploi târzii.
Mai bine lenevește. Fă din durerea ta
O imagine-a deșertului. Spune s-a mai spus
Și nu mai privi spre-apus. Refuză
Să te predai. Încearcă și-n acest an
Să trăiești singur lunga vară,
Mănâncă pâinea ta uscată, abține-te
Să lăcrimezi. Și, mai ales, nu învăța din
Experiență. Exemple: tinerețea mea,
Întoarcerile mele târziu în noapte, ce-a fost scris
În ploile de odinioară. Nu mai contează
Acum. Privește-ți faptele ca și cum ar fi-ale mele.
Toate vor fi cum au mai fost: Din nou Abraham
Va fi Abram. Sarah va fi Sarai.
*** Biblie Abram și Sarai sunt numele inițiale ale patriarhului Abraham și ale soței sale Sarah.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragment I
Treci pe lângă mine în această albă zi,
Ca o făptură vie fără umbră, și
Fără ca nimeni să te poată ști.
Cum, ca fierul cenușiu, să nu mai fie
Ceea ce a fost atât de mult?
Atâta rece vecinicie
După atâta zbatere și-atât tumult?
Poți să respiri în timp rarefiat, fără răspuns?
Pentru piscurile neființei, pasul ți-e de ajuns?
De ce am ales oare
Cerbicia de a vrea totul sau nimic?
Arderea, fără fum și rest, orbitoare?
Aruncarea-n golul gândului cu ochi închiși?
N-am vrut părelnicul păienjeniș
Surâsul ca un fir de borangic
Ne-a înghețat făgăduiala fără soroc.
O, nebunia de a fi vrut totul sau nimic!
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se nasc pereți
se nasc pereți din goluri care dor
umpluți din adânc cu nopți informe
ecouri vibrează ca un prohod
și rup tăcerea mistică a lunii
o neîmpăcare cu starea aceea de negru
miezului de noapte
străbate sfera mea atârnată în același loc
același aer plimbă formele nemișcării
și setea tulburată de
imaginea frunzei ce curge prin vene
deșertul fumegă și verbul pleacă dincolo de orizont
descriind fără restriște luciri din iad și rai
turnând etern în ziua de mâine
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără pustiu în suflet
candelabrul lumii în ramuri se desfășoară
soarele pătrat pictat de Picasso acolo stă atârnat
Goya prin culoare pe un braț pune sus colțul lunii
eu am venit pe drumul măslinului să văd cerul
în albastru-negru de noapte o stea îmi șoptește
că durerile lumii mele au încă putere
deșertul prin pustiul nisipului arzător
chiar dacă desenează cercuri albe în soare
nu poate să-mi usuce și să-mi lase ochii goi
pietrele în nisipul deșertului vorbesc încă
că durerea încă nu este o pedeapsă sfâșietoare
chiar dacă pe toți încă ne doare
amintiri separate sunt încă în mine contrare
rana mea nu face cicatrice pe cerul albastru
în zorii dimineților albe pline de alb
când în deșert se vede un nou început...
fără pustiu în suflet
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul sălbatic
Sunt copilul sălbatic urcând pe creste,
Un rebel ce refuză ale lumii plăceri,
Sunt copilul sălbatic din acea poveste
Ce n-acceptă sfaturi, nici mângâieri.
Sunt un luptător prin deșerturi aride,
Prin oceane de nisip, bătut de soare,
Și prea fericit, că ale lumii perfide
Idei ascunse nu pot să mă doboare.
Acest copil sălbatic, jungla privește,
Croindu-și drum cu zâmbetul pe buze,
Celesta noapte, cu calm mă liniștește,
În fața macetei, hatișu-și cere scuze.
Despre lumea voastră ce pot să spun?
O dezamăgire, un drum ratat, firește,
O masă de manevră, balon de săpun,
Copilul sălbatic încă o privește!
poezie de Alex Dospian (aprilie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopții
Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopții,
Trista dispariție a fiecărui val,
Bătăile surde-ale fierului expus unor mari eforturi,
Micul strigăt ale unui om către alt om,
O umbră strecurându-se prin noaptea cenușie...
Și căderea unei stele minuscule;
Apoi deșertul, deșertul apelor de departe
Și susurul moale-al valurilor negre,
Lungi și singure.
Amintește-ți, o, navă a iubirii,
Tu vii de pe deșertul apelor de departe
Susurul moale-al valurilor negre,
Lungi și singure.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai să vii ?
O... "Vis" ferice de iubire,
Ce te-am crezut doar din povești,
Nu mai zâmbi din amintire
Arată-mi cât de dulce ești.
Cum poți de-i zi sau de e noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Vin-o și leagănă-mă-n șoapte
Cu mâinile-ți subțiri și reci.
De mult aștept o cugetare
Și-un văl pe ochii tăi fierbinți,
O singură îmbrățișare
Și cheia marilor dorinți.
Dar tu te-ascunzi, o știu prea bine
Să nu mă țin de pasul tău,
Așa trec anii pentru mine
Și vor mai trece tot mereu.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre deșert și noapte, adresa este: