Citate despre deșert și oaze, pagina 2
cămila dormind
pe o dună de nisip
într-un deșert iluzoriu
unde nici o oază
nu are apă
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decalogul epigramistului: 3. Să nu iei numele în deșert
Atunci când cel ce persiflează
În vers și-n spirit e expert,
Nici nu ia numele-n deșert
Dar nici nu-l lasă într-o oază.
epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem oază
mirajul de a nu fi
rămân in continuare
dacă tu zbori
doar în păsări de șoapte
peste deșertul ce sunt
ce așteaptă să răsari
din urmele buzelor
oazele mirărilor rujate
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar la drum
În drumul spre eden
Vuiam ca apa
Unui diluviu
Însuflețită de taifun
Doamne de unde atâta apă
Pe sufletul meu sterp
Apă de ploaie
Apă sărată
Apă din izvoarele adâncului
Apă ce suie în mii de trombe
Spre orizonturi
Am început să visez
O clipă de secetă
Undeva în deșertul cu dune
Aproape de oaza fericirii
În final am cerut spășit
Ajutor la îngeri
Să mă scoată din potop
Pe un tărâm cu apă vie.
poezie de David Boia (14 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie dintr-o bază militară
Cum prin deșerturi este oaza
Așa e dânsa căutată
Și-i foarte, foarte ocupată;
Pe ea... se pune... toată baza.
epigramă de Ștefan-Cornel Rodean (2007)
Adăugat de Ștefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raritate
Ce-i cinstea? - Crudă întrebare!
Dar ne răspund parlamentarii:
E-o mică oază de onoare,
Într-un deșert de onorarii!
epigramă de Nicolae Bunduri din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
trecând prin deșertul vieții
oaza fericirii este dificil de găsit
când șuvoaiele tristeții
inundă totul în jur
ca un potop de neoprit
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stai lângă mine, briza ne dezmierde
Aici între deșert și oaza verde,
Unde Rob nu-i și nici Sultan nu este
Și în Pacea lui Mahomed te pierde!
rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertul poem diamant
Întindere
de nisip
cât un ocean
când soarele nemilos încinge
cu razele sale tot pământul
arzând necruțător orice plantă
trecătorul grăbit căutând
iluzia unei
oaze.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celei întoarse cu ziua de ieri
E toamnă târzie, un vânt din trecut
ajunge călare pe-o umbră albastră
lăsată cândva sub un dor convolut
ascuns între florile puse în glastră.
Se lasă-nserarea și gândul rămâne
departe în zare, sub grele poveri,
aduse de ceața din visuri păgâne,
mai multe acum decât au fost ieri.
Te văd rătăcită prin oaze ascunse
de umbrele serii cernute-n deșert,
în vagi amintiri din uitările ninse
pe cugetu-ntins peste dorul inert.
Și parcă, deodată, aud un suspin,
aproape de pragul păzit de tăceri,
în rama uitării văd chipul senin
al celei întoarse cu ziua de ieri.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa precum într-o pădure, seara, un buștean poate fi confundat cu o figură umană și un miraj din deșert cu o oază plină de izvoare, tot astfel și ATMAN este văzut de omul ignorant ca fiind identic cu corpul.
citat din Shankaracharya
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
E seară, iubito!
E seară, iubito, e seară
Și eu te adulmec în gând;
E seară și nu-i prima oară
Când somnu-mi începe plângând.
Iubito, acum este noapte,
Curg valuri de vise, șuvoi;
Pe fața ta albă, de lapte
Nimic nu citesc despre noi.
Deja este iar dimineață -
Stingher este soarele-n nori;
Eu când îți mai gust din dulceață,
Căci mâinele-apune în zori?
Iubito, e ziua-n amiază
Și timpul aleargă nebun;
Mai naște deșertul vreo oază,
Un vers de iubire să-ți spun?
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SUB SOARELE UCIGĂTOR SIHASTRUL BEDUIN (Rubayat)
Sub soarele ucigător, sihastrul beduin
Își poartă turma scormonind nisipul cel mai fin
În căutarea unei oaze pe deșertul gol,
Sperând că apa din izvor e prefăcută-n vin.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la deșert și oaze, dar cu o relevanță mică.
"La Mejor Versión De Mi"
nu mă vei ști niciodată întreagă
pentru că mă iubești doar într-o pauză de-o țigare
și cea mai bună versiune a mea o păstrez pentru atunci când
mă vei privi dincolo de iriși
nici nu-mi atingi albastrul
câte oceane ți-au mângâiat orgolilul
eu te-am chemat doar să-mi scoți un fir de nisip care-mi umbrea drumul spre tine
și tu mi-ai spus că e un deșert întreg
iubite
deșertul acela ești tu în toată splendoarea tăcerilor tale
fumează-ți țigarea
eu am găsit o oază în care mă dezbrac de tine
și rămân "La Mejor Versión De Mi"
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te vreau acum
Cum fosforul luminiscent pe negrul drum
Să nu mă pierd pe căi nevrut greșite,
Cum orb sub pleoape are sclipiri nădăjduite,
Te vreau acum, acum, acum.
Secătuit de-arșiță pân' la scrum,
Într-un deșert din mine, caut tau de munte
Și nicio oază nu-mi ajunge chiar de-s multe...
Te vreau acum, acum, acum.
Când singur, dacă sunt, nu sunt nicicum,
Doar ochi de sticlă-n translucid îi pierd
Tot căutând un ultim de dezmierd...
Te vreau acum, acum, acum.
Când și-aeru-n cuvinte mi-l sugrum
Din piept ce mi se-oprește când te văd,
Mi-ești lațul retezat scăpat de eșafod...
Te vreau acum, acum, acum.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizont
... ce limitat sunt
până și-n propriile vedenii;
nu ajung niciodată la orizont,
chiar dacă alerg să-l ating,
e precum norocul, o himeră,
oaza din deșertul arid, crunt,
viață, ce-n fond e puține decenii
și nu-i știu sfârșit, nu-mi prezintă decont,
cum lacrimi-s, ce vărs și oceane n-ating...
este limita mea, circuitul de-o sferă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voința
vrei să îmi fii tu lună,
ca-n fiecare seară
de tine, cu mult patos
să mă-ndrăgostesc,
când soarele apune,
tristețea să-mi dispară
și-n sufletul meu deșert
o oază să sădești?
vrei să mi te faci stele,
să rătăcesc prin tine,
iar în spre dimineață
cu dor să te găsesc..
și să mi te faci rouă
să calc atent pe tine,
și să devii femeia
pe care mi-o doresc?
poezie de Ștefan Ababei
Adăugat de Ștefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stând de pază
Când mi-am făcut calcul cât sunt,
am găsit spațiu mult, din tine ocupat
pe un piedestal,
un minaret în care locuiești, loc sfânt
și cui mă închin neîncetat,
eu, un bonzai oriental,
ce te apăr, stând de pază,
să-ți rămân, în deșertul rătăcind, o oază...
mai plec și sol de gând,
din când în când,
în beduin,
să văd, să simt până și-un gând hain,
de s-ar putea reprezenta, în al tău destin...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre-al tău contur...
Spre-al tău contur mi se întoarce trupul
Ca floarea după astrul de gălbează...
Ce strașnic gol te va găsi iar trează?
La câte luni va mai urla și lupul
Din ochiul meu? În vast deșert o oază
Prin roș' asfalt se va deschide-n stupul
Cu-albine-n piept ce-mi înțepau calupul
De umbre moarte, stări și metastază.
Din câte nopți vei frământa aleanul
În cordul meu de tine-ncătușat?
Când îți alegi, misterioasă, planul
Să smulgi din zâmbet un fior curat,
Eu dau, atunci, îngândurat cu banul...
Sunt viu sau mort în suflet dezbrăcat?
sonet de Ionuț Popa (20 martie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfinxul
Curg izvoare
însetate de cunoaștere
peste întinsul deșert
Sfinxul privește
peste timp
răscolit de emoții
arșița pătrunde
în arterele înghețate
ale adâncului
oamenii grăbiți
surprind clipa așteptată
nisipul fierbinte
purtat de vânt
acoperă oaza
de liniște...
se lasă tăcerea
nopții
luna veghează
pașii călărețului
rătăcit.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre deșert și oaze, adresa este: