delfini şi nisip

Călătorind gândind...

M-aşez peste pământul moale
Sunt vlăguit de frumuseţe,
Vreau tot să uit, că-n lume-i jale...
Planeta, e la bătrâneţe.

O ciocârlie stă înfiptă
În raza soarelui fierbinte...
În cântec inima-mi recită,
Sunt fermecat, nu mai am minte.

Sunt lângă apa clipocind
În susur nesfârşit, de fond.
Sunt călător, stând, aţipind...
Sunt, una cu nisipul blond.

Mă uit la podu-n depărtare
În culori fugare de maşini.
Mă ia un dor să fiu la mare...
Ştiu loc, de joacă, cu delfini.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gandul copil

inotam amandoi
printre delfinii clipei
cu gandurile vopsite
in cruci ferecate
si inima ritm ascuns
intr-o scoica
departe

am uitat numarul
ce ne scrie rima
la dans
lacrimare de-argint pe nisipuri
aproape de noi
ne desfacem
saruturi din buze de vis

azi e abia liniste
vezi?
copilul din noi
trece descult

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multumesc, că exist!

Nici nu stii cât de frumoasă eşti
Nu s-au scris sau se vor scrie
Poezii romane sau poveşti
Sau se vor picta şi fotografia
Culorile fiintei curcubeu ce-mi
mi-ai răsărit din lacrima de nisip
a clepsidrei ce eram eu, să-mi
ţip!
Ca un delfin ce se scaldă
in valurile amniotice cu curbe de infinit
Te-ai născut să exist, simt, gust, respir
Culorile ce mi le-ai sărutat tandru
Fluviu de univers meandru
Ce urcă intr-un fuior de fluturi
Cu trupul meu ce-l învăluiesti
In adieri de aripi ce mă înalţă
Intr-un quasar cu toate culorile
Sufletului şi inimii tale
Universul unde exist
Fără a-mi cere ceva de negăsit

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul cu solzi de peşte

am trimis dragostea în exil
pe magica insulă a lui Ovidiu
unde soarele creşte mai sus cu o octavă
iar răsăriturile sparg valurile cu liniştea lor

dragostei mele i se deschid scoicile
are reflux ca o mare agitată
din nisipuri dragostea această urcă spre soare
construieşte la infinit castele
în timp ce orizontul îi sângerează în palme
cu gust de sare şi singurătăţi

voi mai primi din exil culorile nopţii
/curcubeul acela scris pe portativ /
voi mai sorbi absenţa ta gravata pe irişi?

se scurge timpul ca nişte cozi de şobolani de apă
lent tot mai lent pe pământul umed
în adâncurile mării s-au retras bancuri de peşti
iar delfinii sar în larg jucându-se cu singurătatea de foc

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vrei să mă cunoşti

De vrei să mă cunoşti
Cu tuş să mă împroşti..
Să mă scald în el nebun
E mercurul cel chiaun.

Ce nu mă lasă să si dorm
Nu-mi dă voie să torn,
Apă şi zoaie în blide
Să-mi ostoiesc hâde

Nevoi, aici de nisip!
Un lant uman de tertip
Ce uneori mă leagă
C-un vin într-o bodegă..

Să uit de nebunie
De beţia de poezie
Ce altii o fac erezie
Cu măsti ce râd mie...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până în măduva oaselor

stăm pe o terasă şi ne vorbim
amândoi într-un colţ
de parcă ar fi doar al nostru
ne ascundem de soare şi cum el nu se dă la o parte
încercăm să facem ceva
îţi mângâi pe sub masă genunchii
şi atunci se întâmplă să mă priveşti într-un anume fel
şi parcă vrei altceva
tot mai mult

şi
cât de greu îţi vine să spui
şi câte scoici ai strânge într-un pumn
dar câtă căldură umană
ai putea să-mi oferi

numai eu

dar vine unul şi spune
şi tu îl crezi

[...] Citeşte tot

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În memoria lui David Archer

Cuvintele sunt întotdeauna
la fel de ciudate şi de moarte ca
acele fragmente şi rămăşiţe
aruncate de valuri pe ţărm:
Stau în ceaţa mării
privind în jos la cuvintele albe
şi la bucăţelele de lemn purtând amprenta sării,
întrebâdu-mă mirat le ce folosesc.
Cred că ele n-au niciodată
intenţia să fie
ceea ce noi, când încercăm a vorbi,
ne gândim c-ar fi:
nu ne pot purta
deasupra spumei vorbelor,
aripi ataşate la picioarele ologilor
pentru a-i ridica din noroaie.

Le chem deasupra mării
pentru toate reflecţiile mele
(ele par să-mi vorbească aşa cum o scoică

[...] Citeşte tot

poezie de George Barker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!