Citate despre delicatețe și viață, pagina 2
Viața este un flux permanent; totul se schimbă, se află în mișcare. Nimic nu este static, nimic nu este permanent. Ți-a fost inoculată ideea unei iubiri eterne, idee care îți va distruge viața. Te vei aștepta la o dragoste eternă din partea bietei femei, iar femeia se va aștepta la o dragoste eternă din partea ta. Dragostea devine secundară, durata devine principală. Iar dragostea este o floare atât de delicată, încât nu o poți obliga să fie nemuritoare.
Osho în Când iubești
Adăugat de Loredana Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Nu mi-am dorit delicatețea florilor de mai,
Nu mi-am dorit argint desprins din catifeaua înstelată
Nu mi-am dorit nici roua dimineții preacurată
Ci mi-am dorit să simt că trăiesc măcar o dată.
Am vrut să confecționez vise dintr-o mare bucată de NIMIC,
Să făuresc gânduri din stele,
Să fac din lemn o porțiune de nisip
Și să permit vântului să-mi pătrundă în piele.
Am așteptat atât de mult măcar o clipă de beție.
O clipă-n care să văd culoarea vieții
Dar am realizat că viața n-are o culoare anume.
Tu poți găsi în mare, cheia fericirii,
O poți găsi în nisip,
O poți găsi în pământ,
Îți poți crea propria nuanță făcând abstracție de celelalte culori.
Abia atunci vei fi capabil să culegi aur din Soare,
Să te joci cu vântul,
Să redirecționezi gândul.
poezie de Alessandra Spătariu (4 mai 2016)
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
William și Emily
Este ceva asemănător
În moarte cu însăși iubirea!
Când ai cunoscut cu cineva entuziasmul
Și flacăra dragostei tinere,
De asemenea, după ani de viața împreună,
Simți scăderea focului
Și, de aceea, vă stingeți împreună,
Încet, liniștit, cu delicatețe,
Ca atunci când, de mână,
Treceați printr-o cameră știută
Aceasta este puterea comuniunii între suflete,
Dragostea însăși.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River (1915), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret cordial
Totul este închipuit în mine:
filozofia oțetului și filozofia fierii.
Dorm alături de mine ca lângă o piatră
care visează pene pe apă.
Nu am trăit cu mine, nu voi trăi cu mine.
Am trăit și voi trăi împotriva mea,
La oamenii care rămân în interiorul meu
pentru a-și îndrepta nodul de la cravată
și pentru a-și tăia pielițele de la unghii.
Toate cele în mine interzise,
sunt interzise și în tine, mamă.
Dar de aici tristețea nu e mai mică
decât uciderea, prin lovire de trunchiul mărului
a nemaipomenit de mulți căței nou-născuți.
Dar în interiorul meu îndreptai totul
atât de delicat, cum mă pricep mai bine,
chiar fața ta, văzută prin frunze de șparanghel.
Și asta e tot ce-aș vrea să fac,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui primar
Nu te refuză niciodată,
Dar, din păcate, te amână
Din săptămână-n săptămână,
Etern se-nvârte-a vieții roată!
Cu rezolvări la îndemână
Și când problema-i delicată,
Nu te refuză niciodată,
Dar, din păcate, te amână!
Și când o faptă-i deșucheată
Și nu există nicio frână,
Deține rezolvarea-n mână
Chiar dacă nu-i justificată
Nu te refuză niciodată!
rondel de Mihai Enachi din O antologie a literaturii gălățene contemporane (2008)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De sub zăpezi grele, va ieși într-o zi fragedă, răsfățată și delicată primăvara, iar dacă va găsi ușile deschise, va intra în viața ta!
Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierduți
Tot mai reali în lumea virtuală
Și mai prezenți în propria absență,
Ne pierdem sensul într-o ireală
Trăire și-ntr-o falsă existență.
Nu mai vedem o zi fără tehnologie,
Ne-am rătăcit într-un sistem binar,
Realitatea noastră nu mai este vie
De când trăim într-un tărâm imaginar.
Ne-am lobotomizat de voie bună,
Ne bucurăm de tot ce este trivial,
Sărutul delicat sub clar de lună
Ne pare desuet, ridicol și banal.
Habar n-avem că ne-am pierdut menirea
Când simțurile noastre-au amorțit,
Că am uitat ce-nseamnă fericirea
De a ne bucura de-un simplu răsărit.
Ni-s degetele fără de amprente
Și ne-am pierdut de tot identitatea
Prin virtuale lumi "inteligente"
Pierzând contactul cu realitatea.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Andrei Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-i spui c-o iubești, fără să te temi că vreodată se va răsfăța sau se va folosi în chip rău de vorbele astea. Femile necuviincioase, care se duc cu unul și cu altul, e firesc să se resfețe la auzul unor asemenea cuvinte. O fată bună, însă, nu numai că nu se va înfumura. Ci se va și smeri. Arată-i că-ți place mult să stai cu ea, că preferi să rămâi acasă de dragul ei, decât să te întâlnești cu prietenii tăi. S-o cinstești mai mult decât pe prietenii tăi, mai mult chiar și decât pe copiii voștri. Și pe aceștia de dragul ei să-i iubești. Dacă face ceva bun s-o lauzi și s-o admiri. Dacă va cădea în vreo greșeală, s-o povățuiești și s-o îndreptezi într-o manieră delicată. Să faceți rugăciuni împreună. La Biserică să mergeți amândoi. Dacă se întâmplă să vă afle sărăcia, adu-i aminte soției tale că Sfinții Apostioli Petru și Pavel, care sunt mai presus de toți împărații și bogații, și-au petrecut viața în foame și în sete. Arată-i că niciun necaz din viață nu este înfricoșător, fără doar să ne împotrivim lui Dumnezeu și voii Sale.
citat celebru din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna să-ți amintești: înăuntrul celui mai mare și puternic bărbat trăiește un ego delicat și fragil ca un pui ce îndrăznește să iasă pentru prima oară din ou.
citat din Cheryl Lavin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diferența între a trăi modest și a trăi în lumina reflectoarelor este cea dintre neon și o lampă delicată de argint... Neonul agresează privirea, în timp ce lumina discretă a lămpii o delectează.
Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A ramas doar...
Ai crezut
că viața a uitat,
pe colțul mesei,
sufletul meu,
dar pentru tine.
Absent,
l-ai luat în palme.
Miez rămas
din felia de pâine
elegant tăiată,
ovală chiar,
pentru ospățul
indiferenței...
L-ai modelat rotund,
uitând
de finețea mișcărilor.
Nepriceput,
l-ai sfărâmat pierzând,
firimitura
nespusei iubiri.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineți în doi
Privim răsăritul ce se ivește
În această superbă dimineață
Și natura parcă ne șoptește
Că vom fi împreună o viață.
Cu ceașca de cafea plină,
Dulce, aroma-i îmbietoare,
Savurată de noi în grădină
Printre sărutări ucigătoare.
Diminețile-s mereu presărate
Cu șoapte spuse din iubire.
Iar îmbrățișările delicate
Momente unice de fericire.
Dimineața-i mai frumoasă
Când ești tu în preajma mea
Și-n minunata noastră casă
Predomină mirosul de cafea!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (16 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stridii
Stridii, stridii fermecate! strig pe stradă,
Luați domnilor, la chil sau la grămadă,
Atât de proaspete-s și atât de grase,
Atât de dulce li-i carnea fără oase,
Nu-s stridii în Colchester, de bună seamă,
Mai dulci nici cu o mai delicată zeamă:
Vă cad grozav de bine la stomac
Și vă trezesc toți nervii la țuiac!
Te pot face, cât ai zice pește, tată
De băiat voinic sau zveltă fată;
Iar madam, soția ta, în pântec
Va simți o viață nouă,-un fel de cântec;
Fie ea chiar stearpă sau de ani trecută,
Fie ea nasoală sau ciufută,
Mâncați aceste stridii și dați iama-n pat,
Nu vă temeți de ea, plodi-va garantat.
poezie clasică de Jonathan Swift, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-na Benjamin Pantier
Știu, a spus că i-am prins sufletul în capcană
Cu un laț care l-a însângerat de moarte.
Că toți oamenii îl iubeau
Și că cele mai multe femei l-au compătimit.
Dar, ia, închipuieșteți că ești o adevărată doamnă, că ai gusturi delicate
Și că detești mirosul de whiskey și de ceapă,
Și că ritmul "Ode"-lor lui Wordsworth îți sună plăcut în urechi,
În vreme ce el de dimineața până noaptea
Tot repeta flecuri comune:
" Oh, de ce trebuie ca sufletul celor muritori să fie mândru?"
Și, apoi, închipuiește-ți
Că ești o femeie cu gust, talentată,
Și că singurul om cu care moralitatea și legea
Îți permit să ai legături maritale
Este exact omul care te umple de dezgust
De fiecare dată când te gândești la așa ceva,
Mai ales că te gândești la așa ceva
De câte ori îl vezi.
D-aia l-am alungat din casă
Să trăiască alături de câinele lui în camera puturoasă
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mantia nopții
Noaptea continuă să-și țeasă vraja,
revarsată tainic în oglinda cerului.
Prin vălurile ei întunecate,
periculos de aproape-ai ajuns.
În aer se simte furtuna din noi,
o tensiune a simțurilor,
acel semnal de alarmă al iubirii.
Învăluită în catifeaua zâmbetului,
îmbrățișată de brațul cald al gândului,
încercuită de firele inimii tale,
plutim în eternitatea timpului
și-n răsucirea unui spațiu,
răspuns la visele noastre.
O poartă prin care-am pătruns,
prin curbe de timp,
dincolo de toate frontierele,
în armonia cântecului ploii,
în adevărul interior
prin care
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la delicatețe și viață, dar cu o relevanță mică.
Dacă le vorbești oamenilor despre spiritul lor, se plâng că nu au bani, că au facturi de plătit. Dacă le vorbești de bani, se vaită că nu banii sunt totul în viață și ei nu sunt materialiști. Acești oameni și-au creat deja iadul în care trăiesc și nu îi va salva nimeni. Din iadurile altora te poți salva, din iadul ce tu ți l-ai creat cu gândurile, convingerile și aroganța specifică omului ignorant, nu te mai salvează nici Iisus dacă se dă jos de pe cruce special pentru tine, fulg delicat și sensibil de zăpadă, victima eternă a universului rece și rău pornit să îți facă ție viața amară. Pentru restul, încă există speranță. Cu condiția să îți asumi toate schimbările, transformările și munca necesară.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În parc
Stând în parc
Ca în toate zilele,
privirea mi se juca cu briza
Printre flori și copaci.
Imi imaginam zâmbetul tău
Atât de mândru și delicat
Ca-n prima zi
Când buzele mi-ai dat
Nu am visat vreodată
Că dragostea ta frumoasă
Îmi va înebuni viața.
În anii mei cei mai frumoși,
În anii mei zâmbitori,
In cel mai bun moment al vieții.
Poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo
[...] Citește tot
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Referințe
tot aceiași mai ești
chiar și-n vaga oglindă
ca atunci în povești
parcă intri în tinda
casei mele plăpânde
în pustia, în recea
cu obloanele-i blânde
undeva printr- a zecea
și rămâi peste noapte
să sfidam scrisa soartă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dorindu-mi să mor
Deoarece mă întrebi, cele mai multe zile mi-au dispărut din memorie.
Merg în hainele mele, nemarcată de realitatea plimbării.
Apoi, acea de nerostit dorința carnală se întoarce.
Chiar și astfel, nu am ceva împotriva vieții.
Știu bine săbiile ierbii despre care faci vorbire,
textura pe care ai plasat-o sub soare.
Dar sinucigașii au un limbaj propriu,
asemeni tâmplarilor, ei vor să știe ce unelte vor folosi.
Ei nu întreaba niciodată de ce construiești.
Atât de simplu am recunoscut de două ori,
am posedat inamicul, am mâncat inamicul,
i-am confiscat arta, magia lui.
În acest mod, densă și gânditoare,
mai caldă decât uleiul sau apa,
mi-am tras sufletul, salivând cu gura deschisă.
[...] Citește tot
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Black Opium
Între timp și netimp un strigăt, o durere, o speranță.
Ca o prelungire a visului, întind mâna,
încerc să-ți mângâi chipul de stele irizat,
luminându-ne drumul cu visul adânc din noi,
în imensitatea cerului prin care
îi cauți cheia
în unica călătorie a vieții.
Plouă ca în vechile mele poeme
- un fulger a sfâșiat cearșaful cerului...
Tăcerea curge din bolți în mâinile noastre,
pe unda sufletelor pereche,
un labirint fără sfârșit în respirația
unui timp comun
ce pare beție a umbrelor nopții,
emoție furată din astre
prin frunzele risipite de toamnă,
împrăștiind fiori din adierea visului...
Explozia de emoții te-nvăluie, te domină,
un contrast tulburător, o tensiune
dintre lumină și întuneric,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (15 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre delicatețe și viață, adresa este: