Citate despre depășire și gânduri, pagina 2
Frunze
Frunze de un verde translucid
soarele topește țigla
de pe acoperișuri.
care se scurge pe ceasurile
zilei
așa că timpul
se face roșu.
spațiul invadat de frunze
se face verde.
Viteza gândului meu
capătă nuanțe
de roșu și verde
și depășește astfel
viteza luminii.
La început a fost
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Specificul național există fără îndoială. În artă, el este întrunirea tuturor locurilor comune. Gradul de specificitate indică astfel și gradul de platitudine. De aceea a crea înseamnă mereu depășirea acestui specific. Un artist este el însuși sau nu e nimic. Dar a fi el însuși înseamnă a trăi adevărurile sale, a suferi de experiențele sale, a inventa stilul său. Toate acestea nu se făptuiesc însă decât prin renunțarea la facilitate, iar cea mai funestă dintre facilități o constituie așa-zisele valori specifice care se formează prin sedimentarea mediocrității colective și pe care le găsești de-a gata. Specificul național este în definitiv ceea ce rămâne dintr-o cultură după ce i-ai luat efortul personal de gândire, experiențele de viață individuală, izbânzile singurătății creatoare. Acesta este.
Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea învinsului
Iar când, sfioasă umbră, prin ceața rece-a serii
Purtându-ți trista taină, de gânduri chinuit,
Târziu te vei întoarce înfrânt și istovit,
Spre casa părăsită în văile uitării,
Tu, cel ce-ai cules floarea spinoasă-a-nstrăinării
Și-a ei mireasmă-amară cu patimă-ai sorbit,
La-ndemnul Amintirii ce-n prag ți-a răsărit,
Nu te lăsa ca pradă să cazi înduioșării
Zadarnice. Respinge deșarta-i mângâiere
Și oricât de adâncă ar fi a ta durere,
Trufia nu ți-o pierde, rămâi nepăsător,
Nu te opri, nu plânge, și dacă-ți stau morminte
În drum, treci peste ele, înnăbușe-al tău dor,
Și-n neagra noapte pleacă, cu fruntea sus-nainte.
poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre stânci de piatră seacă
Printre stânci de piatră seacă,
Auzi plâns de cucuvai,
Țipând noaptea tristu-i vai!
Când în nouri se îneacă
Chipul lunii cel bălai.
Vraja trece peste lume,
Vraja... cântec amorțit,
Ca un vis îngălbenit,
Pe-a ei buze vineți spume,
Capu-i alb a amețit.
Fuge, trece, fuge, zboară
Buza-i tremură spumând,
Ochii-i joacă schinteind,
Sub nebuna ei cântare
Lumea doarme în descânt.
Este Daina cea nebună,
Care cântă noaptea-n crâng,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pluralul feminin
Mă copleșesc iubiri pierdute-n zare,
Mă înspăimântă cele oferite.
Ieșiți voi, frunze noi, înmugurite.
Vă voi plăti acum, nunți necesare.
Zăpada cade, veșnică ninsoare.
Întârziate ierni, și reci, sleite,
Priviri de-amici. Cum pot să nu palpite?
Și-o anevoie de urcat cărare.
Amoruri noi, amoruri depășite,
Amestecându-vă prea mult în gând
Și-n discordanțele eoliene.
Ci vino, primăvară, vino, vânt,
Să mături cu răsuri nechibzuite,
Din piept, amorurile imperene.
poezie clasică de Charles Cros din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ironie
Aud primăvara printre ramurile negre amorțite
O poți urmări doar în acest ceas, trecând printre
casele singure cu propriile gânduri.
Este ceasul ferestrelor închise, dar
această tristețe a întoarcerilor mi-a răpit somnul.
Un văl de verdeață va zvâcni mâine dimineață din acești
arbori, ce puțin mai înainte când se așternuse
noaptea, erau uscați.
Dumnezeu nu-și dă răgaz.
Și doar în acest ceas îi este dat, vreunui rar visător,
martiriul de a-i urmări opera.
În această noapte, deși este aprilie, ninge peste oraș.
Nici o violență nu o depășește pe cea cu înfățișări
liniștite și reci.
poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa cu noi
Dacă-ar mai fi să ne-ntâlnim pe cale,
Ce ne-am mai spune, oare, cu ce glas?
Ce-am face cu-amintirile domoale
Care ne însoțesc la orice pas?
Dacă ar fi să mă zărești în iarbă
Privind la cerul îmbrăcat în nopți
Ai trece peste toate-n mare grabă
Ca să mă iei în brațe, dacă poți?
Dacă ar fi să vin cu o răcoare
Prin verile ce se topesc de dor,
M-ar recunoaște pașii tăi sub soare
Sau m-ar călca, mergând spre-al nost' izvor?
Dar dacă-ar fi să mă cuprinzi de mână,
Fără să-mi spui nimic, niciun cuvânt,
M-aș crede-a Universului stăpână
Și aș pluti, n-aș merge pe pământ!
Dar nu-s decât închipuiri visând
În voia cărora mai rătăcesc,
Ce nu știi tu, e că te port în gând
Și-oriunde-ai fi, te-aștept și te iubesc!
[...] Citește tot
poezie de Lili Șipoteanu (17 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la depășire și gânduri, dar cu o relevanță mică.
Mereu am făcut câte ceva pentru care încă nu eram pe deplin pregătită. Cred că ăsta e felul în care crești. Când ai acel gând: "Wow, nu sunt sigur că pot face asta!" și reușești să depășești acest moment, atunci experimentezi cea mai frumoasă senzație.
citat din Marissa Mayer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Copacii se dezbracă de vibrații,
Izvoarele se culcă în poeme,
Privighetoarea și-a pierdut din grații
Iar trandafirul, îmbrumat, se teme.
E toamnă altoită cu-ntrebări,
De mâine, gândul va cerși petunii
Și, altoiți cu-albastre depărtări,
Tânjim spre cerul ce prieten nu ni-i!
Acidul toamnei trece peste prund...
Iubito, puritate-adânc timidă,
Să nu te ardă clipa, te ascund
În gândul meu, eternă piramidă!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Providența, ea stie tot
Pășesc ușor ajung în viitor
Aici îmi potolesc eu gândul
Apari ca o lumină pe un nor
Eu trec peste timp sărindul
Valuri și luciul apei de mare
Apari într-un chip omenesc
Lucești te scalzi ca un soare
Știi, omule, pe tine te iubesc
Nu mă-ntreba de ce și cum
Căci providența, ea știe tot
În marea cu tine vreau să-not
Sortiți amândoi același drum
Te prinzi de mâna mea arzând
Mă arunci în val, cobori în mare
Mângâi părul îmi umbli-n gând
Mă dizolvi usor ca sarea în mare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când sunteți confruntați cu o boală psihică cereți ajutorul unui medic care vă spune cum să acționați pentru a depăși acea stare penibilă. Tot la fel, dacă observați că în viața dumneavoastră fluxul banilor nu este constant, înseamnă că ceva este greșit în modul vostru de gândire.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu mă lași din strânsoare
De la o întâmplare, la zeci, sute
timpul trece și se cuibărește în ele sănătos ori bolnav,
poți locui în el ca într-un oraș în care-ți scrii biografia
căutând cu tine-mpreună să depășim cuvintele,
să pătrundem unde se zidește-n dragoste poezia
și unde starea imaginară îmbracă forme de hârtie
în care poți râde ori plânge cu lacrimi
după pofta inimii.
Lumea-i decojită și străină de fiecare om,
o matcă în care curge lovindu-se de pietrele sorții
cu tot ce înseamnă vama lăsată prin ani,
limba are toate mesajele de rugă
puse pentru înțelegerea vieții și înălțarea în har.
Tu nu mă lași din strânsoare,
să mă privesc în vrajba oglinzii
nici să am clipele dezlipite de gânduri
în care se contopesc pe neobservate.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panica stârnită de șocul viitorului poate fi dominată, dacă știi să te bucuri de ce-ți oferă prezentul. Viața este prea scurtă s-o irosești în lamentări, deci găsește forța de a depăși orice moment trist și formează-ți o gândire pozitivă, ca să-ți poți dirija acțiunile spre binele celorlalți!
Ecaterina Chifu în Reflecții / Reflexions (2006)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panica stârnită de șocul viitorului poate fi dominată, dacă știi să te bucuri de ce-ți oferă prezentul. Viața este prea scurtă s-o irosești în lamentări, deci găsește forța de a depăși orice moment trist și formează-ți o gândire pozitivă, ca să-ți poți dirija acțiunile spre binele celorlalți!
Ecaterina Chifu în Reflecții
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie
Pe-o străduță mică c-un pod de lemn bătrân
Îmi este casa părintească,
În spate, sunt căpițele de fân.
Mă-nvăluie un gând ca o fantasmă:
Unde sunt, oare, copacii de salcâm?
Pe prispa casei mă așteaptă mama
cu ochii umezi, lăcrimând,
Eu, iubitor, îi sar repede-n brațe,
Că sunt de dragoste flămând.
Plâng vremurile de demult
Când copiii se jucau pe câmp,
Îmi este dor de-al vieții tumult,
De al copilăriei cânt.
Au înflorit și liliecii, care adesea plâng,
Când cineva îi rupe, pentru a lor miros, adânc.
Plâng și salcâmii atinși de nostalgie,
Cu a lor sevă atinsă de melancolie.
[...] Citește tot
poezie de Szabó Eric (19 iulie 2020)
Adăugat de Szabó Eric
Comentează! | Votează! | Copiază!
I-am spus mamei: "N-am să mai cumpăr nici o revistă până când nu trec peste gândul că arăt ca fata de pe copertă." Ea mi-a spus: "Miley, dar tu ești fata de pe copertă", iar eu m-am simțit ca și cum "Știu asta, dar nu mă simt precum acea fată zi de zi." Nu poți să te simți perfectă întotdeauna.
citat din Miley Cyrus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe gânduri
ne stingem în foc
unii pe jeratic încins
alții pe paie aprinse
și cei mai mulți în cuvinte
ne întrebăm ce se va întâmpla
când focul va fi cenușă?
unul s-a găsit că-i nevinovat
nu-l credea nimeni
eram vinovați din naștere
foamea ne paște pe orice vreme
cu neliniști și arțag
nu-ți mai vine să cânți
nici din obișnuință
când ești frustrat
îți fug din cap gândurile
cum se duc copiii la joacă
niciodată nu-ți amintești amănuntele
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai mare speranță că viteza luminii poate fi depășită este însuși gândul.
aforism de David Boia (3 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cum l-am putea numi
Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-și depășește încercările
Și lună de lună zâmbește
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Și sufletu-i putrezește
Cum l-aș putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăiește-n iubirea dușilor
Și-n ei se regăsește pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Și umblă pe planetă flămând
Cum l-aș putea numi?
Cine se ridică din praf
Și nu moare în accidente
[...] Citește tot
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tu spui că nu ești mintea, că "ai depășit orice urmă de activitate mentală." Totuși afirmi că în "iluminare, prezență", "pupilele oculare ar trebui să rămână nemișcate." Dar Acesta nu e tot un Gând? Voi doar rămâneți prizonierii corpului-minte, de aceea vă raportați la el și slujiți la astfel de concepte.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre depășire și gânduri, adresa este: