desen şi ochi

Să mori. Rănit din dragoste. De ceaţă

avea mâini mici tandreţe şi pisici
în preajma ei m-am simţit ca niciodată acasă
dar poeţii ăştia sunt duşi cu capul
nu ştiu să stea înţelept inocent şi copil

ca ursuleţul Jimmy din grădiniţă la azil

vor tot şi se trezesc cu nimic
după care se miră
că totul s-a isprăvit

uite avea mâini mici îi spuneam
Mânuţe într-o zi
minunăţiile astea două
o să mă omoare
nu te supăra
eu nu te merit şi nu te mint
sunt cel mult dobitocul tău
mic şi nenorocit

[...] Citeşte tot

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statică

M-am împrietenit cu şarpele casei
în plâns tandru, sărutându-i
ochiul alb, de hârtie.

Degeaba închipui armuri protectoare
amintirea mea e apa
oprită în hainele tale.

Pasărea ce te iubeşte
îţi va desena chipul
cu aripa.

Am să-ţi aduc cioburi culese
din oglinda mare a tăcerii.

poezie de Violeta Pasat din volumul ,,Pasărea confident" ed. ORION - Bucureşti (2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

am aşteptat de partea cealaltă a cerului un semn de la Tine,
timpul trecea greu,
poeziile scrise cu sânge adunau în jurul lor ochii animalelor de povară.
în fiecare zi albastrul singurătăţii îmi desena buzele Tale,
soarele râdea de jocul nostru copilăresc,
râdea.

sinucigaşii treceau pe lângă mine negându-ŢI existenţa,
imaginile lor păreau ceva între binecuvântare şi incest.
cu faţa întoarsă către lumină am continuat să scriu rugăciunile de piatră
ploile m-au binecuvântat cu nebănuite dureri.
luna plângea uimitâ de tristeţea unei copilării retrăite la nesfârşit,
plângea...

inelele fuseseră pierdute pe drumul durerii ce ducea către Perigueux
cuvintele noastre nu mai pot schimba nimic dintr-o hotărare luată în pripă.

poezie de Eduard Dorneanu (6 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul ochilor albastri

dimineţile mele încep cu tine
şi vocea ta atât de apropiată mie acum
urcă încet soarele pe cer
topindu-mi fiecare vertebră
de ce ţi-ar fi teamă că mă vei pierde
nu vezi cum destinul mă desenează deja
fluviu subţire în căuşul mâinilor tale?!
aşa se nasc poemele mele
din kilometri de aşteptare
până când ne vom întâlni
şi braţele ţi se vor desprinde din umeri
înconjurându-mă cu o mare de linişte
la fel de firesc precum cerul
înveleşte pământul în aripile sale de tul
abia trezită din somn pasăre diafană
această duminică are culoarea ochilor tăi

poezie de Adriana Marilena Simionescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate am învăţat în sfârşit să râd precum dacii

acum sunt pregătit să întâmpin toate dezastrele
nu mai clădesc aiurea baricade
nu mai vreau să obosesc privind lumea la microscop
caut în schimb vârfurile
de unde să văd totul ca în palmă
ca pe un destin gata desenat
ca pe o cărare fără alternative
înainte de a închide ochii pentru veşnicie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat în sfârşit să râd precum dacii

acum sunt pregătit
să întâmpin toate dezastrele
nu mai clădesc aiurea baricade
nu mai vreau să obosesc
privind lumea la microscop
caut doar vârfurile
de unde să văd totul ca în palmă
ca pe un destin gata desenat
ca pe o cărare fără alternative
înainte de a închide ochii
pentru veşnicie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul îmi mângâie trupul în miez de noapte şi în ochii lui văd nemurirea clocotind ca o lavă fierbinte. Fiinţa mea e una cu noaptea, iar pe cer stelele abia se adună-n constelaţii. Mâinile lui desenează hărţi neştiute. Din sufletul meu zboară zeci de păsări Phoenix cu aripile deschise ca pentru un imn.

Alina Beatrice Chesca în Sărutul zeilor (30 iunie 2011)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt pregătit să întâmpin toate dezastrele

nu mai clădesc aiurea baricade
nu mai vreau să obosesc privind lumea la microscop
tot căutând vârfurile de unde să văd totul ca în palmă
ca pe un destin gata desenat
ca pe o cărare fără alternative
înainte de a închide ochii pentru veşnicie

cred că am învăţat
în sfârşit
să râd precum dacii

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus la munte

Am privit deseori munţii
Şi i-am sorbit din ochi
Din interior şi din exterior,
Fiindcă am crescut la munte
Am vrut să desenez munţi
Şi am desenat nişte vulcani
Pe urmă şapte coline verzi
Şi toate numai cu o pensulă,
Acum că e vorba de munţi
Cuget ades să devin munte
Tot mai insistent şi tandru
Până atunci adulmec munţii
Caci munţii dau inspiraţie
Şi tărie şi forţă şi putere
Ei sunt chintesenţa planetei
Mesageri viabili peste ere,
Azi mă contopesc cu munţii
Fără să aştept, fără echivoc
Aşa dintr-un reflex primordial.

poezie de David Boia (4 martie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii presupusei devorări

Ochii mei sunt desenaţi
Pe degetul tău arătător,
Cuiul lui Pepelea
A scrijelit pedepsele tainei
Dispersând orbirea cuvintelor.

Sângele albeşte promisiuni jurate,
Paşii pierduţi în iertare
Pansează ochii plecaţi
În libertatea supusă încercărilor.

Blestemaţi,
Ochii devin jertfa
Propriei devorări!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevermore

Ai fost iubirea cea dintâi a vieţii mele
La pianul vechi demult nu mai am spor,
Aş desena ceva, dar nu am acuarele,
M-atinge alinarea, când ascult "Nevermore".

Nu mai vreau alcool, la "crack" am renunţat,
Jocul nu m-atrage, ori poveşti de dor,
Îl ascult pe Freddie, cum cântă cadenţat,
Am dat "Bed of Roses" pe dulce "Nevermore".

Când totul este vânt şi umbre şi-ntuneric,
Iar însuşi viitorul îmi pare-a fi-un Mordor,
Ma pregătesc de luptă c-un aer ezoteric,
Şi chem în grabă calul, pe ritmuri "Nevermore".

Prea credincios, în faptul serii m-aştepta,
I-am zis: Iubite murg, nu ne va fi uşor,
Să renunţăm acum, când lupta-i tot mai grea?
Şi privindu-i ochii, am ştiut: "Nevermore"!

poezie de Alex Dospian (decembrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirale de lumină

Livezi, păduri înflorite la Naidăş, pe pământ fertil
Pomi cu ale lor surprize, păsări cântătoare
Se mişcă lumina şi visul meu se recompune
Culorile: galben-aurii, verde închis sau verde deschis mă absorb
Pentru a crea vibraţia luminii din ochiul cunoaşterii
Razele lui ne absorb curiozităţile până ce ating nervul.
Mă aplec spre tine, cu gândul creat în lumina culorilor naturale
Cu plante luminate ating vibraţia vindecării
Cuprind ochii tăi în palmele mele,
Desenez cercuri, mici, în cercuri mai mari, tangente,
Unindu-se uimitor, în spirale de lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de brad

Plouă cu muguri de brad
stâncile cască focuri de tabără
iarba pe schiuri
coboară pe verdele crud. Două albine
mi-au luat ochii
şi izvorul gura
şi vântul palmele
şi tăcerea limba. Plouă cu muguri
de brad
iar pe tine
roua străluceşte
în buchete
de stele...
Dinspre stână
urşii se aud cum
desenează oile
cu un lătrat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

Asfaltul încins mimează
efecte de Fata Morgana -
unduiesc întrebări.

Cântecul ploii adumecă
urmele foşnetelor de paşi -
renaşte dorul.

Colind cu aromă de măr copt
desenează îngeri în zapadă -
e timpul florilor în obraz.

Durerea ochilor uitaţi în soare
calcă nelinişti răsărite-n copaci despletiţi -
mă duc să dorm puţin.

poezie de Tatiana Gradinaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repaus şi progres

O floare te îndrumă
Spre calea cea bună
Să fii iubit mereu
Cu suflet preamărit
Te chem în anii luminii
Să chemi oamenii dreptăţii
Şi în strălucirea vieţii
Să parcurgi etapele credinţei
Lumina e binecuvântare pe pământ
Şi scut îngerilor, sfânt
La mijloc de codru,
În marele univers...
Iubesc tot ce mi-a fost dat
Şi respect, mulţumesc înzecit
Creionez alte lumi celor din jur.
Binecuvântez amurgirile
Şi mugurii dimineţii îmi vor zâmbi
Tu, copile cu ochi cristalini,
Vino cu aripile deschise....
Timpul ne va lumina...

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de copil

oamenii iubiţi,
nu mor,
nu au morminte,
ei se mută definitiv în noi

chiar ieri,
bunica frământa pâine, pe vatra
care i-am ridicat-o în mijlocul inimii
şi mă chema de la joacă

bunicul
îmi împletea o coroniţă din flori de câmp
şi stătea pe scăunelul verde, scorojit,
în pridvorul sufletului

câteodată,
reconstruiesc casele lor bătrâneşti în mine,
curtea, grădina şi valea din spatele grădinii,
iar ei ştiu să se întoarcă mereu acolo

[...] Citeşte tot

poezie de Sandrina-Ramona Ilie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desene pe zăpadă

desenezi triunghiuri pătrate şi faci cercuri trapezoidale
în punctul în care se adună toate amintirile tale
după o săptămână de ploaie nu mai e nimic din ce a fost.
ca după un foc de paie; astăzi parcă toate sunt fără de rost.
paşi fără de urme, ochi fără vedere, palme fără mângâieri;
nu ştii cum să trăieşti deodată tot ce ai trăit până mai ieri.
a izgonit, iată, ploaia toţi oamenii din jurul tău, şi-ai rămas
neputincios, cu mainile prea goale pe lângă trup, şi fără glas.
ici -colo câte o amintire începe din nou a fumega
şi fug de ploaie, îmbulzindu-se toate să ardă în mintea ta.
desenezi triunghiuri pătrate şi faci cercuri trapezoidale.
pe geamul aburit ai înşirat toate amintirile tale.
le ştergi cu palma pe toate şi laşi geamul să se aburească iar -
mâine va ingheţa peste tot şi nu- ţi vei mai aminti nici tu măcar.

doar sufletul tău va mai desena uneori triunghiuri pătrate
şi albe cercuri trapezoidale peste zăpezile toate.

poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe pământ
am desenat inima
ca o minge de foc
soarele sare dintr-un ventricul într-altul.

am desenat floarea de salcâm
a cărei mireasmă trece
din plămân în plămân
ca o fantasmă.

am desenat ochiul verde
în care se fac nevăzute broaştele
şi ochiul albastru
în care plutesc zepeline.

arbori am desenat
pe pământ -
adăpost pentru mâine.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul care ne ucide

Am închis ochii
Ca să te pot vedea
Aud ecoul mării
Ceaţa cade ca o perdea

Te acoperă cu rouă
Chipul ţi -l desenez
Unesc picături două
Sânge în ele drenez

Mişcări simple drepte
Mână mea te caută
Dau ceaţa la oparte
Ochii minţii te sărută

Ca-ntr-un vis adevărat
Cerul porţile deschide
Lacrimi cerul a vărsat
Ştie dorul care ne ucide

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În coada lucrurilor...

În coada lucrurilor
Crapă respiraţia,
Trupul miroase
A balsam
Până la Dumnezeu.

Inima pândită
Iubeşte îngustimea unghiilor
Care aprind
Sfinţii degetelor
Pictaţi în ochii
Bărbaţilor.

Femeile ies
În uşa bisericii
Unde tonalitatea
Indexează
Sânii sterilizaţi
De gingiile îngerilor.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!