Citate despre devenire și protejare, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la devenire și protejare, dar cu o relevanță mică.
Ross: Ai întâlnire? Cu cine?
Monica: Cu nimeni.
Ross: Haide, care e numele lui?
Monica: Niciunul.
Ross: Haide, spune-mi.
Monica: Bine, dar sunt foarte emoționată, așa că trebuie să-mi promiți că nu o să devii protector ca un frate și că nu o să mă judeci.
Ross: Bine, promit. Cine e?
Monica: Este Richard Burke.
Ross: Cine e Richard Burke? Doctorul Burke? Ai întâlnire cu doctorul Burke? De ce să mă deranjeze? Eu îl iubesc pe bărbatul acela, este ca un frate pentru tata.
replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când magia începutului unei relații este pe sfârșite, fiecare dintre parteneri caută să își protejeze zona de confort, teritoriul. Cu cât instinctul de supraviețuire al partenerului sau al tău este mai mare, cu atât apare și tendința de a-l domina pe celălalt. Ai nevoie și de timpul lui și de gândurile lui și de banii lui și de partea lui de pernă etc. Devii posesiv și atașat. Ai nevoie ca partenerul să respire și să îți dea ție și ultima picătură de sânge. Dar nu uita că și partenerul vrea exact la fel. Apare un "război" ascuns între voi care va continua până ce AMBII parteneri vor fi destul de maturi să se accepte și respecte reciproc.
citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navigând în jos pe Râul Mistic
Cu motorul torcând leneș, am pornit pe râu în jos,
Strecurându-ne printre geamanduri și bărci;
În curând vom rămâne numai noi și Dumnezeu.
Am trecut deja cu bine dincolo de bară,
Primind în piept salutul sărat al rafalelor de vânt.
Trăgând voios de școte-am ridicat velele;
Va-începe-îndată cursa,-n volte strânse.
Pânzele vibrează-n vântul tânăr și-îndrăzneț
Cu o forță imaterială, puternică și elastică.
Rafalele sprintene devin mai dese, barca saltă pe valuri
Trăind o libertate pe care puțini o cunosc.
Protectori tăcuți, îngerii mării
Încep să se adune deasupra noastră.
Toate sunt exact așa cum trebuie să fie;
Încă o zi ideală pentru a navigație.
[...] Citește tot
poezie de Frances Harkins-Grunwald, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Este o greșeală", a spus el, "să presupunem că publicul dorește protejarea mediului sau să le fie salvate viețile și că vor fi recunoscători oricărui idealist, care va lupta pentru astfel de scopuri. Ceea ce publicul vrea este propriul său confort. Știm asta destul de bine din experiența noastră obținută studiul crizei de mediu a secolului XX. După ce a fost bine cunoscut faptul că țigaretele creșteau incidența cancerului pulmonar, remediul evident era să se renunțe la fumat, dar remediul dorit de ei a fost o țigară care să nu provoace cancer. Când a devenit clar că motorul cu ardere internă polua atmosfera periculos, remediul evident era să se renunțe la astfel de motoare, dar remediul dorit de ei a fost să se dezvolte motoare non-poluante.
Isaac Asimov în Zeii Înșiși
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lască Știuio: Ia să vedem ce mai zic ăștia...
Prezentatoarea din icoană: "Bucureștenii inveterați, sătui de promisiunile deșarte ale demagogilor de cursă lungă, au ales, în cele din urmă, calea cea mai simplă întru soluționarea conflictului interminabil dintre aceștia și propriile fantasme, votând pentru operarea modificării necesare (și în acord cu realitatea spațiului dâmbovițean) asupra unui proverb latin care nu numai că a încetat să mai fie literă de lege pentru sus-numiții, dar a devenit o adevărată ofensă la adresa lor și a prietenilor lor cei mai buni. După lungi dezbateri și câteva perdafuri trase de păr, noul slogan poate răsuna acum nestingherit din pieptul fiecărui sufletist: «Ubi canis ibi patria». Oficialii primăriei au declarat că acest demers va spori încrederea cetățenilor în autoritățile competente în scărpinatul puricilor în talpă și va arunca o lumină favorabilă asupra relației dintre om și originile sale animalice. Și acum, doamnelor și domnilor, o știre de ultimă oră: în jurul orei 6:66 p. m., la puțin timp după lăsarea întunericului la vatră, câțiva evadați din întunecimea minții, înarmați până în dinți, au mușcat trei maidanezi care circulau regulamentar pe raza localității Prăpădișteni. După derularea unei anchete amănunțite, organele responsabile cu restabilirea și menținerea ordinii au conchis că patrupedele trebuie să se prezinte de urgență la cea mai apropiată unitate sanitară pentru administrarea vaccinului letal, aceasta fiind cea mai sigură și mai rapidă modalitate de protejare împotriva virusului mortal «CaducX»."
Lască Știuio (apăsând pe butonul roșu): Că bine zicea vorba aia, curat murdar!
replici, scenariu de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Upgrade
Cum te poartă viața,
păpușico,
nici nu știi,
iată-mă acum aici,
pe teritoriu străin,
unde am fugit să mă reprogramez,
unde m-am aruncat
din caruselul hipnotizant, călduț până la adicție
unde m-au pus
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târgul roziu-sidef (1)
Exponatele sunt omologate pe
piele românească de optimă elasticitate și pehaș:
micro-căști și amplificator cu defazor timp de 2 secunde
instalabil celor care sforăie X-Bass-surround!
Ceas și telefon mobil cu baterii încărcabile la
un convertizor care transformă forța strănutului...
și/sau a înjurăturii!
Complet de protecție când romantismul atinge
limitele de cod galben, cod roșu
tandrețea riscând să devină epidemie...!
Cremă de corp pentru melancolici
obținută din extract de limbă a bocancului lui Chaplin,
bastonul l-am folosit pentru șamponul antimătreață
în uzul celor care citesc Freud și-l aprobă...!
Elixir pe bază de lut din fundul grădinii
fostă Eden, actualmente retrocedată destinată
tupeului celor care cunosc raportul dintre
votabilitatea unui pinocchio gonflabil
în regim secret nedeneabil și
gloata consumatoare de reclame alegorice
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul marțian
stă picior peste picior
are capsa pusă peste un joben
roșu cum e planeta plină de oxid
de fier din abundență pe scoarța
lui marte războinicului zeu roman
e ultimul rămas să zăvorască
a patra planetă de la geam
costumul armani îl strânge
puțin la spate puțin în față
slăbește papionul negru
cerul se-ntunecă ușor când scoate
limba lungă tăiată-n două
pipăie paharul stând comod
pe scaunul cu șase picioare strâmbe
se vaită chelnerul cu masca pusă
vizitatorul nu poartă și nici nu-i pasă
de măsurile de protecție
răsfoiește un ziar cu trei degete
se obosește inutil
pornește televizorul suspendat
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea II
De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?
De ce dorm, îngrămădite între galbenele file,
Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile?
Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt,
Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt,
Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă
A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă?
Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă,
În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă,
Când cu sete cauți forma ce să poată să te-ncapă,
Să le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe apă?
Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume
Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume,
Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară,
Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară,
Și dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. -
Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte;
Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care-ncearcă prin poeme să devină cumularzi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brațe de sare
liftul nu coboară de două ori
el are programul trasat pe o fișă îngălbenită
cetățenii înscriși pentru audiența de săptămâna aceasta
refuză să treacă prin sită isteriile zilnice
ei vor ca pământul intrat peste noapte
în creierele bolnavilor de la psihiatrie
să fie retrocedat întregului neam
sunt parcele rupte din dreptul poporului
cu răbdare de fier
nu poți năvăli peste medicii cu halatele
primite pe inventar
să contaminezi instrumentele refolosite
există un sistem de protecție
pentru întregul personal
cuprins de vraja măririlor salariale
asistenții din schimbul de noapte
împart perfuziile cu trimișii la morgă
semn că minele de sare deschid porțile
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu din Cutia cu nervi de oțel (2012)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spun că vreau o relație de iubire, dar am grijă să îndepărtez orice persoană cu care aș putea ajunge la intimitate. Spun că vreau să slăbesc, merg la sală și plătesc un antrenor, și la ora 18 sunt la KFC îndopându-mă. Spun că nu mai vreau să fiu sărac, că vreau să fac bani, și puținii bani pe care îi am îi joc la pariuri. Asta pentru că eu nu sunt motivat să am iubire, sănătate și bani. Eu sunt motivat să fiu gras, sărac și bolnav. Oamenii CRED că vor lucruri bune în viața lor, dar fac tot ce e posibil să le aducă pe cele rele. De ce? Pentru că tot ce aducem în viața noastră, ne oferă niște beneficii de care nu suntem conștienți, iar acele beneficii contează pentru noi enorm, deși e evident că ne distrug. Jucatul la pariuri îmi eliberează hormonul anticipației, serotonină, iar eu am devenit un dependent ce are nevoie de doza de anticipație care cere tot mai mult. Îngrășatul mă ferește de suferințe în relațiile cu cei din jur pentru că în mintea mea, stratul de grăsime mă protejează de săgețile aruncate înspre sufletul meu sensibil. Fugărind orice persoană cu care aș putea avea o relație, mă protejez de o eventuală suferință din iubire care ar durea mai mult decât singurătatea. Ține minte. Orice suferință ai în viața ta, ți-ai adus-o pentru că îți oferă ceva bun. Însă doar în imaginația ta.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata vieții
I. Când se-nvârtește Roata Vieții
urcăm sau coborâm mereu;
când suntem Sus avem pretenții
și ne croim un nou traseu.
Când coborâm, c-așa e rostul,
nedreptățiți, ne pare rău,
ne-nspăimântăm, exact ca prostul
ce râde de norocul său.
"Trecem" deștepți și cu pretenții
Că locul ni-e acolo, Sus,
deasupra apei plutesc tonții
cu capul sec și gândul dus.
Când ajung jos văd adevărul
pe care-l ignorau de Sus,
imploră ajutor la... vărul,
dar... șansa vieții lor s-a dus
și nu-și dau seama c-au... apus!
II. Aruncă-mă-n vâltoarea vieții, nu te sfii și nu mă proteja,
vreau să cunosc valoarea pieții în care precupeț mă simt deja!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treizeci și unu de versuri pentru gloria postumă a Adrianei Carrasco
toată iarna m-au iubit două mame
dar niciuna din ele nu avea gleznele Adrianei Carrasco.
în timpul manevrelor s-a oprit din înaintare
deși avea pușca la ochi, iar asta putea să o coste scump;
grijulie și-mbujorată de parcă se pregătea de mult să mă nască,
m-a ridicat cum culegi o scamă de pe
rochia de bal aruncată după viol în porumb.
cronicile arată că, mai târziu, luna ar fi fost înfulecată
de patru eschimoși transsexuali
captivi din vara lui '97 într-o competiție televizată.
însă eu, sub înalta protecție a Adrianei, am reușit
să-mi găsesc drumul: ochii pe care-i avea în dotare
făceau franjuri bezna aia nenorocită o urmam buimăcit și
feselor ei extraterestre le admiram
în toată splendoarea zvâcnetul și conturul.
dar prin câte zări nu m-a purtat femeia bionică
întâlnită într-o sâmbătă pe câmpul de tragere.
la cascada Urlătoarea mi-a șoptit cele mai drăgăstoase cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Cuvântu-îi cărămida ce zidește
O admirabilă, romantică poveste
De dragoste, o dramă sau o tragedie,
Spusă-n versuri într-o poezie
Sau în alte opere de artă care fac
Din astă lume, una cultă și deșteaptă.
Cuvăntu-i temelia unei nații,
Păzit cu strășnicie de multe generații,
Ca el să nu fie vitregit și alterat
De ce-i temuți, de care din istorie știm
Că au încercat ca noi să nu mai fim.
Cuvântu-i demn și sacru legământ,
Între oameni și pământul în care ei s-au născut,
Și-au dus viața, au trăit bine sau chinuit,
Pune un umăr la greu când neamul este încercat
Și dovada oricând și pentru oricine devine
Că-a a lui sorginte de la Decebal vine.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (6 octombrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
La strâmtoare
Nu s-a-nfăptuit minunea, nu s-a confirmat speranța
Afirmate-și-așteptate cert, cu toată siguranța.
Arma, armele secrete adesea profetic promise
Și-n nădejdea cărora, prin metode nepermise
Au pornit acest război, fiind convinși cu fermitate
Că e-nainte de-a-ncepe câștigat pe jumătate,
Micile piedici umane fiind fără-nsemnătate
Și chiar neintrând în calcul... încă n-au fost inventate.
Iar războiul e aproape... s-a-ntors de unde a plecat.
Ce fac nemții îi privește... au găsit ce-au căutat.
Vorba e... ce facem noi? Ce am putea fi în stare?
Să luptăm până la unul... sau să ne cerem iertare?
Să luptăm... însă cu ce?... Cu piepturile nu mai ține...
Mai ales că inamicul e dotat atât de bine.
Și apoi pentru aceasta, trebuie mari efective,
Ori, noi, în realitate, le avem mai mult fictive.
Trei sferturi din mobilizabili sunt mobilizați pe loc,
Restul, corp operativ, zvârliți fără milă-n foc
Ca să apere pe primii, plasați pe unde-au putut
Indiferent dacă pe-acolo au sau nu ceva de făcut.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Studiu după strigăt
1-Ieșind de sub călcâie somnambule,
dintre nopți care piraterește
se îndepărtează de rațiune,
dintre ploi zăpăcite de răpăitul ploii,
se încumetă la viață strigătul -
pecete de unicorn pe sufletul lui,
miros ironic înfruntând deliciul
de a-și mânca singur sufletul-
Din umbre țes
Fluturii nopții frunziș protector,
Ascuțite corăbii în fermenți înjunghiați
Își sărbătoresc celesta asceză -
Privirea celui ce vine
să inventarieze solarele raze,
dogorind în aerul mlăștinos,
zăvorând frunzele în inimitabilul lor anotimp-
(-el trebuie să iasă în întâmpinarea zeului,
să-i culeagă dezvăluirile care nasc venerație
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porțile Damascului
Orașul Damasc e înconjurat de patru ziduri.
Sprijiniți în sulițele lor, patru Mari Gardieni stau de pază
Toată ziua, niște siluete de piatră înalte, iar noaptea
Dorm în turnuri, când sus pe cer felinarul lunii scânteiază.
I
"Acesta-i cântecul cântat de Gardianul Porții dinspre Răsărit
Când încuie uriașa poartă și-apoi fumează sub portocalul înflorit".
Poterna Sorții, Poarta Deșertului, Caverna Năpastei, Fortul Spaimei,
Avanpostul Bagdadului eu sunt, Pragul Ușii către Diyarbekir, odrasla faimei.
Aurora Persiei cu noi dorințe poate cuprinde piscurile munților îmbujorate,
Dar contrafortul meu pietros refuză alintul acelor săruturi parfumate.
Oprește, Caravană! Sau treci, dar nu cânta. N-auzi în noapte
Tăcerea-n care picură ciripit de pasăre, deși toate păsările-s moarte?
Nu trece mai departe! Se spune că-n pustiurile-împietrite e încă și acum
[...] Citește tot
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru prietenia ta, omule...
.. în trecerea timpului, cu toții am observat că pe un drum neumblat cresc repede spinii
și buruienile, într-o brazdă de pământ bătucită cu talpa întărindu-se o prietenie frumoasă
cum nu mai poți să ai la fel alta chiar dacă vei lega mereu alte legături, că-ntre semeni un
om nu poate trăi singur nici atunci când ar avea-n curte o fântână să-i curgă-n găleată cu
arginți încontinuu, pentru că, oamenii, nu vor înceta să aibă mereu nevoie unii de alții așa
cum sunt, buni sau răi, cuminți-necuminți, amicii adevărați valorând mai mult decât frații
așezați printre aceia falși și prefăcuți care te-nconjoară ca umbra atât cât în viața ta este
soare, aici pe pământ existând o singură cale să poți avea prieteni buni, căutând tu însuți
să fii un prieten bun semenilor, ca un sfătuitor de bine, nu ca cei care le laudă nebuniile și
apoi râd ca netrebnicii pe seama lor, lipsiți de rușine... o mână ce-ți șterge lacrima atunci
când te doare, ochii, care-ți văd calitățile, știindu-ți toate defectele, un spate care te cară-n
vremi de război rănit în spinare, vocea aprigă ce se ridică spre-a-ți lua apărarea, căutând
pentru tine dreptățile, e prietenul tău bun, omule, în toate dățile... dintr-o prietenie ce nu a
înflorit în margini de drum... că-i mult în viață s-ai un prieten, doi, și mai mult însemnând,
ca să ai trei, aproape imposibil fiind... un prieten, semănând cu o poartă de rai, el văzând
pentru tine ce pentru el vede într-o lume a lumii cu lumea-n vălmășie, deficitară-n a crede,
toți întâlnind pe cărări și hoți de suflete care mușcă și fug deznădăjduindu-ne, un cerc de
prieteni, fără să-l poți trasa cu compasul nici când i-ai alege cu dinadinsul, tu, trebuind să
afli singur că prietenia-i posibilă doar între oamenii buni și că pe prietenii buni nu-i pierzi
niciodată, dar c-un prieten nărod ajungi să umbli din pod în pod făr-a trece peste niciunul,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre devenire și protejare, adresa este: